VIP Magazin
29 Septembrie 2020
Print
Print
Print
Print
Geta Burlacu. Destăinuirile unui surâs
Octombrie 2005, Nr. 18

Geta Burlacu. Destăinuirile unui surâs

Comentează   |   Cuprins

Te cucereşte cu zâmbetul ei de primăvară, cald şi sincer. Mă gândesc că e altfel, uitându-mă la fata din faţa mea – simplă, cu o mică poşetă neagră, croşetată. Se uită cu duioşie după alţi copii, căci are şi ea doi acasă. Sunt sigură că ar putea răsturna munţi, căci „a trăi” e motto-ul ei. Spre toată ruşinea, am descoperit-o pe Geta Burlacu, cântăreaţa de jazz, nu demult. Cântă o muzică ne-populară la noi, dar foarte apreciată în lumea întreagă, pentru că nu o interesează să cânte manele şi estradă ieftină. Am ascultat-o pentru prima dată la „Dedeman”, într-un program latino (face şi aşa ceva, în afară de jazz). Maracasele din mâinile ei sunau vrăjitor de bine, iar vocea ei, exact ca şi zâmbetul, mi-a trezit sentimentele şi amintirile din trecute primăveri. Şi m-am tot întrebat pe unde s-o fi ascuns această Geta Burlacu...

În general, oamenii care cântă jazz parcă sunt de pe altă planetă. E greu să asamblezi imaginea lor, să le dai o notă pentru spectacol sau să încerci să le faci portrete impresionist-moderniste. Important e că această explorare şi improvizare a muzicii să ne aducă bucurii simple, dar esenţiale, cum spunea nu demult un critic despre un concert al lui Bobby Mc Ferrin, cel cu „Don’t worry, be happy!”. Ar trebui să apreciem faptul că Geta a reuşit să aducă melomanilor mai multe satisfacţii, devenind o revelaţie a scenei muzicale moldoveneşti. Veţi auzi mai multe despre ea în această toamnă, când îşi va lansa primul disc de etno-jazz. Iată, pe scurt, istoria ei.

Debut. Au fost mai multe – la şcoala şi colegiul de muzică din Bălţi, la Conservatorul din Chişinău. Mai întâi, a debutat în calitate de vioristă, apoi, în 1999, în calitate de interpretă în cadrul jazz-vocal bandului „Univox”, unde face şi acum jazz, muzică de ansamblu de voci. De când este vrăjită de muzică latino şi afro-cubaneză, şi-a făcut un proiect solo, de muzică vie, cu multe instrumente. O veţi găsi doar în localuri selecte, precum Hotel „Dedeman”, restaurantul „Barracuda” şi la „Grill house”. Îi place să cânte de una singură, să audă cum sună chitara, trompeta în surdină. Întotdeauna şi-a dorit acest proiect cu instrumente vii şi muzică live: „Băieţi, ce cântăm? Unu, doi, trei, am pornit” şi Geta intră în pielea personajelor sale.

Etno-jazz.
În timp ce toată lumea a dat-o pe etno, cu două tobe şi un calculator, Geta Burlacu vine cu cel mai pur şi mai adevărat etno-jazz care poate exista pe meleagurile noastre, combinând jazzul cu folclorul sau invers, cum vă place, şi le prezintă altfel. Anume acest „altfel” face parte din primul ei album, ce va vedea lumina laserului cu sprijinul Fundaţiei „Soros”. Piesele de pe albumul „Ce n-aş da” sunt cântece populare, dar într-un aranjament modern, realizat de Igor Iachimciuc.

Idei. „Am simţit nevoia să mă demonstrez ca personalitate. Ideea acestui disc o port de zece ani în cap, dar nu am avut cu ce şi cu cine să o transpun în viaţă. La un concert al „Univox”, Igor Iachimciuc a remarcat faptul că am cântat şi o piesă folclorică (improvizată cu ex-bateristul „Trigon”, Oleg Baltaga), i-a plăcut ideea de jazz cu etno şi aşa a apărut ideea colaborării noastre”, îşi aduce aminte Geta. Până la această întâlnire cu Igor, a bătut zeci de praguri, însă toată lumea era interesată doar de pop şi rock. După lungi căutări şi nopţi nedormite, întâlnirea celor doi a fost una fericită. În scurta şedere a lui Igor la Chişinău (compozitorul este stabilit în SUA), au reuşit împreună să găsească instrumentişti şi să înregistreze piesele în studio.

Familie de muzicieni. Cu soţul, Dorel Burlacu (de la „Trigon”) au fost mai întâi prieteni şi colegi de Conservator. Povestea lor de dragoste a fost una fără flori şi busuioc. Pur şi simplu, a venit o zi în care au înţeles că între ei e ceva mai mult decât prietenie. Dorel a cucerit-o prin putere lăuntrică şi prin talent. „Nu poţi spune că suntem numai romantici – de atâta romantism poţi să mori sub un copac”, ne face Geta cu ochiul. „Dar nici pragmatici nu suntem, nu e în firea noastră să numărăm fiecare leu”. Important e să nu să se plictisească unul de altul.

Zodie.
Este familistă, precum e zodia Racului, uneori poate să dea şi înapoi, însă doar în cazul în care o calcă cineva pe coadă. Atunci când are de luat o decizie, se preface în Leoaică. Despre ea se spune că este cea mai iubitoare mamă de pe lume. Deseori, prietenii o întreabă de-ar mai naşte un copil, şi Geta răspunde: „Cu plăcere”, doar să aibă bani pentru a-l creşte.

Jazz de jazzul lui. Nu poate spune că jazzul e destinul ei. Îi place să cânte. „Şi dacă mâine îmi pierd vocea? Înseamnă că viaţa s-a terminat, mă duc şi mă înec? Cânt jazz pentru că am putut şi mi-a plăcut. Să fac altceva... nu ştiu, mă trezesc mâine dimineaţă şi îţi spun”... Asta vorbeşte optimista din ea. Câteodată, devine pesimistă, dar are leac: iese din depresie meditând: „Totul va fi bine, mâine va fi o nouă zi”. Nu se refugiază prin magazine. „Vorbesc singură cu mine şi când găsesc răspunsuri, redevin optimistă şi merg înainte până la următoarea criză de pesimism”, râde Geta.

Copii. Cu Elvira, o dulceaţă de fetiţă, comunică la fel ca şi cu un matur. Mama îi adună cu grijă desenele şi nu o vede neapărat cântăreaţă: „Dacă o să fie bună la matematică, luăm un profesor de matematică, dacă o să facă muzică, tata o va învăţa să cânte la pian şi mama – cu vocea”. Iar Sebastian abia de se dezlipeşte de părinţii lui. „Copiii m-au făcut mai fericită şi au dat sens vieţii. Până la apariţia lor, crezi că ai un sens mare în viaţa asta, dar, din acel moment, înţelegi că până la ei nimic nu a avut rost”.

Emoţie.  Pentru ea orice scenă e mare - dacă are un auditoriu, deja e bine, indiferent că e scena Palatului Naţional, a Teatrului de Operă sau una dintr-un restaurant. „Omul poate să stea la masă şi să mănânce şi, în momentul în care s-a oprit din mâncat, mă ascultă şi aplaudă, - deci, am cântat pentru el. Mă strădui să nu retrăiesc emoţia aflării mele pe scenă, ci să repet emoţia melodiei  – dacă e un cântec de joc, să transmit bucurie, dacă e un cântec de dragoste nefericită – melancolie. E foarte important să se producă schimbul acesta energetic - dând energie, s-o primeşti. Trebuie să ştii să „agăţi” sufletul omului. Se mai întâmplă şi invers, atunci mă inhibez şi cânt pentru mine şi pentru muzicienii mei”.

Jertfă. Nu crede că tot ceea ce face a realizat prin jertfă, căci toate vin din dragoste. A vrut să fie cântăreaţă, este; şi-a dorit să cânte acest gen de muzică, îl cântă; a vrut să aibă doi copii, îi are. „Mă strădui să combin tot ce mă înconjoară şi toate să aibă loc în viaţa mea”.

Vise. Să continue ceea ce face, să nu se oprească la un singur proiect. „Din păcate, toate proiectele din mintea mea nu depind doar de mine. Mă bucur că le am. Când am născut băiatul, stăteam în pat şi mă gândeam: „Oare mai am vreun vis? A-ha... Totul e bine! Înseamnă că viaţa merge înainte”.

Hobby. „Îmi place viaţa. Azi vreau să mă duc la peşte – merg să pescuiesc, mâine, dacă mă satur de peşte, mă apuc de împletit până nu îmbrac puloverul. Poimâine – pot să mă apuc să fac mărgele. Dacă mă interesează ceva şi pot să fac, mă apuc cu plăcere”.

Rodica Trofimov

Sus ↑

 Comentarii: CommentsTitleIcon






* Nu sunt admise comentariile ce conţin cuvinte indecente şi atacuri la persoană.


code
Meteo
Curs valutar
Horoscop
Chişinău