VIP Magazin
14 Noiembrie 2019
Print
Print
Print
Print
Familia Drăguţanu. Aşa arată fericirea.
 Descarcă
Aprilie 2012, Nr. 96

Familia Drăguţanu. Aşa arată fericirea.

Comentează   |   Cuprins

Dorin Drăguţanu este absolvent al Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi, licenţiat în economie. Este guvernatorul Băncii Naţionale a Moldovei din 2009 şi a împlinit de curând 38 de ani.

„S-au văzut… S-au plăcut… Parcă se cunoşteau. Ochii lor se priveau ca şi cum timpul ar fi stat în loc…” Aşa cântă Ştefan Bănică Junior şi aş jura că istoriseşte povestea de dragoste a lui Dorin şi a Otiliei Drăguţanu. S-au cunoscut acum 11 ani, sunt căsătoriţi de zece şi împreună cu cei doi copii ai lor, Luca şi Mia, formează una dintre cele mai frumoase familii pe care am avut norocul să le cunosc. (Text: Irina Tribusean. Foto: fotoroom.md. 

Locaţie: „View Café & Restaurant”, „Ram-zam-zam”, Shopping MallDova)

Domnule Drăguţanu, cum e să fii guvernatorul BNM? Care sunt momentele plăcute şi cele neplăcute? Aţi regretat vreodată că aţi acceptat această funcţie?

Pentru mine, munca de guvernator este ca oricare alta, doar că responsabilităţile sunt mai mari. Orice decizie a BNM are impact asupra economiei şi implicit asupra publicului larg. Deciziile importante la BNM sunt luate în mod colegial de către Consiliul de Administraţie, dar toate sunt semnate de guvernator. Dacă lucrurile merg bine, foarte puţini te laudă. Dacă efectele imediate ale deciziilor noastre nu sunt cele scontate, toată lumea îţi sare în cap.
Totuşi, funcţia de guvernator îmi aduce satisfacţii profesionale şi intelectuale. Am ocazia să fiu, împreună cu echipa de la BNM, în miezul problemelor şi să văd cum eforturile noastre schimbă lucrurile spre bine. Nu mă gândesc la momentele neplăcute. Îşi au şi ele rostul lor. Eu am învăţat să mă adaptez repede la schimbări şi să privesc doar înainte. Cum a spus marele Eminescu: „Nu spera şi nu ai teamă, ce e val ca valul trece…”.

Care sunt cele mai importante lecţii pe care le-aţi învăţat de când sunteţi guvernator?

Cel mai mare activ al Băncii Naţionale este încrederea publicului larg. Încrederea se dobândeşte greu, cu anii, dar poate fi pierdută foarte repede.

Ce schimbări s-au produs în cadrul BNM şi în tot sistemul bancar din Moldova de când deţineţi această funcţie?

Îmi place să cred că, de când sunt guvernator, am reuşit să demonstrăm că BNM acţionează cu exigenţă şi cu fermitate, dar, în acelaşi timp, este o instituţie flexibilă şi transparentă. Sunt convins că oamenii te vor urma din frică doar pentru scurt timp. Pe termen lung este nevoie, în primul rând, de respect şi încredere.

Domeniul în care activaţi e mai complicat de înţeles pentru mulţi dintre noi. Cum aţi explica unui copil de cinci ani ce înseamnă inflaţia, de ce avem nevoie de bănci şi cu ce se ocupă BNM?

Inflaţia: Atunci când cresc preţurile, inclusiv la bomboane, este inflaţie. Dacă preţurile cresc încet, părinţii tăi o să-ţi dea ceva mai mulţi bani şi o să-ţi cumperi bomboanele preferate. Nu e rău, nu? Dacă preţurile cresc foarte tare, s-ar putea ca părinţii tăi să nu aibă bani suficienţi şi o să-ţi cumperi mai puţine bomboane. Asta e rău!
Bănci: Persoanele care vor să economisească bani, dar nu vor să-i ţină acasă îi duc la bănci, pentru că este mai sigur acolo. Cu banii acumulaţi, băncile acordă credite persoanelor şi întreprinderilor care au nevoie de împrumuturi. Astfel, banii circulă în economie şi ajută la funcţionarea întreprinderilor, unde poate lucrează părinţii tăi sau ai prietenilor tăi.
BNM: Banca Naţională este o instituţie specială, care tipăreşte banii noştri, leul moldovenesc şi are grijă ca toate persoanele să aibă încredere în el.

Probabil că asta se întâmplă mai rar, dar totuşi… Ce vă place să faceţi atunci când nu aveţi nimic important de făcut?

Să petrec cât mai mult timp la aer, de preferat în grădină. Să mă joc cu copiii. Să ies cu Otilia la o cafea în oraş sau la film. Să-mi văd prietenii.

Ce calităţi apreciaţi cel mai mult la soţia dvs.?

Otilia este o mamă minunată! Anume ea îşi lasă amprenta emoţională asupra copiilor. Îmi place să cred că ne învăţăm copiii să gândească liber. Meritul cel mai mare este al Otiliei. Eu sunt responsabil de disciplină. Otilia este o persoană foarte artistică. De zece ani, în familia noastră se cântă, mai bine zis, Otilia, iar acum şi copiii cântă. Eu – mai mult la „tobă”. Otilia m-a susţinut în tot ce făceam. Fără ea, nu aş fi unde sunt acum!

Ce s-a schimbat de când a devenit femeie de afaceri?

Otilia şi-a început afacerea acum zece ani! Nu mai pot spune ce s-a schimbat. Dar vă pot spune de ce am încurajat-o să intre în afaceri. Independenţa financiară şi încrederea în sine schimbă femeile într-un mod miraculos. Sunt mai frumoase şi mai atrăgătoare!

Otilia Drăguţanu a absolvit Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi, Facultatea de Limbi Străine şi este directorul Companiei de Traduceri „Berlizzo Group”, afacere pe care a lansat-o acum zece ani. Deşi s-a obişnuit de mult cu rolul de şefă, acasă preferă să-i cedeze locul lui Dorin.

Cum reuşeşti să fii şi mamă, şi soţie, şi femeie de afaceri în acelaşi timp?

Sincer vorbind, nu reuşesc. În fiecare zi simt că aş mai avea nevoie de câteva ore pentru tot ce am de făcut şi ce mi-ar plăcea să fac, acasă sau la serviciu. Dar cred că aşa se simte orice femeie care încearcă să împace casa, familia, copiii şi viaţa socială. Soluţia mea este să-mi stabilesc priorităţile pentru fiecare zi. Pe unele le amân, pe altele le deleg , iar la unele renunţ. Suntem fiinţe umane şi avem limite, oricât ne-am strădui, nu le putem face pe toate.

Cât de mult timp ai pentru tine personal şi cum îl utilizezi?

Întotdeauna încerc să-mi croiesc timp pentru sport, pentru proceduri de îngrijire la un salon, pentru discuţiile cu sora mea, care îmi este şi cea mai apropiată prietenă, sau cu mama. Echilibrul meu depinde foarte mult de timpul pe care îl acord lucrurilor care îmi plac: cărţilor, grădinii, ieşirilor cu prietenii, filmelor, concertelor, spectacolelor. Câteva ore pe zi mi-ar mai trebui ca să le fac pe toate, dar, pentru că nu le am, jonglez.

Cum e Dorin în afara biroului său?

Este la fel de ordonat şi organizat. Este un perfecţionist care, atunci când se apucă de ceva, depune efort maxim pentru ca totul să iasă perfect. Dar, în acelaşi timp, este o persoană cu un simţ sănătos al umorului, care ştie să-i facă pe cei din jur să râdă, dar şi să înţeleagă o glumă bună. Este un tată şi un soţ atent şi tandru. Chiar dacă din cauza serviciului nu petrece în familie atât timp cât şi-ar dori, când e acasă, este întotdeauna o atmosferă de linişte şi împlinire.

Ce calităţi apreciezi la el cel mai mult?

Capacitatea de muncă, entuziasmul, energia, capacitatea de a-mi dărui flori fără motiv, dar cel mai mult capacitatea de a lua greutăţile de pe umerii mei şi de a mă face să simt că viaţa e o sărbătoare, nu o corvoadă.

Ce vă face diferiţi unul de celălalt? Cum îl „îmblânzeşti” când este nervos?

Principala diferenţă constă în faptul că eu sunt o fire mai artistică, mai visătoare, uneori mai împrăştiată. El este mai pragmatic, mai realist, el este ancora care mă ţine cu picioarele pe pământ şi îmi aminteşte că nu sunt vreo maşină care poate fi exploatată la maximum, fără consecinţe. Îmi aminteşte întotdeauna că e timpul să mă mai opresc, să mă odihnesc, să am grijă de mine, căci mi se întâmplă să fiu atât de prinsă cu toate treburile şi proiectele zilnice, încât uit. După zece ani de căsnicie, colţurile ascuţite s-au tocit deja. Ne cunoaştem bine unul pe celălalt şi fiecare încearcă să nu facă ce nu-i place celuilalt. El ştie că atunci când sunt supărată, am nevoie de cineva lângă mine să mă asculte şi să mă asigure că totul va fi bine. Eu ştiu că atunci când este nervos, trebuie lăsat o vreme în pace, fără niciun fel de întrebări. Atunci când a avut o zi foarte grea, când vine acasă, iese în grădină şi stă până simte că s-a detaşat de tot ce se întâmplă la serviciu şi este gata să ne acorde timp şi atenţie.

Deşi Dorin este o fire mai pragmatică, asta nu-l încurcă să-i dăruiască Otiliei flori fără vreun motiv anume. Otilia, în schimb, îl susţine în tot ce face. Împreună, cresc doi copii frumoşi şi deştepţi, care îşi adoră părinţii. 

Vă mai amintiţi când v-aţi văzut prima dată şi cum a fost?

A trecut mai mult de un deceniu de atunci. 

Otilia: Îmi amintesc de parcă ar fi fost ieri. S-a întâmplat ca într-o seară să stăm la aceeaşi masă, într-un local, cu nişte prieteni. Şi chiar dacă mulţi nu cred în aşa ceva, a fost cu adevărat dragoste la prima vedere. Ne-am privit şi s-a aprins scânteia. Privirea lui, ochii lui mari şi expresivi, zâmbetul larg mi-au intrat imediat în suflet.
Dorin: Era o seară de iarnă. Veneam de la serviciu, istovit şi puţin stresat. Nişte prieteni m-au invitat la o bere. Acolo am văzut-o pe Otilia. Mi-a trecut şi oboseala, şi supărarea într-o clipă. Peste opt luni ne-am căsătorit.

Cine pe cine a cucerit şi cum?

Otilia: Mi-e greu să spun cine pe cine a cucerit. El m-a curtat frumos, cu flori, cadouri şi cine romantice. Doar nu era să-i spun din start că fusesem cucerită din prima clipă când l-am văzut. (zâmbeşte)
Dorin: Eram atât de hotărât s-o cuceresc, că am făcut totul ca la carte. Dar simţeam cum Otilia şi-a întins mrejele. Eu nu am avut nimic împotrivă!

Care au fost cele mai dificile momente cu care v-aţi confruntat împreună şi cum aţi reuşit să le depăşiţi?

Otilia: Orice cuplu trece prin momente dificile. De cele mai multe ori, acestea sunt cauzate doar de circumstanţe, reacţii, orgolii şi nu înseamnă neapărat că au dispărut sentimentele. Importante sunt comunicarea, răbdarea. Am depăşit de fiecare dată aceste momente discutând, încercând să înţelegem ce anume îl deranjează pe celălalt.
Dorin: În 11 ani, ambii am înţeles că putem trece peste orice moment dificil.

Care e secretul unei relaţii durabile?

Otilia: O relaţie poate dura doar dacă fiecare dintre cei doi înţelege că aşa cum omul trece pe parcursul vieţii prin diferite etape şi se schimbă, aşa se întâmplă şi cu un cuplu. Dacă reuşeşti să accepţi aceste schimbări, să nu te agăţi de cum a fost ieri, dar să înţelegi că azi e altfel, dar la fel de frumos, vei îmbătrâni graţios alături de „the one and only” pe care ţi l-a scos Dumnezeu în cale.
Dorin: Secretul este să fii gata să faci compromisuri, iar uneori chiar sacrificii. Dar totul trebuie să fie echilibrat. Dacă doar unul face compromisuri, mai devreme sau mai târziu, totul se va sfârşi. Asta vine din educaţie şi respect reciproc.

 

Cum se împacă doi şefi într-o familie?

Otilia: Eu îi cedez cu o plăcere imensă rolul de şef al familiei lui Dorin. Îmi este suficient să fiu şefă la serviciu şi să port responsabilitatea pentru toţi cei pe care îi am în subordine şi pentru bunăstarea lor. Acasă îmi place să simt umărul puternic al soţului şi să ştiu că, orice problemă ar apărea, şeful va avea grijă. În familie eu sunt soţie şi mamă, cea care are grijă de soţ şi copii şi mă încântă acest rol.
Dorin: Nu am avut niciodată o discuţie pe tema „cine e şeful?”. Otilia este o persoană puternică şi independentă. Au fost situaţii când eram plecat în deplasări cu săptămânile. Eram absolut liniştit, ştiind că Otilia poate avea grijă de familie.

 

Cum aţi împărţit rolurile în familie? Cine şi ce responsabilităţi are?

Otilia: Eu sunt responsabilă de tot ce ţine de şcoală sau grădiniţă, casă, viaţă socială, petreceri de zi de naştere, întâlniri cu prietenii, organizarea vacanţelor. Dorin este responsabil de cumpărături, de facturi (nu am plătit niciodată facturile, nici măcar nu le văd), de problemele tehnice, de maşina mea, de grădină. Facem împreună multe lucruri. Am stabilit un echilibru care ne convine amândurora.
Dorin: Eu rezolv problemele şi asigur siguranţa familiei. Otilia se ocupă de partea spirituală şi socială. Ca la calculator: partea de „hard” şi partea de „soft”. Unul fără altul nu se poate.

Ce principii importante respectaţi în educarea copiilor?

Otilia: Primul şi cel mai important este să-mi cresc copiii astfel ca să aibă încredere în ei înşişi şi să ştie că au toate calităţile de care au nevoie. La fel de important este să fii atent la talentele şi trăsăturile copilului şi să nu încerci să faci din el ceva ce nu este. Încerc să-mi învăţ copiii să comunice, să-şi exprime sentimentele şi dorinţele. Aşa o să le fie mai uşor să obţină ce îşi vor dori în viaţă. Deşi nu întotdeauna cei din jur sunt de acord cu mine, cred că trebuie să-i arăţi copilului că îl iubeşti ori de câte ori ai ocazia. Nu manifestările de dragoste fac copilul să fie răsfăţat şi capricios, ci mai degrabă insuficienţa acestora şi nesiguranţa copiilor.
Dorin: Spun mereu copiilor mei: „Dacă tu nu ai grijă de tine, nimeni nu va avea”. Îmi învăţ copiii să fie responsabili pentru ceea ce fac. Scopul este, oricât de banal ar suna, să facă diferenţa dintre bine şi rău. Asta îi va salva de multe probleme în viaţă. Dar secretul este ca această evaluare să fie adusă la automatism şi faţă de toate aspectele vieţii.

Ce sărbători şi tradiţii se respectă în mod special în familia voastră?

Otilia: Crăciunul şi Paştele sunt, ca pentru fiecare creştin, cele mai importante sărbători în familia noastră. Întotdeauna facem petreceri în zilele noastre de naştere. Chiar dacă într-un an am vrea să le evităm, ştim că nu ne-ar lăsa familia şi prietenii, care oricum ar veni să ne felicite pe noi sau pe copii. De 8 Martie, ne folosim de ocazie pentru a face cadouri mamelor şi surorilor noastre dragi.
Dorin: Am redescoperit cu copiii colindele şi cântecele de Paşti! Când cântă Otilia cu copiii e ceva fantastic!

Unde vă place să mergeţi în vacanţe?

Otilia: Vara mergem întotdeauna la mare şi, neapărat, la Belgrad, oraşul unde am locuit patru ani şi de care ne leagă amintiri deosebite şi o gaşcă de buni prieteni. Anul acesta, pe lângă vacanţa cu copiii, sper să reuşim să organizăm o călătorie în doi. Eu îmi doresc să văd Italia.
Dorin: În iarna acestui an, Luca şi Otilia au descoperit schiatul. La anul o iniţiem şi pe Mia. O să fie grozav, familia Drăguţanu pe schiuri!

Luca Drăguţanu merge în clasa întâi.
Pentru că surioara lui, Mia, are doar doi anişori, a răspuns Luca pentru amândoi.

Ce face tatăl vostru toată ziua?

Se trezeşte devreme, se pregăteşte şi se duce la lucru. Toată ziua lucrează. Iar seara se relaxează, pentru că serviciul lui este cam greu. În weekend ne ducem împreună la cumpărături, la pizza sau la patinoar. 

Dar mama?

Dimineaţa mă trezeşte, îmi pregăteşte micul dejun, mă ajută să mă pregătesc de şcoală. Mai stă puţin cu Mia şi se duce la serviciu. Lucrează şi ea toată ziua ca şi tati. Seara îmi verifică temele şi mă ajută să fac problemele grele la matematică. În weekend se joacă cu noi, găteşte ciorbă şi mai stă puţin în grădină, are grijă de flori.

Ce nu aveţi voie să faceţi cât sunteţi mici?

Nu avem voie să ne jucăm mult la calculator şi să ne uităm la televizor la filme straşnice. Nu avem voie să umblăm cu lucruri ascuţite.

Unde vă place să mergeţi în vacanţă, în timpul liber?

Îmi place să merg în vizită la prietenul meu Vlad, să merg cu tati la terasă şi să beau suc sau să ne dăm cu patinele sau rolele. În vacanţă, îmi place să merg la mare sau la munte.

Ce vrei să te faci când o să fii mare?

Vreau şi eu să stau la Banca Naţională şi să fiu guvernator ca şi tati.

Cum vă pedepsesc părinţii atunci când nu sunteţi cuminţi?

Mami nu mă pedepseşte, ea doar se supără şi îi este ciudă când scriu urât.

Cine e mai strict: mama sau tata?

Eu consider că amândoi sunt indulgenţi. Nu sunt exigenţi ca unele învăţătoare. (Luca învaţă la şcoală antonimele şi aplică cele învăţate. Vedeţi exigent/indulgent)

Sus ↑

 Comentarii: CommentsTitleIcon






* Nu sunt admise comentariile ce conţin cuvinte indecente şi atacuri la persoană.


code
Meteo
Curs valutar
Horoscop
Chişinău
+12°