VIP Magazin
21 Septembrie 2019
Print
Print
Print
Print
Dumitru MOŢPAN. La o cafea amară
Septembrie 2005, Nr. 17

Dumitru MOŢPAN. La o cafea amară

Comentează   |   Cuprins



Prezentabil, se apropie cu o uşoară infatuare, deloc supărătoare, la costum şi cravată, într-un contrast izbitor cu ţinuta mea de vacanţă şi total neoficială. În fond, nu venisem la o conferinţă de presă cu ex-preşedintele Parlamentului Dumitru Moţpan, ci la un ceai verde, din iasomie, la o terasă din centrul oraşului. Zâmbeşte sau râde mai tot timpul. Probabil că de asta în aceşti ani de când a dispărut de pe arena politică nu s-a schimbat deloc.

Portret
A trecut uşor peste 65 de ani. Ţine la felul cum arată, amprentele celor 40 de ani de carieră fiind delicat ascunse sub un îngrijit păr castaniu. Ex-preşedinte al Parlamentului R. Moldova şi ex-lider al agrarienilor moldoveni. Nu s-a ambiţionat să păstreze puterea cu orice preţ. A acceptat plecarea din politică ca pe un rău necesar. Posedă un simţ al umorului de invidiat, dar se încruntă dacă îl întrebi despre “glumele” care l-au făcut celebru şi pe care ziariştii le-au adus la nivel de ridicol. Are o fiică şi doi feciori (Irina, Oleg şi Roman), două nepoţele şi un nepot, o maşină care demult nu mai este nouă, cote de pământ la Făleşti şi o bibliotecă de peste două mii de volume la Chişinău.

Ei, nu m-am schimbat... Dar dintr-o parte se vede mai bine. Secretul dat de Dumnezeu este că omul ştie când se naşte, dar nu-i este dat să ştie când va muri. Vă daţi seama ce-ar fi de capul celor care au adunat nişte milioane şi ar şti că pleacă în altă lume fără să poată lua ceva cu ei, nici măcar periuţa de dinţi?

Cerem chelnerului câte o cafea. „Câte una mare, băiete, că acea mică e cât dijitariu şi plăteşti de două ori mai mult pe ea”, precizează mai în glumă mai în serios  dl Moţpan.
 
Cum de aţi acceptat acest interviu? Am alergat luni întregi după dvs.

Ei, şi cât aţi fugit? Aţi fugit oleacă şi pe urmă nici n-aţi obosit şi v-aţi şi oprit. Peste vreo trei luni v-aţi amintit, iar când v-aţi amintit, sau eram plecat undeva, sau ...

Locuiţi la  Valea Morilor, ca toată lumea cu situaţie?

Oameni buni, eu am locuit patru ani în hotelul „Codru”, din ‘90 până în ‘94, iar în ‘95, fiind deja vicepreşedinte al Parlamentului, am trecut la „Dacia”, într-o cameră separată din fundul coridorului de la etajul 5. Abia după cinci ani de activitate în Parlament am primit locuinţă. Acum stau în blocul în care locuieşte şi actualul preşedinte al ţării, pe Serghei Lazo 26. Acolo sunt păzit nu numai de Dumnezeu, dar şi de poliţie, şi din subsol, şi din ogradă, iar seara, la intersecţiile de sus şi de jos, şi la intrarea în curte, se blocheaza accesul. Iar dacă mai vine şi un oaspete de peste hotare, situaţia se agravează şi mai mult. Parcă dacă vine preşedintele Macedoniei trebuie să blocăm jumătate de oraş. Am fost şi eu la Casa Albă, la o întâlnire cu Bill Clinton, cu presedintele Snegur, dar nu s-a oprit nici o maşină pentru noi, nu am blocat circulaţia, atât că am avut verde la trecere.

Unde aţi dispărut de vreo 7 ani încoace?

N-am dispărut.  În ’98, când a expirat mandatul legitim de preşedinte al Parlamentului, am ieşit la pensie, având nişte înlesniri sociale pe care nimeni nu le asigură. Dispun de paşaport diplomatic, conform Legii despre statutul deputatului, articolul 29.  

Şi ce faceţi la pensie?

Nu fac nimic. Nu mi s-a propus nici o funcţie, nu fac parte din echipa binefăcătorilor.

Dar cine vă administrează afacerile?

Cu părere de rău sau de bine, unicul lucru pe care nu l-am învăţat în viaţa mea e să pun mâna pe ceva ce nu-mi aparţine. Asta n-am învăţat nici de mic, nici de mare, nici în Parlament. La microfonul 4 poţi sta patru ani cu gura deschisă, că nu ţi se pune nimic în ea.  

Nici în agricultură nu aveţi afaceri?

Eu am lucrat din ‘66 inginer-şef în sovhoz, preşedinte al sovietului sătesc, am făcut studii la şcoala superioară de partid unde am stat în bancă la fel ca şcolarul, a urmat lucrul în partid, am fost preşedintele a trei gospodării consecutiv şi timp de zece ani am condus o gospodărie agricolă în care intrau cinci sate. De acolo avem împreună cu soţia şi cu unul dintre feciori, o cotă de patru hectare de pământ. Le gestionează un lider agricol local. Se sfătuie cu noi referitor la ce ar fi mai rentabil să semene, avem floarea soarelui pentru ulei, grâu pentru pâine.

Nu cumpăraţi ulei de la magazin?

Cumpăr. Fiindcă am vorbit de pământuri, e vai de capul celor care sunt azi proprietari. Roada este foarte mică, preţurile sunt mizerabile. Azi un litru de motorină este egal cu 13,5 kg. de grâu.

Cum vedeţi de la o parte evoluţia economică şi politică a ţării?

Potrivit cifrelor prezentate de statistică, noi am întrecut americanii nu numai la producţia de carne, brânză, lapte şi ouă, dar la toţi indicii care există. Nu mai vorbesc de armată, care “sprijină” SUA în Irac. Iar dacă PIB-ul a ajuns la 12-14 la sută, orice economist cu şapte clase poate afirma că noi trăim de patru ori mai bine decât SUA, Marea Britanie, Franţa, Germania etc. China abia a ajuns la un PIB de 3,5-4 la sută, iar americanii sar în sus de bucurie că au 3,7 procente şi acordă ajutor altor ţări. Iar noi cu 14 procente de PIB stăm cu mâna întinsă şi purtăm lenjerie naftalinizată din ajutoare umanitare.

Deci, statisticile sunt greşite sau nu ştim să ne gestionăm bunurile?

Evident că cifrele nu sunt adevărate. Cu capacitatea noastră industrială, cu ceea ce se produce în agricultură şi cu deservirea socială de azi, noi suntem departe de a atinge 3,5 la sută. Probabil că e vorba de o eroare inconştientă a specialiştilor în statistică. Cum poate fi vorba de 14 la sută PIB, când în ţară importul predomină exportul? O ţară, ca şi un gospodar, trebuie să vândă mai mult decât să cumpere.  

Pe cine din actualii politicieni îi simpatizaţi?

Poate să-ţi placă o femeie frumoasă, adică deşteaptă, dar un bărbat… Dacă ne referim la mesaj, îmi plac acei care ştiu să ţină o conversaţie în diferite situaţii. Ştiţi cum spun ruşii – dlea cego diplomatu dan iazâk? Citobî skrîvati svoi mîsli. Iată acei care vorbesc reuşind să ascundă ce gândesc, aş zice, între ghilimele, că îmi plac, pentru că se descurcă.

Dvs. spuneţi ce gândiţi sau ce trebuie să auzim?

Cred că una din dificultăţile vieţii mele este că întotdeauna am spus ce gândesc. Ar fi fost mai bine dacă aş fi vorbit mai puţin şi n-aş fi ascultat pe toţi deştepţii.

Prin ce trece un om de stat când rămâne fără posturi?

Este regretabil că omul care a îndeplinit mai mulţi ani funcţii de stat sau politice este ignorat. Nu zic că trebuie prea “băgat în seamă”, cum zicea Druc – unde te întorci, numai băgători de seamă…dar la Ziua Independenţei, la 10 ani ai Găgăuziei nu sunt invitaţi deputaţii care au adoptat statutul acestei regiuni. Pentru 200 de ani ai SUA, Moldova găseşte când să trimită felicitări, dar de parlamentarii care au lucrat patru ani asupra Constituţiei, nu-şi aminteşte nimeni. Mă tem că-şi vor aminti de ei doar când va apărea în ziare un pătrat negru cu un portret micuţ.

Câţi ani aveţi, dle Moţpan?

Deja mulţi. Eu sunt născut la 3 mai 1940. Sunt cu preşedinţii Snegur şi Lucinschi dintr-un an.

Aveţi vreun regret legat de aflarea la putere?

Nici unul. Deşi a fost o perioadă plină de învinuiri legate de persoana mea şi camarazii din Parlament, că am fi fost contra unirii cu România, am rezistat şi am semnat declaraţia de independenţă, s-a pus baza legislativă a statului, am adoptat Constituţia, am fost primiţi în Consiliul Europei. Îmi amintesc de arborarea drapelului  nostru la Strasbourg. După festivitate, nu era nici pic de vânt, o frunză nu mişca, cum spun marinarii – polnîi ştili, şi când drapelul nostru a ajuns sus, deodată a aburit vântul şi el s-a întins de parcă l-ar fi ţinut patru mâini din toate colţurile, celelalte steaguri stăteau în jos. M-am gândit că acesta a fost un semn că ţara noastră va reuşi să ajungă prosperă şi respectată.

Aţi deţinut posturile de vicepreşedinte şi preşedinte al Parlamentului. Ce aţi face azi în locul lui Marian Lupu?

M-aş sfădi şi eu cu deputaţii, să fie disciplinaţi, să adopte legi, să nu caute clenciuri, să-şi aducă aminte cine nu a plătit pentru ceai etc. Marian Lupu este o persoană foarte inteligentă, l-am cunoscut bine pe tatăl lui. Aş merge într-o audienţă la el. E salutabil faptul că şedinţele Parlamentului se transmit în direct şi nimeni nu poate avea pretenţia că nu a fost luată în seamă o interpelare sau nu a fost discutată o problemă. E clar că n-aş folosi un limbaj atât de la modă, şi franceză şi engleză, şi ok şi pardon. Le-aş sugera deputaţilor să mai numească din când în când nu doar numărul legii la care fac trimitere, ci şi denumirea. Oamenii de la ţară, când ascultă şedinţele transmise în direct,  nu ştiu ce lege are numărul 1349. Asta e doar o sugestie. În rest, dl Lupu  poate conduce Parlamentul şi e o candidatură foarte bună, este un om pregătit din toate punctele de vedere, mai ales comparativ cu noi, cei din anii ’90, trecuţi doar prin şcoala rusă, care nu prea ne împăcam cu limba moldovenească şi cu grafia latină.

Vi s-a dat greu grafia latină?

Nu, eu citeam de mult grafia latină. Încă din clasa a doua sau a treia. Mama mea era croitoreasă, dar tot timpul citea romane româneşti şi cărţi bisericeşti în slavonă veche. Tatăl meu are un pic altă biografie. A fost ţăran cu opt hectare de pământ primite de la părinţi, avea şi cai. Dar a fost luat la război şi într-un an a ajuns până la Berlin. Acolo, în 1945, a fost grav rănit şi s-a stins la 64 de ani, practic într-o săptămână.  

V-aţi mai clarificat cu banala întrebare ce limbă vorbim?

Eu am nişte supărări personale legate de administraţiile de peste Prut. Din ’45 până în ’90 au uitat de noi. Dacă eram bătuţi sau mângâiaţi de URSS,  nu-i păsa nimănui, aducându-şi aminte de noi abia după semnarea declaraţiei de independenţă. De ce au tăcut toţi anii aceştia? La această întrebare, dl Corneliu Vadim Tudor mi-a răspuns – „păi ce puteam noi zice atuncea, domnule?” Şi noi ce vreţi să spunem acum, ţară membră a ONU? Eu sunt pentru integrarea nu a Basarabiei, ci a Moldovei lui Ştefan cel Mare. Şi dacă ar vrea românii asta cu adevărat, ar face totul ca să acorde cetăţeanului moldovean dreptul de a primi paşaport românesc în termeni rezonabili, în două săptămâni, şi nu să-i ţină documentele din 2000 fără ai da vreun răspuns timp de cinci ani. În timp de un an, sunt sigur că 80 la sută dintre moldoveni ar deveni cetăţeni ai României şi după iniţierea unui referendum oamenii ar vota pentru integrare teritorială. Şi astfel am pune punct speculaţiilor politice şi lingvistice. Desigur că limba este identică, dar nouă, ex-cetăţenilor URSS ni s-a băgat în cap mult bumbac de genul că suntem moldoveni, că vorbim limba moldovenească. Dar există posibilitatea unor soluţionări deştepte a acestor probleme.

Mai există Partidul Democrat Agrar şi în ce relaţie sunteţi acum cu această formaţiune?

De facto, aproape că nu mai există. Ultimul congres a luat decizia ca toată conducerea formaţiunii să-şi dea demisia, urmând să oferim locul altor persoane. În timpul lucrărilor congresului, unii din vechea conducere s-au înţeles clandestin să gestioneze şi mai departe treburile formaţiunii. Nu am protestat categoric, dar am refuzat să mai candidez la vreun post în partid, respectând decizia pe care am luat-o iniţial. Cei care au aşteptat momentul, s-au folosit de el. Din cauza neconsecutivităţii lor, a eşuat şi ideea alianţei cu Partidul Comuniştilor şi cel al socialiştilor. Comuniştii nu au nevoie de oameni care sar dintr-un car în altul şi bine că nu s-au legat cu ei. Eu cred că au procedat corect renunţând la o alianţă cu foştii mei colegi.

Nu regretaţi că nu aţi plecat din PDAM împreună cu dl Snegur sau măcar ceva mai târziu?

Doamne fereşte. Preşedintele Snegur ne-a acuzat că ducem o politică antinaţională, de asta a plecat.

Şi nu era aşa?

Păi cum să fie antinaţională, dacă PDAM a sprijinit şi promovat toate legile naţionale ale acestui stat?

Ce atribuţie aveţi la cazul Pasat şi cum comentaţi scandalul din jurul acestui personaj, tranzacţia cu MIG-urile având loc în perioada când deţineaţi funcţia de preşedinte al Parlamentului?

Că avioanele şi muniţiile aflate pe teritoriul Republicii Moldova trebuiau comercializate, este 100 de procente corect. Că s-au vândut americanilor, e şi mai  corect. Potrivit actelor semnate în cadrul Parteneriatului pentru Pace, aveam dreptul să facem tranzacţii de acest gen doar cu ţările membre ale NATO. În calitate de ministru al Apărării, Pasat a fost membru al Guvernului şi s-a supus şeful statului de atunci, Petru Lucinschi, tot el comandant suprem al forţelor armate, şi premierului Ciubuc. Deci nu a fost decizia lui Pasat. A fost decizia Guvernului, acordul şefului statului, şi dacă această hotărâre a fost colectivă, atunci şi responsabilitatea trebuie să fie colectivă, atât a ex-preşedintelui Lucinschi, guvernului de atunci, consiliului de securitate, şi nu e logic să-l rupem pe Pasat din acest lanţ. În locul justiţiei, aş pune punct acestei probleme. Iată că ne-am băgat şi în politică.

Ce face familia dvs.?

Despre asta găsiţi în toate biografiile mele. Nina, soţia mea, m-a sprijit mereu. A lucrat tot timpul la grădiniţe de copii – educatoare şi şefă de grădiniţă. Am stat separaţi – eu la Chişinău, ea la Făleşti, doar în cei cinci ani cât am trăit la hotel. Doar sâmbăta mergeam acasă, iar lunea eram înapoi la şedinţe. Copiii mei nu se ocupă cu nici un business. Probabil că e vina mea că nu i-am ajutat cu nimic, n-am “privatizat” nimic.  

Nepoţi aveţi?

Am două nepoţele şi un nepot – Cristina, Nicoleta şi Maxim. Prima e în clasa a 7-a, cealaltă are 5 ani şi se pregăteşte de şcoală, iar nepotul – abia trei luni.

Ce hobby aveţi? Vânătoare, restaurante?

Am umblat şi la pescuit, şi la vânătoare, la restaurante nu prea. Acolo trebuie să mergi cu compania şi o dată plătesc ei, iar de trei ori tu. Îmi place să am grijă de grădina mea din Făleşti, îi las soţiei doar plăcerea de a îngriji tufele de trandafiri.

Ce alcool vă place să degustaţi uneori? Am auzit că nu consumaţi nimic de la Tiraspol, din principiu.

Vodcă “Smirnov”, a lui Igor Nicolaevici, am băut şi când mergeam la convorbiri sau negocieri. Orice întâlnire se termina cu o beţie. Nici nu vă imaginaţi ce prieteni erau, la masă, aşa-numiţii separatişti ai lui Smirnov cu democraţii noştri. Altă vorbă e că în ’92 toate rezervele Moldovei de spirt au rămas în Dubăsari. De aceea cei de la Tiraspol au cogniac bun. Dar bănuiesc că şi rezervele de spirt sunt pe sfârşite şi îl fac ei şi prin metode mai rapide, aşa că amatorii de “Kvint” pot să se mai gândească.

În cele mai tainice visuri, aţi vrea să reveniţi la putere?

Nu. Totul e bun câte puţin, fiecare fruct are timpul lui. Speranţa e o chestie frumoasă, dar mai este şi realitatea. Chiar dacă am realizat ceva, trebuie să ştim să ne oprim la timp şi să cedăm locul oamenilor tineri, noi, cu idei preţioase. Douăzeci de ani de aflare în posturi de conducere din 40 de ani de activitate, nu e deloc puţin.

 Rodica Ciorănică


Sus ↑

 Comentarii: CommentsTitleIcon

va iubesc din suflet sunteti un mare om,ma numesc Cirlan Nitu sunt din Romania,Alba Iulia si am fost de mai multe ori la d-stra la Chisinau si am luat masa la hotel Codru si am discutat afaceri si am adus zahar cu dan, de la Balti,va doresc multa sanatate si viata lunga d-stra si intregii familii.CE MAI FACETI SUNTETI BINE ?Daca cititi acest comentariu va rog dati-mi un raspuns. LA BUNA VEDERE .!
Cu stima Nitu
nitu cirlan-Romania   -  
04 Iulie 2010, 20:27
Sus ↑
mă numesc Pavelică Grădinaru din Bicaz ,România şi aş vrea să cred că vă amintiţi cu plăcere de Lacul Bicaz când a-ţi fost în vizită împreună cu d-na Nina şi d-l Botgros , eram şeful postului de poliţie care v-a însoţit cu şalupa pe lac precum şi la Lacul Roşu şi Mănăstirea Neamţ iar la despărţire mi-aţi dat numerele de telefon şi "unda verde" pentru a vă contacta cândva, când voi considera necesar, dar din păcate acele numere de telefon nu le mai am.Dacă citiţi aceste rânduri şi vă amintiţi de mine şi sunt sigur că vă amintiţi dacă revedeţi fotografiile vă rog să mă contactaţi în România la tel. 0745924879. Cu respect, stimă şi cu dorinţa de a vă revedea sănătos Pavelică.
Pavelică Grădinaru   -  
20 Noiembrie 2012, 15:04
Sus ↑





* Nu sunt admise comentariile ce conţin cuvinte indecente şi atacuri la persoană.


code
Meteo
Curs valutar
Horoscop
Chişinău
+8°