VIP Magazin
19 Octombrie 2017
Print
Print
Print
Print
Decalogul lui Dorian Furtună
August 2016, Nr. 142-143

Decalogul lui Dorian Furtună

Comentează   |   Cuprins

Fiind unul dintre oamenii din ţara asta care încearcă să facă şi altceva decât majoritatea, cel care vede altfel şi ceva mai departe decât o fac toţi ceilalţi, etologul Dorian Furtună pune ştiinţa la loc de cinste. Or, știinţa l-a scos în faţă şi l-a ajutat să-şi creeze o lume interioară bogată şi interesantă.

amprenta

Fă ceva bun în viaţa ta, nu doar pentru tine și cei apropiaţi, ci și pentru lumea în care trăiești. Lasă o amprentă, o urmă a existenţei tale, una cu care să se poată mândri copiii și nepoţii tăi. Supravieţuiește prin faptele tale.

Ţintește sus și departe, încearcă să scrii o pagină, un rând sau măcar o frază în istoria ţării tale. Renunţă la falsa modestie, aici e tocmai cazul când ambiţiile sunt sănătoase. „A fi în rând cu lumea” e o cerinţă care îi convine lumii, dar nu-ţi convine ţie; acesta e un îndemn rural care te plafonează. Constantin Noica făcuse o constatare cât se poate de trează în acest sens: „Oamenii nu vor decât să joci un rol, tu trebuie să vrei să scrii o piesă”.

Gândește-te la ce va fi scris pe piatra ta funerară. Cine și ce ai fost, ce ai produs, ce ai schimbat? Când te vei trece, ce va rămâne în amintirea ta?

vocaţia

Atâţia muribunzi au regretat în ceasul din urmă că nu și-au urmat talentul, pasiunea, vocaţia. Au lucrat și au activat întreaga lor viaţă pentru altcineva și pentru altceva, pentru proiecte străine, însă nu pentru ei înșiși, nu pentru propriul vis, nu pentru propria plăcere și împlinire.

Să-ţi afli adevărata vocaţie nu e simplu, e un rod al căutărilor și al testărilor, dar, odată identificată, ţine-te de vocaţia ta, nu o abandona. Chiar dacă viaţa te impune să activezi în alte domenii, rezervă timp și pentru realizarea talentului tău.

Talentul este o investiţie a Naturii în tine. Nu consuma această investiţie în zadar. Talentul tău este rostul tău. Nu-l pierde. Vorba unui cântec rusesc: „Чтоб тебя на Земле не теряли, постарайся себя не терять!”.

moartea

În lipsa morţii, existenţa noastră ar fi o banalitate; în lipsa morţii, am visa să putem muri. Probabil asta ne-am dori, să murim, dacă am avea o viaţă veșnică, neîndurătoare prin continuitatea sa infinită.

Însă, odată ce viaţa noastră e limitată și e atât de rapid trecătoare, gândul la moarte are un impact invers – ne înspăimântă, ne arată limitele, dar ne și mobilizează. Tocmai din această cauză îl găsim folositor.

Gândul la moarte poate fi un coșmar, un inamic sau poate fi un aliat, un catalizator al vieţii ordonate și cu sens. Gândul la moarte ne permite să ne focusăm pe ce avem de făcut, să acţionăm planificat, strategic, să distribuim corect eforturile.

Avem nevoie de un deadline în lucru, avem nevoie de un deadline și în viaţă, care să ne amintească să ne grăbim să trăim cu sens. Gândul la moarte, astfel, poate deveni un generator de sens în viaţă.

În general, problema sensului vieţii e una pe care fiecare trebuie să și-o rezolve în felul său. În cadrul paradigmei religioase, există un sens al vieţii comun pentru toţi – ispășirea păcatului originar și a celor dobândite după naștere. Dar dacă ieșim din strânsorile paradigmei religioase, descoperim că sensul vieţii este individual, diferit pentru fiecare dintre noi. Odată ce nu există vreun sens al vieţii predestinat, îi putem oferi noi unul, îi putem da noi sensul care ne reprezintă. Fiecare să o facă în felul său.

cartea

Cartea nu e o necesitate, la un moment dat ea poate deveni chiar un consumator inutil de timp și energie, iată de ce întâlnim atâţia oameni care trăiesc confortabil fără a citi, dar care se impun, fac carieră, devin importanţi în mediul lor.

Natura ne-a înzestrat cu instincte, emoţii și mecanisme cognitive care ne permit să facem politică și business, să fim activi social și să obţinem resursele necesare. A te baza doar pe instinct, experienţă și șarm poate fi deci suficient ca să îţi faci o avere, 3522835.jpg să obţii un loc în viaţă și să te bucuri de succes. Oamenii au făcut asta de milenii, în lipsa cărţilor. Mulţi o fac și acum, există atâtea exemple de acest fel.

Totuși, cei care n-au cunoscut plăcerea lecturii, cei care neglijează cartea ratează o dimensiune importantă în dezvoltarea lor intelectuală. Lectura cărţilor e ceea ce ne înalţă deasupra condiţiei noastre native, deasupra instinctelor pe care le împărtășim în comun cu animalele. Ea ne permite să descoperim o dimensiune superioară a umanului din noi și e un izvor de enormă satisfacţie. Ferice de cei care au găsit în citirea cărţilor o bucurie a vieţii.

Jorge Luis Borges a mărturisit că își imagina Paradisul sub forma unei biblioteci. Visa să dedice răsfăţului de a citi întreaga veșnicie. E un exemplu de om care a găsit sursa fericirii, una accesibilă oricui dintre noi. Cu adevărat, cititul e o formă de hedonism intelectual accesibilă oricui. Un hedonism care nu necesită alte resurse decât timpul.

Apoi, o lectură bună la vremea potrivită poate fi decisivă, poate determina și profila destinul. La fel cum oamenii creează cărţi, cărţile creează oameni. Pe tine ce cărţi te-au creat?

sportul

Fac sport din studenţie, pentru mine, pentru sănătatea mea și pentru senzaţia de bine pe care mi-o oferă. Îl fac din timpurile când săli de forţă performante nu existau (doar improvizaţii în subsoluri), iar alergatul încă nu era la modă, așa că oamenii de la staţiile de autobuz, înfofoliţi în haine, se uitau la mine ca la un smintit când, pe la șase-șapte dimineaţa, traversam drumul spre stadion și înapoi.

Am schimbat de-a lungul anilor genurile de sport, am mai făcut și scurte pauze, dar niciodată nu am renuţat la el. A devenit parte a regimului meu și m-am convins că este de neînlocuit pentru buna funcţionare a psihicului în armonie cu fizicul.

Sportul este cel mai plăcut medicament, cel mai eficient antidepresant și cel mai de încredere psihoterapeut. Viaţa noastră e plină de stres, or sportul are un efect antistres excepţional. Ne permite să ne limpezim mintea, să ne debarasăm pentru o vreme de grijile cotidiene. Faceţi sport și citiţi cărţi, iată reţeta simplă pentru oricine dorește să fie în armonie cu sine.

familia

Trăim graţie strămoșilor, bunicilor și părinţilor noștri, care au creat familii și s-au prelungit prin noi. Trebuie să le întoarcem datoria, să nu le înșelăm investiţia genetică. Trebuie să lăsăm la rândul nostru urmași. E o lege a Naturii, dar și o lege comunitară. Creează-ţi propria familie, ocupă-te de educaţia copiilor tăi, ai grijă de cei dragi ţie – aceasta e o veche îndatorire socială.

Adeseori, copiii sunt unica realizare cu adevărat importantă a unui om. Poţi să nu ai nimic, dar dacă ai copii, ești fericit și împlinit. Și poţi să ai totul, dar în lipsa copiilor vei avea senzaţia unui vacuum sufletesc imposibil de umplut cu altceva.

Trăiești mult numai dacă simţi mult, spunea Anatole France. Or, familia oferă toată gama emoţiilor și simţirilor de care are nevoie un om: și veselie, și durere, și speranţă, și tristeţe, și temeri, și extaz. Printre ai tăi, trăiești intens.

natura

Când eram mic, elev, îmi doream să fiu pădurar, să fiu în contact neîncetat cu Natura, să studiez lumea animalelor, să cutreier pădurile, să mă bucur de senzaţia unei libertăţi originare. Vârsta și societatea schimbă priorităţile și căile în viaţă, dar am păstrat acea vocaţie de naturalist, am ales o profesie din același registru și manifest până acum un interes viu pentru fenomenele Naturii, pentru toate fiinţele ei. Însă o relaţie mai strânsă cu aerul, pădurile și râurile din copilărie și tinereţe îmi lipsește și simt asta.

Necesitatea menţinerii unui contact strâns cu Natura e scrisă în genele noastre. Noi, oamenii, suntem parte a Naturii, suntem copiii ei, am evoluat în acord cu ea. Iată de ce, periodic, auzim chemarea lăuntrică de a evada din oraș, de a călători, de a vizita locuri izolate, de a admira priveliști sălbatice… sau, pur și simplu, de a privi ceva la National Geographic sau Animal Planet.

În sinea noastră, noi înţelegem că viaţa simplă, retrasă, pură poate fi o sursă inegalabilă de fericire autentică, într-o lume duplicitară și obositoare, în care faima este iluzorie, trecătoare. Emil Cioran a mărturisit la un moment dat că ar fi preferat să rămână cioban în Rășinari (satul său de baștină) decât să devină filosof la Paris. Aceste regrete târzii sunt plata pentru ruptura noastră de Natură…

cunoașterea

Ecleziastul spune că „acolo unde există multă știnţă este multă supărare și, crescând cunoștinţele, crește și durerea”. E în parte adevărat, dar scopul acumulării de cunoștinţe nici nu este dobândirea stării de fericire; dorinţa de a cunoaște e dictată de nevoia noastră de a pricepe, de a explica. E o nevoie care poate că nu ne-a făcut fericiţi, dar a decis irevocabil evoluţia socială și culturală a speciei umane. Avem cel mai impetuos instinct al curiozităţii din toată lumea vie. Acest instinct este atuul nostru suprem, cel care ne-a făcut oameni, ne-a civilizat, ne-a motivat să explorăm Pământul.

Ca și în privinţa coeficientului de inteligenţă, ca și în privinţa gradului de agresivitate, nivelul de curiozitate diferă de la un individ la altul. Poate fi remarcat acest fapt încă din copilărie, când unii sunt mai curioși și mai setoși de cunoștinţe.

Dacă ești dintre aceștia, felicitări! Faci parte din clubul celor pentru care cunoașterea e un mod de a fi, e o misiune personală și e o sursă de bucurie, în ciuda concluziilor dramatice pe care adesea cunoașterea le aduce.

Motivaţia lăuntrică stă la baza setei de cunoaștere, nu factorii externi. Scuza unora că nu au timp pentru carte și cunoaștere este o scuză infantilă. Timpul este distribuit în 3547539.jpg mod egal, diferă doar cum și pentru ce îl consumăm.

Confucius spunea că înţeleptul nu se întristează din pricină că oamenii nu îl cunosc, ci pentru că el nu îi cunoaște îndeajuns pe oameni. Această aserţiune poate servi ca un motto bun pentru cei pasionaţi de studii și cercetare.

Cunoașterea acumulată pentru tine diferă de cea acumulată pentru alţii; prima e mai autentică, e mai organică firii tale, poate fi mai profundă. Iată de ce un copil care citește pentru sine e mai de încredere în acumularea de cunoștinţe decât cel care citește pentru profesor și pentru note. Totuși este bine când ceea ce ai acumulat și ai asimilat pentru tine împărtășești și altora. Așa devii un izvor de cunoștinţe.

efortul

Pune preţ pe intenţie și pe efort, nu pe rezultat. Uneori, rezultatele înalte sunt datorate circumstanţelor favorabile, norocului, alteori, sprijinului și traficului de influenţă. Rezultatele sunt temporare. Ceea ce contează este să ai intenţii bune și să depui efort constant, să nu te plafoneze nici eșecurile, nici izbânzile. Astfel, cei care aleargă înţeleg că mișcarea e mai importantă decât recordul și medalia.

În același stil ar trebui să ne educăm copiii, să le explicăm că nota e mai puţin importantă decât efortul pe care l-au depus pentru a acumula cunoștinţe și competenţe. Un copil care a muncit, dar nu a luat o notă bună e mai de lăudat decât unul care ia note mari fără a munci. Pe termen lung, primul va fi avantajat în competiţiile și provocările pe care i le înaintează viaţa. Va fi mai disciplinat și mai vrednic. Va ști să nu cedeze dacă nu atinge rezultatul dorit din prima sau din a doua încercare.

Atunci când geneticianul englez Ian Wilmut și colegii săi au încercat să cloneze un organism viu, ei s-au confruntat cu o serie de 276 de tentative nereușite de clonare înainte de a obţine, în 1996, un succes senzaţional. În ciuda eșecurilor, ei n-au încetat să depună efort, iar rezultatul a venit drept urmare a insistenţei lor.

E mai destoinic să fii un autodidact, un Sisif pe drumul cunoașterii, decât un ins care s-a plafonat. Ca să parafrazez un vechi enunţ, cel care nu perseverează zilnic pe calea cunoașterii, de fapt, se abate zilnic de la această cale. La fel e în plan existenţial, în cel de creaţie, contează nu atât recunoașterea, cât produsul, efortul, faptul că trăiești intens, înveţi, creezi, gândești.

virtutea

În timpurile noastre, oamenii se închină succesului și au cam uitat că există cuvântul „virtute”. Succesul și virtutea nu sunt antonime, dar se află totuși pe diferite dimensiuni în sfera valorilor. Nu știu dacă goana după succes îţi va oferi în final fructul râvnit sau vreo consolare, însă, dacă vei alege calea virtuţii, cu siguranţă te vei simţi mai împăcat cu tine însuţi. Dacă trăiești pentru a-i impresiona pe alţii, caută succesul, dacă vrei să te impresionezi pe tine, caută virtutea.

O condiţie a virtuţii este moderaţia sau cumpătarea, o trăsătură atât de rar întâlnită în societatea modernă, a consumului în exces. Cumpătarea e o trăsătură deficitară pentru felul nostru de a fi; noi ușor cădem dintr-o extremă într-alta, întrecem măsura, suntem lesne luaţi de val, modă și trenduri, ne creăm idoli, apoi regretăm graba și zelul cu care am procedat.

A fi cumpătat înseamnă a fi precaut în a-i judeca pe alţii, înseamnă a fi conștient de complexitatea și varietatea naturii umane. Înseamnă a fi înţelegător faţă de cele mai diverse manifestări și patimi omenești. E o dovadă de cumpătare atunci când încercăm să privim lucrurile și din cealaltă perspectivă sau cel puţin dintr-un unghi neutru. Oamenii, uneori, nu se pot înţelege în privinţa culorilor şi noi vrem să se înţeleagă în privinţa ideilor. Să fim, deci, mai îngăduitori.

Virtutea este complexă, nu are o definire exactă, ea presupune să urmărești binele și să eviţi răul, să fii integru moral. În filosofia greacă există un termen special pentru integritatea și sănătatea cugetului – „sophrosyne”. Acest termen reprezintă armonia între emoţii și raţiune, linia de mijloc între plăceri și dureri. Înseamnă „a cunoaște binele ce trebuie ales și răul ce trebuie evitat”. Înţelegem că, într-un fel, virtutea este echivalentă cu înţelepciunea.

Mergem spre virtute prin exerciţiu moral, prin controlul stărilor noastre afective, prin atitudinea pe care o afișăm, prin modul în care ne comportăm, prin căutările noastre filosofice. Nu există o staţie terminus în dobândirea virtuţii, trebuie să exersăm în a fi mai buni și să mergem pe această cale neîncetat. Aici e tocmai cazul când calea este la fel de importantă ca şi scopul. 3522805.jpg

Text: Dorian Furtună

Foto: fotoroom.md

Concept: Ana Popenco

Sus ↑

 Comentarii: CommentsTitleIcon






* Nu sunt admise comentariile ce conţin cuvinte indecente şi atacuri la persoană.


code
Meteo
Curs valutar
Horoscop
Chişinău
+24°