VIP Magazin
Print
Print
Print
Print
Dara și Carla’s Dreams: Între noi stă muzica și visurile comune
Decembrie 2014, Nr. 126

Dara și Carla’s Dreams: Între noi stă muzica și visurile comune

Comentează   |   Cuprins

De sărbători, deschidem cu toţii larg ochii și sufletul pentru a primi magia și, chiar dacă ritmul alert de viaţă ne face mult prea morăcănoși pentru a asculta sau a citi povești, anume în ajun de Crăciun și An Nou ne lăsăm purtaţi de valul acestora și bucurăm cu lucruri mici, dar frumoase copilul din noi. Până la urmă, magia nu rezidă în paranormal, ci în libertatea pe care ne-o oferim în lumea visurilor. În așteptarea lui 2015, Orange Moldova, cei care ne schimbă an de an sărbătorile, au lansat o invitaţie la Bal Mascat pentru cei care și-au permis mai mult ca oricine să viseze în muzică și să creeze din visul lor realităţi în 2014 – Dara și Carla’s Dreams.

Când pentru alţii iubirea este un simplu cuvânt, pentru ei e un vis. Ei pot să trăiască între ieri și mâine și nu se mulţumesc cu jumătăţi, fiecare-n parte are o lume a sa, dar totuși se îndrăgostesc și „Fie ce-o fi!”. Spre stele-i duc RACHETE și pot să spună sincer adevăruri pe care toţi le știm sau știm cum să le tăcem. Carla’s Dreams își ascunde faţa printre culori, Dara își ţine în palme sufletul, candoarea și, prin tot ce fac, aleg SĂ TRĂIASCĂ și să viseze!

Pornim conceptul proiectului de la îndemnul „Bucură copilul din tine”, cum obişnuiţi să o faceţi?

Carla’s Dreams: În mod clasic. Copiii, adesea, visează la lucruri pe care le consideră irealizabile, dar care, de fapt, pot fi realizate. Materializarea acestora este, probabil, una dintre cele mai mari satisfacţii pe care le poate primi un om. Și iată că noi mizăm pe realizarea visurilor ce par imposibile.

Dara: Visez, cânt oriunde m-aș afla, mă bucur de lucruri mărunte și învăţ zi de zi să păstrez copilul din mine. Și încă ceva, privesc desene animate.

Dacă aţi putea da unui copil mic un singur sfat în viaţa sa, ce i-aţi spune?

Dara: Niciodată nu da sfaturi!

CSD: Nu asculta prea multe sfaturi.

Sunt oare copiii mai fericiţi pentru că pot visa mai mult şi mai cu sinceritate sau visurile nu se rezumă la vârsta pe care o ai?

CSD: Copiii nu își pun bariere în a visa și se avântă în visuri fără a-și pune întrebări. Și este obligaţia noastră să îi ajutăm să-și trăiască visurile.

Dara: De fapt, nu contează vârsta noastră, visurile au vârsta lor.

De ce aţi ales să faceţi muzică, o simţiţi a fi predestinaţia voastră?

Dara: Aș vrea să cred că muzica m-a ales pe mine. Și eu am făcut aceeași alegere, pentru că asta trebuia să se întâmple. Să fie asta explicarea predestinaţiei?

CSD: Nu credem în predestinaţie sub nicio formă. Muzica vine din plăcere și atât.

Prima piesă… care a fost şi cât de mult a durat până când a văzut lumina zilei? Eşti mândru, mândră astăzi de ea?

Dara: DARA s-a făcut auzită cu adevărat odată cu piesa și clipul „Open your eyes” în 2012, pe 3 martie, când se lansa oficial. O săptămână mai târziu, în finala naţională „Eurovision”, prin mare surprindere pentru echipa noastră, m-am clasat pe locul al doilea. Și mai mare mi-a fost mirarea când, o lună mai târziu, piesa „Влюблены” cu Carla’s Dreams ajunge în topuri… Preproducţia?! Fie acesta un detaliu neînsemnat de culise și atât de „la timpul trecut”.

CSD: Au fost mai multe piese pe care le-am lansat într-o perioadă scurtă. Piesele de acum trei ani erau lansate mai ușor, acum se întâmplă să se reţină pe raft destul de mult timp.

Atât Dara, cât şi Carla’s Dreams sunt proiecte statornice, recunoscute, a căror imagine e gândită în detalii? Este greu să-ţi faci un nume? De cât timp și efort este nevoie?

Dara: Orice „ceva” e construit din detalii. Poate o fi senzaţia că se pune mare accent pe detalii, adevărul însă e că totul se întâmplă cumva „de la sine”. În ultima perioadă am devenit mult mai conștientă de faptul că este mult mai greu să-ţi menţii numele, statutul pe care ţi-l lipești sau ţi-l atribuie alţii… Pentru aceasta este nevoie de o echipă sănătoasă, muncă și o comunicare apropiată cu publicul pentru care creezi. În fond, auditoriul decide existenţa ta în arena industriei muzicale.

CSD: Echipa CSD nu și-a pus vreodată ca scop să-și creeze o imagine în detalii și să devină recunoscută, deși am spus în repetate rânduri că ne-am fi dorit să spunem că este meritul nostru și totul a fost gândit. Dezvoltarea proiectului a fost foarte mult modelată de cei care ne ascultă în cel mai direct sens al cuvântului. În plus, noi nu ezităm să le cerem sfaturi și să le urmăm în măsura posibilităţilor. Și, nu, nu ne pare că pierdem ceva din asta, ci exact invers, e o bucurie pentru noi.

Ce înseamnă scena pentru fiecare dintre voi, ce senzaţii vă oferă, prin ce emoţii aveţi ocazia să treceţi în timp ce evoluaţi pe scenă, cum vă schimbă?

Dara: Scena mă schimbă, e cert! Oricui, orice clipă îi schimbă viaţa…, dar scena, în combinaţie cu viaţa?!… Primesc schimbarea ca pe un factor necondiţionat și chiar necesar.

CSD: Pentru noi, scena este doar un obiect tehnic. Cu cât mai „mare” este scena, cu atât mai mare este distanţa până la cei care stau în faţa ei și asta este exact invers la ceea ce ne dorim. Emoţiile nu le aduce scena sau prestaţia în sine, ci oamenii cu care suntem într-o sală, într-un gând, pe același val. Și, aici, chiar e o gamă largă de emoţii puternice pe care uneori e greu să le stăpânești.

De unde porneşte prietenia Dara – Carla’s Dreams, cum v-aţi descoperit şi ce v-a convins că puteţi forma un tandem de succes?

CSD: Totul a pornit de la o piesă pe care am vrut să o facem în duet cu o voce feminină care cu adevărat să ne placă. Aici a apărut Dara, și nu doar cu voce, ci și cu o atitudine care ne-a cucerit instantaneu. Nu știm dacă putem vorbi despre o convingere iniţială în legătură cu un eventual succes. Am crezut în piesă și unii în alţii. De aici a pornit totul.

Dara: Între noi stă muzica și munca în parteneriat. Anume aceste două condiţii ne-au apropiat și mai mult și posibil că procesul e în continuă desfășurare.

Simţiţi că aţi atins succesul? Cum este să fii o vedetă cu mii de fani?

CSD: Nu știm… nu ne putem nicidecum acorda cu termenul „fan”. Ne pare impersonal și distant. Noi nu putem să continuăm să păstrăm distanța dintre noi și ascultătorii noștri, încercăm să o reducem. Ei au reușit să-l facă vizibil și cumva popular. Nu pe noi, ci proiectul CSD, care le aparţine în aceeași măsură ca și nouă. Așa că noi, exact ca ei, îl privim dintr-o parte și ne bucurăm când avem de ce. Efectele vieţii publice (care ne par deloc „dulci”) nu le resimţim datorită anonimatului, pe care sperăm să îl putem păstra și în continuare.

Dara: Succesul pe care mi-l imaginez la moment are și alte perspective, obiective. Succesul e o prezenţă aparentă, care se ivește atunci când poţi, știi și vrei să-i spui: BUNĂ DIMINEAŢA! Și mare e fericirea când ai un răspuns afirmativ.

Carla’s, când vă ascultă piesele, oamenii pătrund dincolo de melodie, într-o stare, într-un moment real. Când scrieţi o piesă, expuneţi mai degrabă o trăire de moment, una reală sau e un simplu joc de cuvinte, un imbold de inspiraţie?

CSD: Ambele. Și credem că aici nu e loc de mai multe cuvinte, cei care ne ascultă înţeleg și simt implicarea noastră, dar și jocul de cuvinte.

Dara, ţie cine de regulă îţi compune piesele? Ai tendinţa de a scrie, te implici în texte ulterior?

Dara: Prefer să fiu prezentă la „momentul facerii”, când ideea se naște și se coagulează în echipă. Împart orice și sunt generoasă cu oricine e pe aceeași undă cu mine.

Ce sacrificii cer proiectele voastre şi în ce proporţii vi le asumaţi fără a avea păreri de rău?

Dara: Timpul e cel mai mare sacrificiu pe care îl putem face. Unica dorinţă e să fie un timp util și rodnic. Iar hobby-ul „de-a părerile de rău” este risipă de timp. Încerc să evit asemenea ocupaţii cât e posibil pentru vârsta și percepţia mea.

CSD: Suntem băieţi mari deja. Un sacrificiu asumat în mare parte nu poate duce la păreri de rău, ci doar la unele incomodităţi sau greutăţi. Unicul aspect care e cu adevărat important pentru noi în acest sens este că ziua are doar 24 de ore și asta ne lasă uneori fără drept de alegere. Având un șir de responsabilităţi, este destul de complicat să le reușești pe toate.

Carla’s, dacă pe Dara o recunoaşte toată lumea oriunde ar apărea, voi rămâneţi în anonimat. Este aceasta o măsură de protecţie a propriei integrităţi şi vieţi personale? Obişnuiţi să discutaţi cu cei care nu ştiu că sunteţi Carla’s despre Carla’s Dreams?

CSD: Da, evident. Ne bucurăm foarte mult că suntem înţeleși și susţinuţi în acest sens și de public, și de majoritatea reprezentanţilor din mass-media. Cu această ocazie, le mulţumim pentru solidaritate. În ceea ce ţine de discuţii despre CSD, da, se întâmplă destul de des și este foarte interesant, amuzant și uneori un pic straniu (râde).

Prin ce vi s-a întipărit cel mai mult anul 2014? Ce aţi realizat în acest an și ce planuri aveţi pentru anul viitor?

CSD: A fost un an plin, așa că ne este greu să spunem ceva concret. Am avut câteva concerte mai importante și am stabilit un șir de noi prietenii și parteneriate. În ceea ce privește planurile de viitor, suntem pe pozitia „fă, apoi spune”, așa că vom spune doar că planuri avem.

Dara: În 2014 m-am îndrăgostit!!! Mai vreau, dar nu știu dacă e posibil.

Ce aţi învăţat în 2014? Poate aţi învăţat ceva nou, de bine sau de rău?

Dara: Am învăţat că a visa este prea puţin, dar absolut necesar.

CSD: Am învăţat că mai avem foarte mult de lucru în multe privinţe. Că suntem cumva „obligaţi” să creștem pentru că primim multă dragoste „în credit”. Că „blocajul de creativitate” nu sunt doar niște cuvinte spuse de artiști impotenţi. Că prieteniile se fac și după 20 de ani.

Care este cea mai mare bucurie pe care aţi trăit-o în acest an?

Dara: Piesa „Fie ce-o fi” și călătoria de vacanţă în Spania… de altfel simbolică, pentru că am ajuns până în Gibraltar, unde e hotarul între două continente și marea trece în ocean. Mi se pare ceva similar cu ce trebuie să accept în viaţa mea la moment. 3439990.jpg

CSD: Este extrem de greu să păstrezi o amintire obiectivă despre o clipă de fericire… Bucuriile cele mai mari pe care am avut fericita ocazie să le trăim în acest an nu ţin de muzică, așa că le vom păstra doar în amintirile noastre.

Carla’s, când vă ascultă piesele, oamenii pătrund dincolo de melodie, într-o stare, într-un moment real. Când scrieţi o piesă, expuneţi mai degrabă o trăire de moment, una reală sau e un simplu joc de cuvinte, un imbold de inspiraţie?

CSD: Ambele. Și credem că aici nu e loc de mai multe cuvinte, cei care ne ascultă înţeleg și simt implicarea noastră, dar și jocul de cuvinte.

Dara, ţie cine de regulă îţi compune piesele? Ai tendinţa de a scrie, te implici în texte ulterior?

Dara: Prefer să fiu prezentă la „momentul facerii”, când ideea se naște și se coagulează în echipă. Împart orice și sunt generoasă cu oricine e pe aceeași undă cu mine.

Ce sacrificii cer proiectele voastre şi în ce proporţii vi le asumaţi fără a avea păreri de rău?

Dara: Timpul e cel mai mare sacrificiu pe care îl putem face. Unica dorinţă e să fie un timp util și rodnic. Iar hobby-ul „de-a părerile de rău” este risipă de timp. Încerc să evit asemenea ocupaţii cât e posibil pentru vârsta și percepţia mea.

CSD: Suntem băieţi mari deja. Un sacrificiu asumat în mare parte nu poate duce la păreri de rău, ci doar la unele incomodităţi sau greutăţi. Unicul aspect care e cu adevărat important pentru noi în acest sens este că ziua are doar 24 de ore și asta ne lasă uneori fără drept de alegere. Având un șir de responsabilităţi, este destul de complicat să le reușești pe toate.

Carla’s, dacă pe Dara o recunoaşte toată lumea oriunde ar apărea, voi rămâneţi în anonimat. Este aceasta o măsură de protecţie a propriei integrităţi şi vieţi personale? Obişnuiţi să discutaţi cu cei care nu ştiu că sunteţi Carla’s despre Carla’s Dreams?

CSD: Da, evident. Ne bucurăm foarte mult că suntem înţeleși și susţinuţi în acest sens și de public, și de majoritatea reprezentanţilor din mass-media. Cu această ocazie, le mulţumim pentru solidaritate. În ceea ce ţine de discuţii despre CSD, da, se întâmplă destul de des și este foarte interesant, amuzant și uneori un pic straniu (râde)

Care este cea mai mare bucurie pe care aţi trăit-o în acest an?

Dara: Piesa „Fie ce-o fi” și călătoria de vacanţă în Spania… de altfel simbolică, pentru că am ajuns până în Gibraltar, unde e hotarul între două continente și marea trece în ocean. Mi se pare ceva similar cu ce trebuie să accept în viaţa mea la moment. 

CSD: Este extrem de greu să păstrezi o amintire obiectivă despre o clipă de fericire… Bucuriile cele mai mari pe care am avut fericita ocazie să le trăim în acest an nu ţin de muzică, așa că le vom păstra doar în amintirile noastre.

Carla’s, vorbiţi-mi şi despre colaborarea cu Orange. Cine a venit cu ideea de a lansa un CD de sărbători. Cu câte şi ce piese ne bucuraţi? Aţi făcut o anumită selecţie?

Cu Orange am reușit să ajungem, prin muncă și atitudine corectă din ambele părţi, la un parteneriat „călduros”. Acesta include mai multe proiecte care ne reprezintă, printre care și lansarea CD-ului. A fost o concluzie logică a relaţiei noastre de amiciţie, un rezultat comun. Sunt mai multe piese pe album, selectate împreună cu echipa Orange, selecţie care sperăm să vă placă sau chiar să vă surprindă frumos.

Piaţa muzicală românească şi-a deschis larg braţele în acest an pentru voi, românii tot întreabă cum se traduc expresiile din piesele lui Carla’s, ambii aveţi colaborări frumoase cu Inna, Antonia, Loredana. De ce acolo, şi nu aici? Ce îi lipseşte showbizului de acasă şi ce oferă cel românesc?

Dara: Vă mulţumim că ne urmăriţi activitatea. Showbizului de la noi îi „lipsește doar businessul, că show avem de-ajuns!”, după cum se exprimă producătoarea mea, Alla Donţu, și tare mă face să râd.

CSD: De ce nu și aici, și acolo? Diferenţele dintre aceste două pieţe muzicale sunt evidente și nu am vrea să facem multă teorie la acest subiect. Pentru noi, contează în primul rând posibilitatea de a lucra cu lume interesantă, de a ne lărgi orizonturile în ceea ce ţine de viziune, de a experimenta păstrându-ne specificul.

V-aţi gândit vreodată să plecaţi într-o altă ţară pentru că acolo perspectivele sunt de alt nivel? Dacă da, de ce nu aţi făcut-o?

CSD: Evident. Dar, deocamdată, nu la modul cel mai serios. Muzica rămâne un hobby pentru noi, așa că deciziile în această privinţă sunt determinate de cu totul alte circumstanţe.

Dara: Mă gândesc să fac o călătorie pe... Lună, poate acolo e cumva altfel… că, în rest, oamenii sunt oameni oriunde, respectiv problemele și fericirile sunt aceleași.

Care este misiunea voastră pe pământ sau sunteţi încă în căutări?

CSD: Nu credem în misiuni, credem în faptul că fiecare trebuie să tindă să fie cea mai bună versiune a sa. Atât.

Dara: Niciun înger nu mi-a comunicat misiunea mea până acum. Imediat ce voi avea vreun mesaj în acest sens, promit să îl împărtășesc cu voi.

Aveţi vreun mentor model (cine e, de ce?)? Cine v-a influenţat sau vă influenţează cel mai mult în cariera muzicală?

CSD: Mentor model – nu. Oameni care merită toată aprecierea noastră și de la care am avut și avem ce învăţa – da. Cu referire la influenţe, cel mai des ele vin din partea prietenilor care nu au nimic în comun cu muzica. Pentru că tâmplarii nu fac scaune pentru tâmplari, ci pentru toţi, la fel ca și scriitorii sau… agricultorii în domeniile respective. Asta nu înseamnă că nu avem frâu liber în creaţie, ci doar că viziunile generale sunt, adesea, mult mai utile și adânci decât cele profesionale.

Dara: Modelul e o noţiune prea abstractă pentru mine. Însă, spre norocul meu, lângă mine există Alla, care nu obosește să proiecteze trasee noi, uneori prea curbate, doar ca visul nostru să existe.

Dacă vi s-ar permite să schimbaţi un singur lucru în lume, care ar fi acesta?

Dara: Nimic. Eu știu că există un echilibru și acesta se stabilește în mod natural.

CSD: Ignoranţa, în toate formele sale. Începând de la atitudinea vizavi de greutăţile altora și încheind cu atitudinea faţă de știinţă.

Ambii sunteţi obişnuiţi să spargeţi tiparele, de aceea presupun că vi s-a întâmplat să vedeţi o idee ca fiind nebună, irealizabilă, dar totuşi să o realizaţi şi finalitatea să fie una genială. Când aţi trăit un asemenea moment şi despre ce idee a fost vorba?

Dara: Să răspundă Carla’s. El se pliază mai mult pe această situaţie.

CSD: Da, am avut un asemenea caz. Am avut o idee pe care am considerat-o irealizabilă, nebună și cu foarte puţine șanse de reușită. Am ezitat ceva timp, am găsit zeci de contraargumente și doar câteva pro (dar bune), am primit sfaturi să nu o facem… dar, într-un final, am făcut-o. Și, chiar dacă nu s-a ajuns la o finalitate genială, ne bucurăm că am făcut-o. Este vorba de proiectul „Carla's Dreams”. 

CSD: Realizarea visurilor ce par imposibile este, probabil, una dintre cele mai mari satisfacţii pe care le poate primi un om.

Dara: Aș vrea să cred că muzica m-a ales pe mine. Și eu am făcut aceeași alegere, pentru că asta trebuia să se întâmple. Să fie asta explicarea predestinaţiei?

Text: Doina Popa, Concept artistic: Daniela Caraiman, Foto: SALT Moldova, Loc: Sala cu Orgă, Make-up: Daniela Cosnicean, Olga Verdeş, Coafură: Daniela Cosnicean, Vestimentaţie: Teatrul de Operă și Balet

Sus ↑

 Comentarii: CommentsTitleIcon






* Nu sunt admise comentariile ce conţin cuvinte indecente şi atacuri la persoană.


code
Meteo
Curs valutar
Horoscop
Chişinău