VIP Magazin
14 Noiembrie 2019
Print
Print
Print
Print
Dan BĂLAN. American Dream
Februarie 2006, Nr. 22

Dan BĂLAN. American Dream

Comentează   |   Cuprins

Acum doi ani mă întâlneam cu Dan Bălan într-un restaurant din centrul Chişinăului (localul său preferat). Pentru un ceai, dar şi pentru un interviu (despre fete). Am ajuns prima, pentru că maşina lui, un „Audi” A-6 argintiu, nou-nouţ, s-a împotmolit în ambuteiajele capitalei. Atent precum îl ştiu, m-a sunat şi m-a rugat să-mi comand ceva (orgoliul meu a răsuflat uşurat). De fapt, el era mai flămând decât mine, cerând zeamă, sos de pui ş.a.m.d. Chelneriţa clipea des din ochi, care se făcuseră între timp cât cepele: probabil, fusese de curând angajată şi nu-l mai văzuse niciodată pe vedeta muzicii pop moldoveneşti sorbind zeamă... Nu am aflat mare lucru la capitolul „dragoste”, în schimb, cea mai tare declaraţie a acelui interviu nepublicat viza perspectiva „O-Zone”, căci Dan îşi dorea să ajungă „number 1” în Europa. Ceea ce s-a şi întâmplat. Nu l-a crezut nimeni: „fiţe”, au spus atunci. Ce-a urmat, ştiţi cu toţii – astăzi Japonia gustă din ceea ce a fost „O-Zone” pentru o Europă întreagă.

Data naşterii: 6 februarie 1979, Chişinău • Este fiul cunoscutei prezentatoare TV Ludmila Bălan şi a diplomatului Mihai Bălan • Cântă de la trei ani • În 1994 compune prima piesă, dar şi o melodie pentru emisiunea mamei sale, devenită ulterior şlagăr  • În 1995 se mută cu familia în Israel • În 1996 absolveşte Liceul “Gh. Asachi” şi creează formaţia rock “Inferialis” • Între timp, schimbă Facultatea de Drept pe Colegiul de Muzică “Ştefan Neaga” • În 1999 lansează hitul “Dar unde eşti…” (formula “O-Zone” Dan Bălan – Petru Jelihovschi) • În 2000 se lansează primul album “O-Zone” – “Dar unde eşti” • În primăvara lui 2001, se anunţă preselecţia pentru noua formulă “O-Zone” (sunt aleşi Arsenie Toderaş şi Radu Sârbu) • În 2001 începe incursiunea “O-Zone” pe piaţă României, în august 2002 apare cel de-al doilea album – “Number 1”. • Hitul “Dragostea din tei” s-a vândut în opt milioane de copii în întreaga lume • Dan Bălan ne promite: the show must go on...


Păcat că nu am pus vreun pariu (îmi asiguram bătrâneţea cu certitudine). Poate încerc acum, când Dan Bălan a pornit-o pe un alt drum cu destinaţie precisă: „America”.

Prezenţa ta la „Cerbul de Aur”, un ultim dar pentru publicul român, a adus un Dan Bălan cu o voce mai bună, cu un look nou. Am regretat sincer că nu mai există „O-Zone”. Tu eşti ceva mai pragmatic şi, totuşi, ce emoţii ai trăit la „Cerb”?

„O-Zone” este povestea mea care am început-o în 1999, în care am pus mult suflet, dorind să aduc cât mai multă bucurie oamenilor prin piesele mele şi să ating popularitate maximă. În final, mi-am realizat visul. La „Cerbul de aur” m-am simţit fericit pentru că am încheiat cu succes un capitol din viaţă. Dar să ştii că întotdeauna îmi va fi dor de trupa pe care am iubit-o atât de mult.

Când s-a încheiat povestea „O-Zone”?

În toamna lui 2004. „O-Zone” ajunsese la cota maximă care o putea atinge vreo trupă dance. Personal, eram pregătit pentru o nouă etapă. Aveam nevoie de un proiect de anvergură. La rândul lor, Radu şi Arsenie începuseră să lucreze la propriile proiecte. Am convenit să încetăm colaborarea în cadrul formaţiei „O-Zone”. Între timp, venise o propunere din partea casei de discuri din Statele Unite, „Ultra Records”, pentru a lansa un duet cu artistul american Lucas Prata, pentru versiunea în engleză a piesei „Dragostea din tei”. Am înregistrat piesa şi în decembrie 2004 am plecat la New York pentru promovare. Probabil, din lipsă de informaţii sau din nişte porniri răutăcioase, Arsenie a făcut în presă un scandal mare din chestia asta, spunând că i-am trădat, că el pleacă şi că din cauza asta se destramă trupa. Şi asta în timp ce „O-Zone” nu mai exista şi el avea semnat un contract cu Casa de discuri „Time Records” ca artist solo.

Cum e să începi totul de la zero, cu altă formaţie, abordând alt stil de muzică? Cine sunt noii tăi colegi?

Nu este pentru prima dată când iau astfel de decizii. Am trecut de la rock (trupa „Inferialis”) la dance (proiect solo) în 1998, după care am creat „O-Zone”, luând-o de la capăt. În 2001, pentru lansarea în România, mi-am propus să renunţ la ceea ce am obţinut până în acel moment şi să încep cu o noua formulă „O-Zone”. Acum mă aflu în aceeaşi situaţie şi sunt sigur că am luat o decizie potrivită. Mereu vroiam să realizez ceva nou, ceva mai bun, la alt nivel. Trebuie să sacrificăm ceva ca să câştigăm mai mult. Noua mea trupă se numeşte „BALAN”. Suntem patru: Igor Buzurniuc - chitară, Ghenadie Barbu – tobe, Alex Calancea – chitară bas, Dan Bălan - voce, chitară acustică. Timp de doi ani, am căutat formula potrivită pentru acest proiect. Abia acum trupa începe să respire ca un tot întreg. Ne aflăm cu toţii la Los Angeles, lucrăm la noul album (cu influenţă funk, rock, pop, grunj) şi credem foarte mult în trupa noastră.

Când ai declarat că vrei să cucereşti Europa, lumea a râs pe sub mustăţi. La ce să ne aşteptăm de data aceasta?

SUA era şi este visul meu. Şi cred că este visul oricărui muzician să atingă culmile succesului în America. Pentru că este centrul show-biz-ului mondial, dar şi singura ţară în care „O-Zone” nu s-a bucurat de succes: eram sigur că aşa se va întâmpla. Dar pentru această piaţă e nevoie de un alt nivel. De aceea eu împreună cu colegii mei de trupă lucrăm foarte mult.

Ce n-a mers în colaborarea ta cu Lucas Prata?

Lucas este unul dintre cei mai buni prieteni de-ai mei din SUA. Chiar dacă el stă la New York şi eu la Los Angeles, vorbim foarte des la telefon. Eu voi lucra la câteva piese pentru noul lui album în calitate de producător. Ca artişti, abordăm diferite genuri muzicale. Conlucrarea noastră a fost de scurtă durată.

Cât de liber te-au făcut banii?

Libertatea e în spiritul nostru şi nu în cantitatea banilor. Totdeauna am încercat să deţin controlul asupra banilor şi nu invers. Reuşesc să mă simt liber cu orice sumă în buzunar.

Popularitatea te-a schimbat cumva?

Popularitatea schimbă pe oricine. Însă pe fiecare în mod diferit. Când eşti popular, ţi se pare că toată lumea se roteşte în jurul tău. Foarte mulţi artişti au pierdut pentru că s-au lăsat duşi de valul celebrităţii. Mi-am dat seama la timp că respectul faţă de oameni este ceea ce contează cu adevărat.

Ai făcut o carieră muzicală fulminantă. Cum îţi explici acest lucru?


Cum ai obţinut acest bilet spre celebritate? Există mulţi factori care determină succesul. Cel mai important e să-ţi asculţi inima atunci când iei o decizie. Adică, să faci într-adevăr ceea ce-ţi doreşti. Îţi asumi răspunderea pentru orice pas pe care-l faci, fără a da vina pe noroc, pe lipsa de bani, pe imposibil etc. Când faci ceea ce-ţi spune inima şi înţelegi că totul depinde numai de tine, te simţi liniştit, sigur de forţele tale, fericit chiar. Mai departe, depinde ce „doze” de glorie îţi doreşti. Mulţi nici nu râvnesc la succese răsunătoare, pentru că în asemenea cazuri e nevoie de muncă enormă.

Cum a sunat prima ta declaraţie de dragoste?

M-am îndrăgostit de foarte multe ori, dar prima dată serios s-a întâmplat la 11 ani. M-am amorezat de o fată dintr-o tabără pionierească. Fireşte, a fost o relaţie pur copilărească şi nu am avut curajul să-i spun ceea ce simt. Mai târziu, mi-a părut rău că ne-am despărţit fără a-i mărturisi sentimentele. Când lucram la piesa „Oriunde ai fi” am simţit atât de viu acele clipe... „Oriunde ai fi” redă perfect acea „ultimă vară”, „ultimă noapte”, acele „vorbe deşarte”. Cred că prin această piesă am reuşit să cânt declaraţia mea de dragoste care trebuia spusă în acea vară... şi care ar fi fost prima.

Ce fel de femei sunt genul tău? Blonde, roşcate, brunete, deştepte, zvelte, cu pistrui, cu tupeu etc.?

Cel mai mult îmi plac femeile care ştiu să pună în valoare ceea ce au mai frumos :)... Dar dacă e să vorbim mai serios, îmi plac femeile pe care le iubesc.

Cine te-a influenţat cel mai mult în viaţă?

M-a influenţat multă lume: de la părinţi şi bunei până la mari artişti şi scriitori. Dar în cea mai mare măsură – propriile greşeli şi căderi.

Cum a fost perioada „Tanti Ludmila Show”?

Mi-e tare dor de „Tanti Ludmila Show”. Mi-a plăcut să produc un show TV şi să lucrez cu copiii, dar mai ales cu mama, care este o prezentatoare genială. Talentul ei de a crea sărbători adevărate m-a uimit întotdeauna. N-am văzut prezentatori TV care să fie trataţi cu atâta dragoste sinceră de către public. Din diferite motive acest show nu s-a mai produs, dar pentru toţi spectatorii şi fanii tanti Ludmilei pregătim o surpriză.

La câţi ani ai cântat pentru prima dată în faţa publicului?

La 15 ani. Eram elev la „Gh. Asachi”. Într-o zi, o fată din clasele mai mari mi-a propus să cânt în duet cu ea o piesă de-a lui Ion şi Doina Aldea-Teodorovici pentru Festivalul „Două inimi gemene” ce se desfăşura la noi în liceu. Ceva n-a mers. Cred că îmi era greu să cânt ca acest mare artist. Acest fapt m-a atins dureros şi am hotărât să compun o piesă despre Ion şi Doina, „Două stele”. Am cântat piesa la acelaşi festival, cu un prieten de-al meu, la două chitare: Rostislav a compus textul, iar eu - melodia.

Rămânem la capitolul „primul”. Despre ce a fost prima ta poezie?

Prima poezie am scris-o la şase ani şi era despre un portofel. Dar întâia, serioasă, a fost publicată în revista „Noi”, pe când aveam opt ani, şi se numea „Ciocârlia”. Pe atunci, poetul meu preferat era Eminescu. Am hotărât şi eu să mă „inspir” ca el şi, într-o dimineaţă, m-am urcat într-un pin şi am compus acele versuri. Bunica păstrează până acum revista. Îmi aduc aminte câteva rânduri: „Tril duios de ciocârlie / Dulce cântec de câmpie, / De te are mic şi mare / Cântăreaţă vestitoare...”. Nu ţin minte mai departe, dar ştiu că se termină aşa: „Ce frumoasă armonie / Face-o simplă ciocârlie”.

Care este cel mai mare defect al tău?

Am multe neajunsuri, nici nu ştiu care este cel mai mare. Dacă le-aş spune pe toate, nimeni n-ar mai cumpăra CD-urile mele... De fapt, defectele, problemele, neajunsurile sunt doar în imaginaţia noastră.

Ţi-a fost greu vreodată? Când s-a întâmplat acest lucru?

Păi, acum mi-e greu... pentru că mi-e tare, tare dor de tot ce e legat de Moldova.

Rodica Trofimov

American Dream

Acum doi ani mă întâlneam cu Dan Bălan într-un restaurant din centrul Chişinăului (localul său preferat). Pentru un ceai, dar şi pentru un interviu (despre fete). Am ajuns prima, pentru că maşina lui, un „Audi” A-6 argintiu, nou-nouţ, s-a împotmolit în ambuteiajele capitalei. Atent precum îl ştiu, m-a sunat şi m-a rugat să-mi comand ceva (orgoliul meu a răsuflat uşurat). De fapt, el era mai flămând decât mine, cerând zeamă, sos de pui ş.a.m.d. Chelneriţa clipea des din ochi, care se făcuseră între timp cât cepele: probabil, fusese de curând angajată şi nu-l mai văzuse niciodată pe vedeta muzicii pop moldoveneşti sorbind zeamă... Nu am aflat mare lucru la capitolul „dragoste”, în schimb, cea mai tare declaraţie a acelui interviu nepublicat viza perspectiva „O-Zone”, căci Dan îşi dorea să ajungă „number 1” în Europa. Ceea ce s-a şi întâmplat. Nu l-a crezut nimeni: „fiţe”, au spus atunci. Ce-a urmat, ştiţi cu toţii – astăzi Japonia gustă din ceea ce a fost „O-Zone” pentru o Europă întreagă.

Data naşterii: 6 februarie 1979, Chişinău • Este fiul cunoscutei prezentatoare TV Ludmila Bălan şi a diplomatului Mihai Bălan • Cântă de la trei ani • În 1994 compune prima piesă, dar şi o melodie pentru emisiunea mamei sale, devenită ulterior şlagăr  • În 1995 se mută cu familia în Israel • În 1996 absolveşte Liceul “Gh. Asachi” şi creează formaţia rock “Inferialis” • Între timp, schimbă Facultatea de Drept pe Colegiul de Muzică “Ştefan Neaga” • În 1999 lansează hitul “Dar unde eşti…” (formula “O-Zone” Dan Bălan – Petru Jelihovschi) • În 2000 se lansează primul album “O-Zone” – “Dar unde eşti” • În primăvara lui 2001, se anunţă preselecţia pentru noua formulă “O-Zone” (sunt aleşi Arsenie Toderaş şi Radu Sârbu) • În 2001 începe incursiunea “O-Zone” pe piaţă României, în august 2002 apare cel de-al doilea album – “Number 1”. • Hitul “Dragostea din tei” s-a vândut în opt milioane de copii în întreaga lume • Dan Bălan ne promite: the show must go on...


Păcat că nu am pus vreun pariu (îmi asiguram bătrâneţea cu certitudine). Poate încerc acum, când Dan Bălan a pornit-o pe un alt drum cu destinaţie precisă: „America”.

Prezenţa ta la „Cerbul de Aur”, un ultim dar pentru publicul român, a adus un Dan Bălan cu o voce mai bună, cu un look nou. Am regretat sincer că nu mai există „O-Zone”. Tu eşti ceva mai pragmatic şi, totuşi, ce emoţii ai trăit la „Cerb”?

„O-Zone” este povestea mea care am început-o în 1999, în care am pus mult suflet, dorind să aduc cât mai multă bucurie oamenilor prin piesele mele şi să ating popularitate maximă. În final, mi-am realizat visul. La „Cerbul de aur” m-am simţit fericit pentru că am încheiat cu succes un capitol din viaţă. Dar să ştii că întotdeauna îmi va fi dor de trupa pe care am iubit-o atât de mult.

Când s-a încheiat povestea „O-Zone”?

În toamna lui 2004. „O-Zone” ajunsese la cota maximă care o putea atinge vreo trupă dance. Personal, eram pregătit pentru o nouă etapă. Aveam nevoie de un proiect de anvergură. La rândul lor, Radu şi Arsenie începuseră să lucreze la propriile proiecte. Am convenit să încetăm colaborarea în cadrul formaţiei „O-Zone”. Între timp, venise o propunere din partea casei de discuri din Statele Unite, „Ultra Records”, pentru a lansa un duet cu artistul american Lucas Prata, pentru versiunea în engleză a piesei „Dragostea din tei”. Am înregistrat piesa şi în decembrie 2004 am plecat la New York pentru promovare. Probabil, din lipsă de informaţii sau din nişte porniri răutăcioase, Arsenie a făcut în presă un scandal mare din chestia asta, spunând că i-am trădat, că el pleacă şi că din cauza asta se destramă trupa. Şi asta în timp ce
„O-Zone” nu mai exista şi el avea semnat un contract cu Casa de discuri „Time Records” ca artist solo.

Cum e să începi totul de la zero, cu altă formaţie, abordând alt stil de muzică? Cine sunt noii tăi colegi?

Nu este pentru prima dată când iau astfel de decizii. Am trecut de la rock (trupa „Inferialis”) la dance (proiect solo) în 1998, după care am creat „O-Zone”, luând-o de la capăt. În 2001, pentru lansarea în România, mi-am propus să renunţ la ceea ce am obţinut până în acel moment şi să încep cu o noua formulă „O-Zone”. Acum mă aflu în aceeaşi situaţie şi sunt sigur că am luat o decizie potrivită. Mereu vroiam să realizez ceva nou, ceva mai bun, la alt nivel. Trebuie să sacrificăm ceva ca să câştigăm mai mult. Noua mea trupă se numeşte „BALAN”. Suntem patru: Igor Buzurniuc - chitară, Ghenadie Barbu – tobe, Alex Calancea – chitară bas, Dan Bălan - voce, chitară acustică. Timp de doi ani, am căutat formula potrivită pentru acest proiect. Abia acum trupa începe să respire ca un tot întreg. Ne aflăm cu toţii la Los Angeles, lucrăm la noul album (cu influenţă funk, rock, pop, grunj) şi credem foarte mult în trupa noastră.

Când ai declarat că vrei să cucereşti Europa, lumea a râs pe sub mustăţi. La ce să ne aşteptăm de data aceasta?

SUA era şi este visul meu. Şi cred că este visul oricărui muzician să atingă culmile succesului în America. Pentru că este centrul show-biz-ului mondial, dar şi singura ţară în care „O-Zone” nu s-a bucurat de succes: eram sigur că aşa se va întâmpla. Dar pentru această piaţă e nevoie de un alt nivel. De aceea eu împreună cu colegii mei de trupă lucrăm foarte mult.

Ce n-a mers în colaborarea ta cu Lucas Prata?

Lucas este unul dintre cei mai buni prieteni de-ai mei din SUA. Chiar dacă el stă la New York şi eu la Los Angeles, vorbim foarte des la telefon. Eu voi lucra la câteva piese pentru noul lui album în calitate de producător. Ca artişti, abordăm diferite genuri muzicale. Conlucrarea noastră a fost de scurtă durată.

Cât de liber te-au făcut banii?

Libertatea e în spiritul nostru şi nu în cantitatea banilor. Totdeauna am încercat să deţin controlul asupra banilor şi nu invers. Reuşesc să mă simt liber cu orice sumă în buzunar.

Popularitatea te-a schimbat cumva?

Popularitatea schimbă pe oricine. Însă pe fiecare în mod diferit. Când eşti popular, ţi se pare că toată lumea se roteşte în jurul tău. Foarte mulţi artişti au pierdut pentru că s-au lăsat duşi de valul celebrităţii. Mi-am dat seama la timp că respectul faţă de oameni este ceea ce contează cu adevărat.

Ai făcut o carieră muzicală fulminantă. Cum îţi explici acest lucru?
Cum ai obţinut acest bilet spre celebritate? Există mulţi factori care determină succesul. Cel mai important e să-ţi asculţi inima atunci când iei o decizie. Adică, să faci într-adevăr ceea ce-ţi doreşti. Îţi asumi răspunderea pentru orice pas pe care-l faci, fără a da vina pe noroc, pe lipsa de bani, pe imposibil etc. Când faci ceea ce-ţi spune inima şi înţelegi că totul depinde numai de tine, te simţi liniştit, sigur de forţele tale, fericit chiar. Mai departe, depinde ce „doze” de glorie îţi doreşti. Mulţi nici nu râvnesc la succese răsunătoare, pentru că în asemenea cazuri e nevoie de muncă enormă.

Cum a sunat prima ta declaraţie de dragoste?

M-am îndrăgostit de foarte multe ori, dar prima dată serios s-a întâmplat la 11 ani. M-am amorezat de o fată dintr-o tabără pionierească. Fireşte, a fost o relaţie pur copilărească şi nu am avut curajul să-i spun ceea ce simt. Mai târziu, mi-a părut rău că ne-am despărţit fără a-i mărturisi sentimentele. Când lucram la piesa „Oriunde ai fi” am simţit atât de viu acele clipe... „Oriunde ai fi” redă perfect acea „ultimă vară”, „ultimă noapte”, acele „vorbe deşarte”. Cred că prin această piesă am reuşit să cânt declaraţia mea de dragoste care trebuia spusă în acea vară... şi care ar fi fost prima.

Ce fel de femei sunt genul tău? Blonde, roşcate, brunete, deştepte, zvelte, cu pistrui, cu tupeu etc.?

Cel mai mult îmi plac femeile care ştiu să pună în valoare ceea ce au mai frumos :)... Dar dacă e să vorbim mai serios, îmi plac femeile pe care le iubesc.

Cine te-a influenţat cel mai mult în viaţă?

M-a influenţat multă lume: de la părinţi şi bunei până la mari artişti şi scriitori. Dar în cea mai mare măsură – propriile greşeli şi căderi.

Cum a fost perioada „Tanti Ludmila Show”?

Mi-e tare dor de „Tanti Ludmila Show”. Mi-a plăcut să produc un show TV şi să lucrez cu copiii, dar mai ales cu mama, care este o prezentatoare genială. Talentul ei de a crea sărbători adevărate m-a uimit întotdeauna. N-am văzut prezentatori TV care să fie trataţi cu atâta dragoste sinceră de către public. Din diferite motive acest show nu s-a mai produs, dar pentru toţi spectatorii şi fanii tanti Ludmilei pregătim o surpriză.

La câţi ani ai cântat pentru prima dată în faţa publicului?

La 15 ani. Eram elev la „Gh. Asachi”. Într-o zi, o fată din clasele mai mari mi-a propus să cânt în duet cu ea o piesă de-a lui Ion şi Doina Aldea-Teodorovici pentru Festivalul „Două inimi gemene” ce se desfăşura la noi în liceu. Ceva n-a mers. Cred că îmi era greu să cânt ca acest mare artist. Acest fapt m-a atins dureros şi am hotărât să compun o piesă despre Ion şi Doina, „Două stele”. Am cântat piesa la acelaşi festival, cu un prieten de-al meu, la două chitare: Rostislav a compus textul, iar eu - melodia.

Rămânem la capitolul „primul”. Despre ce a fost prima ta poezie?

Prima poezie am scris-o la şase ani şi era despre un portofel. Dar întâia, serioasă, a fost publicată în revista „Noi”, pe când aveam opt ani, şi se numea „Ciocârlia”. Pe atunci, poetul meu preferat era Eminescu. Am hotărât şi eu să mă „inspir” ca el şi, într-o dimineaţă, m-am urcat într-un pin şi am compus acele versuri. Bunica păstrează până acum revista. Îmi aduc aminte câteva rânduri:
„Tril duios de ciocârlie / Dulce cântec de câmpie, / De te are mic şi mare / Cântăreaţă vestitoare...”. Nu ţin minte mai departe, dar ştiu că se termină aşa: „Ce frumoasă armonie / Face-o simplă ciocârlie”.

Care este cel mai mare defect al tău?

Am multe neajunsuri, nici nu ştiu care este cel mai mare. Dacă le-aş spune pe toate, nimeni n-ar mai cumpăra CD-urile mele... De fapt, defectele, problemele, neajunsurile sunt doar în imaginaţia noastră.

Ţi-a fost greu vreodată? Când s-a întâmplat acest lucru?

Păi, acum mi-e greu... pentru că mi-e tare, tare dor de tot ce e legat de Moldova.
Rodica Trofimov
Sus ↑

 Comentarii: CommentsTitleIcon

i love you !!! dan balan
ary   -  
01 Februarie 2010, 01:25
Sus ↑





* Nu sunt admise comentariile ce conţin cuvinte indecente şi atacuri la persoană.


code
Meteo
Curs valutar
Horoscop
Chişinău
+9°