VIP Magazin
18 Noiembrie 2018
Print
Print
Print
Print
Omul din viitorul de mâine al României
Iunie 2011, Nr. 86

Omul din viitorul de mâine al României

Comentează   |   Cuprins

„Ia un crin şi du-te să votezi pentru Antonescu!”, scria pe facebook unul din fanii săi de la Chişinău, din întâmplare redactor-şef al acestei reviste... Altcineva, din România, scrie pe blogul lui Crin Antonescu: „pentru că vă place istoria, îndrăznesc să vă consider patriot; pentru că vă place filozofia, cred că puteţi întelege oamenii; pentru că aţi trăit 30 de ani în comunism şi 20 de ani în capitalism, ştiţi cum gândesc oamenii; pentru că aţi trecut cu eleganţă peste momentele mai puţin plăcute, cred că sunteţi un bun diplomat; sunteţi suficient de tânăr ca să mai credeţi în politică şi suficient de matur să vă puteţi folosi de putere pentru a aduce linişte şi echilibru”... Pentru milioane de români, Crin Antonescu este ca o picătură de speranţă.

Text: Rodica CIORĂNICĂ.

Omul din faţa mea, Crin Antonescu, cel mai simplu om pe care l-am întâlnit vreodată, este liberalul favorit  al românilor şi tânărul cu plete din politica de acum 15 ani a oraşului de pe Dâmboviţa… Poartă în privire toată drama României de azi şi este politicianul acreditat cu cele mai mari şanse de a ajunge preşedinte al României de mâine. Are un cuvânt greu de spus în politică şi detestă spectacolul ieftin. Despre premierul Emil Boc, de exemplu, spunea cu o dureroasă ironie – „un premier tot mai vesel într-o ţară tot mai tristă”. Crin Antonescu nu plânge la comandă, ca rivalul său, Traian Băsescu. Crin Antonescu este trist, pentru că, printr-o bizarerie, România e condusă de un partid în care cred mai puţini de 15 la sută din români.

Oricum, România lui Crin Antonescu, cel care a reuşit prin felul său adevărat de a fi, să fure 40 la sută din iubirea românilor, este o ţară frumoasă. Cu multe probleme, dar totuşi frumoasă.

Despre România, Băsescu, Moldova şi politica de mâine

Dle Antonescu, cum vedeţi România de azi?
Trebuie să vă mărturisesc faptul că, spre deosebire de Guvern, care vede România prin prisma statisticilor şi a retoricii goale de conţinut, noi suntem martorii unei prăbuşiri a nivelului de trai fără precedent după 1989, a lipsei de coerenţă şi viziune economică a Guvernării, generalizării corupţiei la toate nivelurile administrative... Mai mult, în România de astăzi, asistăm la procese în direct la televiziuni, cu „scurgeri” de documente confidenţiale din dosarele persoanelor cercetate, dar necondamnate şi, din nefericire, bătăliile politice din interiorul unor partide ocupă agenda publică mai mult decât interesul cetăţenilor. Sunt mâhnit pentru că nu mai avem un stat de drept în adevăratul sens al cuvântului, în care instituţiile să funcţioneze independent de voinţa politică, sunt mâhnit că România este condusă de un partid care mai are 15% reprezentativitate, însă şi-a cumpărat sprijinul în Parlament, situaţie nemaiîntâlnită în niciun stat european.

Cum este România din visele lui Crin Antonescu?
România din visele mele este asemeni unei fete de la ţară. Cuminte, curată, plăcută, tonică, simplă, îmbrăcată în hainele de duminică. Nimic ieşit din comun, fără să epateze într-un mod nefericit, fără brizbizuri, fără zorzoane inutile şi frivole. O fată care are conştiinţa propriei identităţi şi care este perfect conştientă de necesitatea evoluţiei sale viitoare.

Dacă aţi fi un sculptor şi ar trebui să şlefuiţi imaginea actualului preşedinte, Traian Băsescu,  la care părţi din ea aţi renunţa şi ce aţi avea de împrumutat de la el?
Desigur că omul politic Traian Băsescu are şi calităţi incontestabile, nu numai defectele pe care le resimţim cu toţii. În ceea ce mă priveşte, consider că una dintre calităţile lui Traian Băsescu este experienţa politico-administrativă. A fi un comandant de navă nu este o meserie uşoară, dimpotrivă, este o meserie care necesită determinare şi fermitate. Fac această afirmaţie fără nicio conotaţie peiorativă, oamenii care au această meserie se bucură de toată consideraţia mea. Mai mult, Traian Băsescu are o bogată experienţă de coordonare administrativo-birocratică, fiind într-una dintre etapele carierei sale şi Primar al Bucureştiului. În oglindă, la capitolul defecte, cred cu tărie că Traian Băsescu nu ştie să colaboreze cu nimeni. Este o persoană care îşi impune cu orice preţ punctul de vedere, nivelează orice manifestare de personalitate contrară crezului său şi calcă în picioare pe oricine care se remarcă prin verticalitate. Pentru Traian Băsescu nu există colaboratori, ci doar subordonaţi, la capitolul subordonaţi incluzând toţi românii. O altă faţetă defectuoasă a lui Traian Băsescu este capacitatea sa de a juca teatru: plânge la comandă, afişează o stare de falsă compasiune pentru românii pe care i-a condamnat la sărăcie, nu uită să sublinieze public, în modul ironic cel mai vădit, că este portstindardul luptei împotriva corupţiei, deşi o tolerează de cel puţin şase ani. Fără să-i jignesc pe cei care exersează această nobilă ocupaţie actoricească, consider că la Traian Băsescu actoria are conotaţii malefice şi denotă dispreţul său faţă de realităţi şi valori spirituale autentice.

Cum se vede Moldova lui 2011 de la Bucureşti?
Înainte să punctez cum văd eu Moldova anului 2011, îmi permit libertatea să-mi exprim pe această cale crezul potrivit căruia şi de o parte, şi de cealaltă a Prutului suntem tot români. Desigur că istoria a fost dureroasă şi nedreaptă de multe ori cu noi, însă românii din ambele ţări care simt şi trăiesc româneşte sunt convinşi că o istorie injustă nu este sinonimă cu adevărul istoric. Revenind în anul 2011, Moldova este un stat cu perspectivă europeană şi cu destin european. Locul Moldovei este în Uniunea Europeană alături de România. Sigur că dificultăţile sociale, economice şi politice cu care vă confruntaţi în 2011, corespund unei etape parcurse acum mulţi ani de România, însă avem o datorie morală să vă sprijinim în efortul vostru de a vă consolida ca stat de drept, cu valori democratice şi cu viziune europeană. Stimularea economiei şi întreprinzătorilor, dublată de o reducere a fiscalizării, trebuie să fie pe agenda oricărui guvern liberal sau cu viziuni liberale din Moldova. De asemenea, încurajarea tinerilor întreprinzători şi sprijinirea lor în a-şi deschide o afacere este o măsură eficientă împotriva depopulării zonei rurale. Moldova din 2011 trebuie să-şi identifice punctele tari, atât resursele materiale, cât şi umane şi să-şi construiască o identitate economică proprie pentru a fi competitivă. Este asemeni unui copil care a terminat gimnaziul şi trebuie să decidă ce va face în viaţă.

Ultimele sondaje arată că dacă ar fi acum alegeri, aţi fi cel mai probabil câştigător al prezidenţialelor din România. Dacă se întâmplă acest lucru, care ar fi politicile pe care le-aţi aplica în relaţia cu R. Moldova?
Din punctul meu de vedere, în actualul context european, putem afirma că Republica Moldova are nevoie de România şi România are nevoie de Republica Moldova. Consider că relaţiile dintre cele două ţări ar trebui să se dezvolte în spiritul principiilor şi valorilor democratice europene.

În actualele condiţii politice şi economice din Europa, ca Preşedinte al României aş acţiona pentru definirea rolului României în interiorul Uniunii Europene, pornind de la avantajele competitive în raport cu partenerii noştri europeni şi nu numai. Cred că este esenţial pentru ambele ţări ca relaţiile dintre noi să reintre într-o logică a cooperării europene. De aceea, cred în realizarea unui parteneriat pentru integrarea Moldovei în UE, parteneriat în care România să aibă un rol semnificativ în sprijinirea eforturilor de implementare a valorilor europene în Republica Moldova.

Ce personalităţi din R. Moldova cunoaşteţi, aveţi cu cineva dintre ele contacte mai personale?
Cunosc mai multe personalităţi din Republica Moldova. Am apreciat întotdeauna viaţa cultural-artistică din ţara vecină şi preţuiesc reprezentanţii de marcă ai culturii româneşti de peste Prut. 

Când aţi fost la Chişinău şi dacă aveţi în agenda din acest an ideea să reveniţi?
Nu am fost de suficiente ori de câte aş fi dorit la Chişinău, iar această remarcă constituie un reproş pe care mi-l asum. Cu siguranţă, în cursul acestui an voi ajunge în Moldova, este în agenda mea şi doresc să stabilesc un dialog cât se poate de direct şi deschis cu moldovenii şi cu cei care îi reprezintă.

Ce preocupări are Crin Antonescu în afara politicii?
Un punct restant pe agenda mea personală este faptul că, din nefericire, am din ce în ce mai puţin timp pentru mine personal, pentru preocupările care îmi fac plăcere şi pentru familie. Sunt bucuros, însă, că pe parcursul anului trecut am reuşit să petrec împreună cu familia clipe foarte frumoase, în câteva vacanţe în care am fost doar eu cu ei: fiica mea şi soţia mea. Ne-am bucurat unii de ceilalţi, fără să fim sub presiunea timpului, afirmaţie pe care nu o pot face atât de des pe cât aş dori. În plan personal, mi-aş dori să pot aloca mai mult timp cititului, o pasiune a mea pe care îndatoririle publice actuale m-au determinat să o neglijez. Sunt însă fericit pentru că familia mea este sănătoasă, că avem o armonie care-mi dă acea stare de linişte sufletească pe care numai când o pierzi ajungi să o apreciezi cu adevărat. De altfel, consider că sănătatea este cea mai de preţ calitate, dacă suntem cu toţii sănătoşi, eu sunt fericit!

Aveţi o fiică de 9 ani. Despre ce vă place să discutaţi cu ea? Cât de mult o interesează viaţa Dvs. publică şi dacă îi place să asculte poveşti din copilăria Dvs., mult mai diferită decât a ei?
Dialogurile cu fiica mea îmi relevă de fiecare dată contrastul de preocupări dintre generaţia tânără de acum şi generaţia noastră. Tinerii de acum sunt întru totul influenţaţi de mediul „virtualului”. Tot ceea ce fac este subsumat acestui mediu, care, din punctul meu de vedere, depersonalizează. Nu doresc să fiu înţeles greşit: computerele şi internetul au importanţa lor, pe care nu o contest, însă nu sunt de-acord cu înlocuirea socializării fireşti cu acest mediu. De fiecare dată, îi explic faptul că o oră petrecută în faţa computerului nu poate înlocui niciodată vioiciunea, căldura şi tonicul unei discuţii faţă în faţă. Este incredibil de dificil în ziua de astăzi să-ţi convingi propriii copii să citească o carte! Un lucru atât de minunat şi preţuit de noi toţi a devenit o corvoadă, un efort necesar, nu o plăcere, din păcate! Îmi amintesc că, pe vremea noastră, aveam parte de plăceri pe care tinerii de azi le-ar eticheta drept „simple”, însă pentru noi erau adevărate momente în care ne bucuram cu toată fiinţa noastră că eram copii. Una dintre preocupările mele preferate era jucatul cu mingea cu prietenii mei: plecam dimineaţa şi ne întorceam seara, storşi de energie, fără să ne fi dat seama cât de uşor a trecut timpul...  


Despre cele mai intime lucruri din viaţa sa

Fetiţa mea, Irina, avea trei ani, era prea mică, dar şi suficient de mare încât să fie cea mai grea încercare din viaţa mea... Este foarte dificil să te duci să iei copilul de la grădiniţă şi să îi spui că mama lui nu mai este.

Nu doresc nimănui să treacă prin asta. Nu ştiu dacă nenorocirile îi fac mai buni pe oameni, dar cred că îi învaţă ceva. Te schimbă! Te schimbă mult de tot. Îţi pot da tristeţe, fie şi bine ascunsă, pe viaţă. Poţi să înveţi ceea ce trebuia să ştii deja şi fără să se întâmple asta – că suntem egali în faţa destinului, că există doar câteva lucruri esenţiale în lume, care ţin de iubire, viaţă, moarte.

Deşi am încercat, nu am putut fi şi tată, şi mamă. Nu sunt decât tată. Pentru că întâmplarea a făcut ca şi eu să am un părinte, care şi el a încercat să fie mamă şi tată, şi nu a reuşit să fie decât tată. E o nebunie să crezi că poţi înlocui o mamă. Iubirea mamei ei nu i-o poate dărui nimeni altcineva, nici măcar eu!

Trebuie să căutăm mereu răspunsuri, dar trebuie să înţelegem la timp că există întrebări la care nu putem răspunde niciodată.

M-am născut la 21 septembrie 1959 la Tulcea. Mama era învaţătoare, iar tata – profesor suplinitor de limba română. Am copilărit într-o casă aflată într-o curte mare, unde mai locuiau încă 12 familii. Construcţiile, acum naţionalizate, fuseseră făcute în perioada interbelică de proprietarul unei fabrici de covrigi, pentru angajaţii lui. Era acolo o lume foarte colorată, un fel de Românie în miniatură. Şoferi, profesori, muncitori, casnice, români, bulgari, lipoveni...Şi apa, şi instalaţiile sanitare erau în curte. Pentru adulţi era un adevarat infern, gălăgia nu se oprea aproape niciodată, dar pentru copii era un paradis. Curtea avea trei ieşiri, te puteai juca în voie şi puteai scăpa uşor cu fuga ori de câte ori scoteai din sărite pe cineva..

În şcoala primară şi ciclul gimnazial am fost ataşat de disciplinele umaniste, în special de limba română. Aşa am ajuns să iubesc Iaşiul din povestirile marilor scriitori.

Directorul, el însuşi profesor de română, se mândrea din ce în ce mai mult cu mine, ceea ce mi-a creat un regim privilegiat. Aveam voie să învăţ numai la materiile care îmi plăceau.

În 1978 am câştigat olimpiada naţională de istorie. Asta m-a decis să aleg, în fine, facultatea la care să dau examen. Pentru că mă tenta şi filologia. În 1979 am intrat, al doilea pe listă, la Facultatea de Istorie de la Universitatea din Bucureşti.

Eram în anul al doilea când a murit tata. A fost un moment foarte greu, pentru că am avut cu el o relaţie cu totul specială. În plus, mă simţeam total demobilizat, fără repere. Îmi dorisem foarte mult să termin facultatea în primul rând pentru el, pentru că lui nu i se permisese asta. Ca să am un alt statut, dar şi ca să-l pot ajuta, pentru că fusese mereu foarte sărac.

Am început să citesc din ce în ce mai mult, în diverse domenii, asumându-mi o totală libertate intelectuală, dincolo de programa oficială de studiu. În 1984 mi-am cunoscut viitoarea soţie. A fost o întâlnire deosebită şi neaşteptată, eu nici nu mă gândeam la însurătoare pe vremea aceea. După căsătorie am decis să repet ultimul an de studiu ca să termin facultatea odată cu soţia.

Potrivit regulilor vremii, am fost repartizat la o şcoală
din judeţul Vaslui. Era o şcoală foarte mică, cu elevi puţini. Norma mea cuprindea teoretic ore de istorie, franceză şi sport. De fapt, încercam să le vorbesc copiilor despre lumea în care trăiesc, despre viaţă. Că locuiesc într-o ţară numită România, că există undeva o capitală numită Bucureşti. Pentru ei nu era de imaginat ceva mai mare şi mai fascinant ca Iaşiul. Era absurd să le ţin lecţii despre Revoluţia franceză. Erau foarte izolaţi, în sat era un singur televizor. Practic, nu aveau nicio şansă, deşi mulţi dintre ei erau inteligenţi.

Revoluţia m-a prins pe când eram muzeograf la secţia de istorie de la Muzeul Delta Dunării, din Tulcea. Comentam toata ziua cu colegi sau cu prieteni. În 22 decembrie, după ce l-am văzut pe Dinescu la televizor, am luat-o la fugă spre centrul oraşului. Oamenii se strângeau în grupuri. Deşi nu îmi era prea clar ce se petrece, am început să strig împreună cu câţiva prieteni „Jos comunismul!”.

Seara târziu, am ţinut primul discurs public în centrul municipiului. Oamenii adunaţi acolo cereau tot mai insistent să vorbească intelectualii. Nu mai ţin minte nimic din ce am spus atunci. Erau acolo vreo 25.000 de oameni. După, politica şi-a făcut tot mai mult loc în viaţa mea. Ei, dar de aici încolo, povestea e cunoscută…

Cartea mea preferată? A rămas „Maestrul şi Margareta” de Mihail Bulgakov. Din filme, „Parfum de Femeie”, cu Al Pacino.

Nu mi-aş schimba destinul. Sunt un om care a avut parte de o durere incomensurabilă, dar a fost şi fericit cât pentru o mie de vieţi.

CHESTIONAR
În ce constă, pentru dvs., fericirea perfectă?
Fericirea perfectă e un pleonasm, rar întâlnit. Se poate fericire şi cu o „lună plină”, bine observată.
Ce vă face să vă (mai) ridicaţi din pat dimineaţa?
Faptul că fiica mea are ore de dimineaţă şi trebuie, încă, însoţită la micul dejun.
Când e ultima oară când aţi avut o explozie de râs?
Când am auzit că îşi face Dinu Patriciu partid.
Când aţi plâns ultima oară?
Când a pierdut Barcelona Cupa Spaniei, la Valencia.
Care e principala dvs. trăsătură de caracter?
Loialitatea.
Care e principalul defect?
Nerăbdarea.
Cine e personajul dvs. preferat dintr-o operă de ficţiune?
„Băsescu, luptătorul împotriva corupţiei”. Nu a fost scrisă, dar se joacă.
Unde v-ar plăcea să călătoriţi?
În marele stat Louisiana.
Ce calitate preferaţi la un bărbat?
Simţul ridicolului.
Ce calitate preferaţi la o femeie?
Simţul umorului.
Care sunt scriitorii preferaţi?
Antoine de Saint-Exupery şi toţi ruşii.
Care e compozitorul preferat?
Ludwig van Beethoven.
Care e cartea pe care o iubiţi cel mai mult?
„Maestrul şi margareta”, scrisă de Mihail Bulgakov.
Ce film v-a plăcut cel mai mult?
„Parfum de femeie”, cu Al Pacino şi Chris O’Donnell în distribuţie.
Care credeţi că e cea mai importantă reuşită a Dvs.?
Că după 20 de ani de politică, nu am pierdut nimic din libertatea pe care o aveam când am început.
Care e cel mai mare regret pe care îl aveţi?
E o întrebare exagerat de intimă.
Ce talent v-ar fi plăcut să aveţi?
Muzica. Mi-ar fi plăcut să cânt.
Ce detestaţi cel mai mult?
Meschinăria.
Care e cea mai mare teamă pe care o aveţi?
Teama de moartea celor dragi. Nu mi-e teamă de nimic altceva, mai tare.
În ce împrejurări obişnuiţi să minţiţi?
În general, obişnuiesc să mint sau să ocolesc adevărul atunci când e nevoie să menajez pe cineva, sensibilitatea cuiva.  
Dacă l-aţi întâlni pe Dumnezeu, ce aţi dori să vă spună?
Orice, numai să mi se adreseze.

Sus ↑

 Comentarii: CommentsTitleIcon

Va rog foarte nult sa traduceti acest articol in engleza,germana,italiana si franceza ca sa il putem distribui prietenilor din diaspora!nu uitati sint 3 milioane!
Va multumesc!
Liliane Michels   -  
01 Iulie 2011, 00:19
Sus ↑
Contez pe defectul dumneavoastra: nerabdarea!
Georgeta   -  
01 Iulie 2011, 23:20
Sus ↑
am adunat peste 3000 de semnaturi pentru sustinerea acestui OM de la oamenii care il apreciaza si as mai aduna 10000 numai sa l vad presedinte al Romaniei il stimez si il iubesc pt loialitatea si caracterul lui
moraru dorin   -  
05 Iulie 2011, 21:20
Sus ↑
Nu agreaza foarte mult spatiul virtual dar a inteles importanta istorica a lui.Este cea mai mare revolutie ,fara sange ,a omenirii.Este dovedita necesitatea unei piete agricole online ca factor de mobilizare economic si ca factor de "SOCIALIZARE" pentru romanii de pretutindeni.Cheia revigorarii spatiului rural pentru Romania si Moldova este sa trecem frontiera ONLINE
PiataAgricola   -  
08 Iulie 2011, 09:40
Sus ↑
I-am facut campanie electorala in anul 2000 la Teleorman si in 2009 la presedintie,sunt convins ca va fi un foarte bun presedinte deoaraca a facut dovada ca in calitate de ministru al sportului si=a facut bine treaba ,lasand oamenii de specialitate pe fiecare domeniu sa decida intr-o perioada la fel de grea,daca nu chiar mai dificila ca acesti ultimi 2 ani.
Zorro   -  
15 Iulie 2011, 19:05
Sus ↑
Se spune ca "timpul este ireversibil", insa nu se precizeaza ca intamplarile, faptele revin din cand in cand si vai de cei ce nu respecta acest algoritm al vremurilor. Asa si pe la noi astazi uni nu citesc nu asculta sunt optuzi si au o parere despre sine ce ar invidia si pe Pitagora sau Napoleon, dar ce sa faci astea sunt vremurile ?! Cum ciclic ele revin vremuri mai bune, mai rele, schimbandu-se doar personajele pe ici pe colo, despoti sau savanti cu toti uita un lucru esential " nimeni nu este nemuritor si nici nu poate lua cu el nimic din ceea ce a creat sau agonisit".
Opera literara favorita "Maestrul si Margareta" este intr-o mare masura imaginea in oglinda a vremurilor noastre, similitudini regasindu-se chiar in caracterizarea acestei opere ce prezinta "o lume ironica, satirica, fantastica, dominata de frica zilei de maine, de disperare si nevoia de mantuire".
Domnule Crin Antonescu raspunsurile date in cadrul interviului va reprezinta si va califica cu mult peste actualul presedinte pentru ocupararea primei functii in stat. SUCCES !!!
maestrul   -  
29 August 2011, 12:17
Sus ↑





* Nu sunt admise comentariile ce conţin cuvinte indecente şi atacuri la persoană.


code
Meteo
Curs valutar
Horoscop
Chişinău
+4°