VIP Magazin
Print
Print
Print
Print
Conspect din toamna Nataliei Gordienko
Octombrie 2015, Nr. 135

Conspect din toamna Nataliei Gordienko

Comentează   |   Cuprins

Gânduri, idei, emoţii şi dorinţe s-au adunat cuminţi în jurnalul autumnal al Nataliei Gordienko. Pe lângă adierea de octombrie care aduce note de melancolie, totaluri şi un portativ de meditaţii, vedeta îşi povesteşte un fragment din conspectul acestei toamne. Pe alocuri veselă, tristă, zbuciumată sau filosofică, mărturisirea frumoasei blonde inspiră noi gânduri, noi întrebări, noi răspunsuri.

Trăiesc o toamnă care mă face să mă gândesc la lucruri mult mai profunde. Acest anotimp aduce multă melancolie și ne face să medităm mai mult. Îl asociez cu niște începuturi filosofice, trezirea unor idei existențialiste. Toamna aceasta, pentru mine, e un buchet de sentimente triste și ușor contradictorii. Mi-a adus însă și multe proiecte, oportunități. Încep să tatonez terenuri noi în afara țării, iar acest lucru chiar e un pas important în cariera mea. Provocările mă întâlnesc în fiecare zi și încep să le învăț lecțiile.

Până nu demult, credeam că oamenii buni sunt mai mulți decât cei răi. Mereu caut în om partea frumoasă din suflet, chiar dacă, în aparență, acesta întruchipează duritatea. E atât de interesant când descoperi copilul din inima chiar și a unui războinic. Momentele din ultima perioadă m-au făcut să cred că undeva am greșit având această idee, eu însă lupt cu îndârjire să văd că bunătatea se ascunde în fiecare dintre noi.

Sunt o emotivă. Undeva, mai păstrez copilăria, dar și unele amprente dintr-o viață anterioară, cred. Intuiesc eu că am fost cândva un bărbat, iar unele calități masculine le-am împrumutat și în viaţa asta. Uneori sunt dură, răbdătoare, puternică și gata de a cuceri munți fără a ezita.

Sunt momente când vreau să fiu mai firavă și să simt o putere invizibilă care mă ocrotește. O mai caut încă.

Filosofia mea de viață se rezumă la multe lecții. Nu cred că am vârsta la care aș putea spune sus și tare că am o experiență de viață demnă de a fi exemplu. Fiecare dintre noi are o anumită etapă în care spune că simte că trăiește. Pentru cineva, apariția unui copil marchează acest moment, pentru altcineva – o cerere în căsătorie; pentru unii, împlinirea unui vis arzător înseamnă punctul când viața începe să fie trăită la maximum. Eu încă învăț. Dumnezeu oferă fiecărui om atât cât acesta poate duce. Noi toți suntem copiii Lui și chiar cred că ne iubește. Pe alocuri ne ia, pe alocuri ne dăruiește, uneori ne oferă încercări să vedem cât de multă credință avem, iar noi anume prin asta trăim.

Bârfele și zvonurile mă afectează.Totul durează când citesc pe forumuri sau pe reţele de socializare. Nu pot să înţeleg oamenii care habar nu au ce e în sufletul tău, viaţa ta, dar comentează aşa cum le convine. Oamenii deştepţi discută despre idei, cei mediocri – despre evenimente, iar cei proşti vorbesc despre alţii. Cuvintele aparţin lui Eleanor Roosevelt şi au o doză de adevăr valabilă şi în zilelor noastre. Cel mai dureros e atunci când un bărbat aruncă vorbe grele asupra unei femei, fără a şti realitatea.

Sunt foarte independentă și puternică... aparent.  Darîmi doresc uneori să mă simt protejată. Mai obosesc să port halterele puterii şi ale independenţei. Cum am spus anterior, visez să fiu dependentă de putere şi mai firavă câteodată. Poate e un moment de slăbiciune, poate – nu...

Ne naștem ca să ne îndeplinim rolul. Fiecare generaţie îşi are menirea sa. Omul are misiunea lui individuală pe pământ şi, indiferent că eşti un şef de multinaţională ori cerşetor, eşti important pe acest pământ. Indiferent ce îţi oferă viaţa, tu ai menirea de a o îmbunătăţi.

Primul lucru interzis pe care l-am făcut a fost în copilărie. Am vizionat filmul „From Dusk Till Dawn”, cam nepotrivit pentru vârsta mea. L-am găsit pe o casetă VHS şi, în lipsa părinţilor, l-am privit. Mi-a trebuit ceva timp să înţeleg cum stă treaba cu aparatul video, însă m-am descurcat! Au mai fost peripeţii. La urma urmei, suntem muritori şi mai greşim uneori.

Dramele din viața privată m-au marcat dureros, e şi lesne de înţeles. Le trec prin propriul suflet, prin pernă, linişte, un film mai lacrimogen sau o melodie melancolică. Nu fac PR din tristeţile mele. Fanii mei, spectatorii de la concerte vor să mă vadă pozitivă, să eman o energie de necuprins, iar atunci când sunt pe scenă, dramele rămân în culise.

Tocmai pentru că suntem de pe Venus, îi iubim pe bărbaţii de pe Marte. Hmm, cred că noi totuşi suntem de pe aceeaşi planetă, doar că din sectoare diferite.

Trebuie să recunosc, în viaţă am făcut multe greşeli. O parte dintre acestea continui să le mai fac. Firea mea are câteva toane, ca oricare om. Încerc să eman zâmbete, să mă autoeduc, să găsesc înţelepciune în diverse surse, cărţi sau filme, oameni.

Dezamăgirile sentimentale sunt subiectul unui alt articol. Dar, dacă tot am atins această temă, pot spune că e greu să menţii euforia primelor sentimente. Cu anii, am înţeles că nu e chiar recomandat să construieşti castele de nisip.

În fiecare noapte dorm strâns. Telefonul e în regim silenţios. Somnul e o binecuvântare, în special pentru artişti, care muncesc mai mult în timpul nopții. Din acest motiv, aştept de multe ori ora 2.00 noaptea pentru a mă relaxa. Nu visez aproape deloc. Și chiar dacă visez, nu povestesc nimic până la amiază. Sunt foarte atentă cu visele. 

Text: Iuliana Mămăligă
Foto: Natalia Ciobanu
 Stil: Olga Stepanenco şi Natalia Gordienko
 Machiaj şi coafură: Daniela Cosniceanu

Sus ↑

 Comentarii: CommentsTitleIcon






* Nu sunt admise comentariile ce conţin cuvinte indecente şi atacuri la persoană.


code
Meteo
Curs valutar
Horoscop
Chişinău
+1°