VIP Magazin
20 Septembrie 2019
Print
Print
Print
Print
Maria Bieşu. Cio-Cio-San de origine latino-geto-dacica
Septembrie 2005, Nr. 17

Maria Bieşu. Cio-Cio-San de origine latino-geto-dacica

Comentează   |   Cuprins

O încurca rochia neobişnuit de lungă. Şi pălăria. Nu ştia ce să facă cu mâinile. Nici cu picioarele, care porneau neascultătoare înainte. Repeta în continuu textele pe care le-ar fi rostit pe de rost, chiar şi trezită din somn. Le-a învăţat singură, din plăcere. Venea la repetiţii, chiar dacă făcea parte din grupul de rezervă, pentru care nu se repartizau roluri.

În sfârşit, cortina se ridică. Începe spectacolul. Nervii sunt încordaţi la maximum. Maria se rupe în scenă. Colegii o ţin de rochie. Încă o încercare şi încă una. După care, vine clipa când nu e în drept să te mai oprească nimeni. Vine clipa ta, cea ancestrală.

Luca Bieşu se trăgea dintr-o familie de gospodari. Părinţii aveau şi cai, şi ceva pământ. Satul aştepta ca flăcăul să se însoare cu o fată, şi ea cu avuţie, pentru că aşa se obişnuia pe atunci. Însă Luca se îndrăgosti nu de sat. Familia Titianei era foarte săracă şi numeroasă. Părinţii ei abia se descurcau să răstoarne mămăligi cât roata de căruţă pentru cei treisprezece copii. Aşa că lor nu le ardea de zestre. Şi totuşi fata n-a rămas fără moştenire, lucru preţuit mult de Luca. Titiana era frumoasă, de o cumsecădenie accentuată şi cu foc la lucru.

 
La un an se născu din dragoste primul lor copil pe care l-au numit Maria. Le era greu. N-aveau casă, n-aveau masă. În schimb, ştiau bine ce vor de la viaţă şi aceasta le dădea puteri.

Casa şi-au ridicat-o singuri. O legau pe micuţa Maria într-un taburet întors cu picioarele în sus şi toată ziua frământau pământ cu apă şi paie, din care făceau lampaci pentru casă. Se luau cu muncile şi uitau de copil. Căldurile şi muşcăturile de gâze o făceau pe micuţă să plângă toată ziua. Dar părinţii, tineri şi avani la lucru, se gândeau cum mai repede să-şi ridice cuibuşorul. Când venea seara şi-o scoteau din taburet, Maria nu mai avea voce de atâta plâns.

- Bun glăscior o să aibă fata voastră, - îşi dădeau cu părerea vecinii.

- Las, că de plâns încă n-a murit nimeni, - se îndreptăţeau părinţii.
Timpul trecea. Au ridicat căsuţa la o margine de sat. Titiana mai născu trei fete.

Prin 50, Maria termină şcoala de şapte clase. În Volintiri veniră nişte profesoare din Tiraspol, pentru a îndemna absolvenţii să-şi continue învăţătura la tehnicum. Aveau buzele exagerat de vopsite şi vorbeau stâlcit româna. Au venit şi s-au dus, fără să trezească mare interes faţă de şcoala lor.

Mai târziu, însă, Maria întâlni câteva colege în centrul satului, urcate în caroseria unui camion mare, de marcă ZIS (Zavod Imeni Stalina).

- Maria, hai cu noi, la Tiraspol, la învăţătură!

- Merg, fetelor, dacă mă aşteptaţi.

O luă la fugă prin colbul drumului, ce se ridica sul în urma ei şi-a maică-si. Până acasă, la marginea satului, să fi fost vreo doi kilometri. Cât timp Maria îşi adună documentele într-o băsmăluţă, Titiana împlu un coşuleţ din nuiele cu de toate ce găsi de mâncare în casă – o pâine coaptă, o bucată de brânză, un calup de slănină, nişte ceapă, ouă, - le acoperi cu un prosop alb şi
i le dădu Mariei. Mai scoase trei ruble. Atât avea, că ţăranii de pe atunci nu prea erau alintaţi cu banii. O sărută pe frunte şi-i zise:
- Vezi, dragul mamei, ce faci, că n-o să fiu toată viaţa lângă tine.  Peste câteva săptămâni veni scrisoare la Volintiri, în care se spunea că Maria Bieşu este înscrisă la Tehnicumul agricol din... Bender, facultatea „agrolesmelioraţia”..

„Trei meserii de-odată – şi agronom, şi lucrător silvic, şi meliorator”, se lăuda prin sat fericitul tată.

După doi ani de şcolire, tehnicumul este trecut la Copcui, Leova. Aici, Maria prinde gustul cântecului. Datorită activităţilor artistice din cadrul tehnicumului şi de la Casa de cultură din Leova, Maria este inclusă în toate concertele ce se dădeau prin cluburile satelor şi chiar în câmp.

Despre vocea fetei de la Leova ajunge veste şi la Chişinău. Pentru a testa tinerele talente din această zonă, vine din capitală un grup de specialişti, în frunte cu însuşi ministrul Culturii, Artiom Lazarev. Maria este apreciată drept cea mai bună şi este invitată la Olimpiada de la Chişinău, iar tovarăşul Lazarev o mai invită să cânte şi la concertul festiv, consacrat revoluţiei din octombrie.
Festivitatea avu loc la Teatrul „Puşkin”. În sală - miniştri, mari demnitari. Maria Bieşu a interpretat cântecul popular „Leana”, cu care a cucerit publicul. Ministrul Lazarev a găsit-o după culise şi a întrebat-o:

- Maria, tu ai vrea să înveţi la Conservator?

- Aş vrea, - a răspuns fata, fără să ştie, ce de fapt vor de la ea. Pe urmă i s-a explicat că la această instituţie sunt pregătiţi cântăreţii profesionişti.

După examenele de la Copcui, se întoarce la Volintiri cu diplomă de specialist. Luca Bieşu face cinste mare în sat, văzându-şi deja fiica printre gospodarii satului, aproape de părinţi şi de pământ. Dar n-a fost să fie. În taină, Maria susţine examenele la Conservator.  Când veni scrisoarea cu chemare la învăţătură, Titiana, fără brumă de carte, strânse din umeri:

- Ai învăţat, fata mamei, atâţia ani meserie bună, ca să te duci să mai înveţi amar de ani cum să faci conserve?

La Conservator, a fost înscrisă în clasa mezzo-sopranei Suzana Zarafian. I s-a repartizat un pat la cămin. Serile, fetele se mai distrau, ascultau plăci la patefon, mergeau la film, la plimbare. Doar Maria învăţa notele, ca să-şi ajungă colegii, care deja aveau absolvite şcoli de muzică înainte de a ajunge la Conservator. Pentru tânăra de 19 ani, dintr-un sat din ţinutul Cetatea Albă, totul era nou – şi solfegiu, şi armonia. Dar Maria se descurca foarte bine la învăţătură, chiar dacă avea probleme cu limba rusă în care se predau majoritatea lecţiilor. Nu se împăca doar cu marxism-leninismul şi, mai ales, cu ateismul. Pe toate le putea accepta, dar când ajungea să spună că nu există Dumnezeu, pleca capul şi tăcea. În catalog apăreau „perechi” de răţuşte (2) şi doar răspunsurile la teme care nu ţineau de lucruri sfinte o salvau, cu câte un trei tras de coadă.

Vocea Mariei avea un colorit aparte, încât specialiştii de la Chişinău nu aveau despre ea o părere comună. Au trimis-o la Conservatorul din Moscova să i se testeze vocea în laboratorul acustic. După aceasta, la Conservatorul din Kiev s-a pus punct îndoielilor: „Studenta Maria Bieşu deţine o voce calitativ bună, cu un timbru frumos de soprană”.  
Şi totuşi, nu se putea despărţi de muzica populară. În 1957, după primul an de conservator, devine laureată a Festivalului republican al tineretului şi studenţilor şi reprezintă Moldova la Festivalul mondial al tineretului, ediţia a VI-a, de la Moscova.

În 1958, este creat ansamblul „Fluieraş”, în frunte cu tânărul viorist Serghei Lunchevici, proaspăt absolvent al conservatorului. Maria, studentă în anul trei,  este invitată în această formaţie profesionistă şi, alături de marea interpretă Tamara Ciobanu, susţine concerte prin satele noastre, în toată Uniunea Sovietică şi chiar peste hotare. Toată lumea vorbea de Maria ca despre o stea a muzicii populare, care va urma calea Tamarei Ciobanu.

În anul patru de studii, în cadrul Decadei muzicii moldoveneşti, tânăra interpretă de muzică populară este decorată cu ordinul „Insigna de onoare”.

După Conservator, în august 1961, Maria Bieşu este angajată la Teatrul de Operă şi Balet. Teatrul avea cinci ani de activitate şi, evident, deja îşi avea soliştii, care se bucurau de popularitate. Maria nimereşte în eşalonul trei, de rezervă. Un an întreg fără nici un rol. Asista la repetiţii din sală. Învăţa rolurile de sine stătător, din plăcere.

Într-o zi, o invită primul dirijor al teatrului, Boris Miliutin, pentru a o întreba dacă ar putea interpreta rolul Floriei Tosca. Vorba e că la o săptămână până la premieră, se îmbolnăviră şi interpreta principală, şi cea de rezervă. Evident, Maria acceptă.

În ziua premierei din 28 aprilie 1962, emoţiile erau atât de mari, încât Maria nu mai avea răbdare să iasă în scenă. În actul întâi, se rupea în scenă înainte de vreme. Colegii au fost nevoiţi s-o ţină de rochie şi să-i dea drumul doar când într-adevăr veni timpul.
În 1964 i se conferă titlul de artistă emerită a Republicii Moldova, iar în 1965 Ministerul Culturii al URSS o trimite la stagiu la cunoscutul teatru „La Scala” din Milano.

Din Milano, în martie 1967, pleacă la Tokyo, la prima ediţie a Concursului internaţional „Madame Butterfly”, în memoria cântăreţei Miura Tamaky.

„Au participat 34 interprete din 20 de ţări. Nu speram la nimic. Pentru mine era important că particip”, îşi aminteşte Maria Bieşu.
După trei probe,  interpreta de la Chişinău este declarată „Cea mai bună Cio-Cio-San din lume”.

În 1970 i se conferă titlul de artistă a poporului din URSS. În octombrie 1971 este invitată la New-York, la Teatrul „Metropolitan”, unde interpretează Cio-Cio-San în faţa a 3800 de spectatori.


În 1973, Maria revine la concursul de la Tokyo, de data aceasta, în calitate de membru al juriului. Aici face cunoştinţă cu Maria Callas, pe care o admira din anii de studenţie, ascultând-o la radio. În 1975 e în juriu la un concurs internaţional de la Rio-de- Janeiro. Apoi, la Paris, cântă în concertul de gală, organizat de UNESCO. În decembrie cântă în Finlanda... Se schimbă scenele, oraşele, ţările, rolurile, decorurile. Multă muncă obştească. E membru al Comisiei Sovietului Suprem al URSS pentru afacerile externe, membru al Sfatului Femeilor din Moldova. E deputat în Sovietul Suprem.

Prea multe pentru o femeie. Pe semne că de aici i se şi trage nenorocul de a nu avea pereche conjugală. A încercat de două ori să-şi creeze familie. Însă şi primul, şi al doilea soţ au suferit de aceeaşi boală. Fiind oameni de artă, se simţeau înjosiţi de faptul că erau văzuţi doar în calitate de „soţ al Mariei”.

„Am încercat să fac totul pentru ei. Unul ajunge dirijor, altul - la „La Scala”. Dar, aveam statut diferit şi-au dat bir cu fugiţii”.
Despre primul soţ îşi aminteşte că era un bărbat destul de simpatic. Un blond, cu ochi albaştri.

Soarta, însă, preferă să împartă – pentru unii, multă slavă, pentru alţii, puţinul din fericirea omenească.

Maria n-a avut copii. Cât a fost tânără, s-a dedicat scenei, iar mai târziu, devenise târziu.

Toată dragostea şi-a consumat-o pentru spectatori, oameni de artă, tinere talente, pentru părinţi şi cele trei surori. În deosebi, pentru nepoţii de la surori pe care îi iubeşte foarte mult.

Casa ei, de pe strada Mateevici, o împarte cu cei dragi. Câtă lume bună i-au călcat pragul, în aceşti ani. Şi interpreţi mari, şi compozitori, şi actori, dar şi cosmonauţi, şi oameni politici. A fost celebra Arhipova, Zîkina. Au fost pe ospeţe membrii unei orchestre simfonice. Altă dată, un cor întreg de 70 de oameni. Vinul şi plăcintele n-au lipsit niciodată de pe masa ei.

„Mama, pe când eram fată, a avut grijă să mă înveţe de toate – şi să gătesc, şi să fac curat, şi să fiu ospitalieră”, spune doamna Bieşu.


Despre oaspeţii Mariei se povestesc adevărate istorii. În casa ei a fost şi Valentina Tereşkova, şi alţi cosmonauţi cu renume. Doi dintre ei (unuia îi zicea Savinâh) au hotărât să coboare în beciul Mariei Bieşu, să aducă vin. De coborât scările, le-au coborât, iar când să urce...În uşa beciului se postase Baikal, un câine cât un viţel de mare. Negăsind altă ieşire, au aterizat lângă vrană. Când dădu de ei stăpâna casei, cosmonauţii noştri erau deja, imaginar, în cosmos.
Un lucru a rămas pentru Maria Bieşu sfânt – patul din casă nu l-a împărţit cu nimeni. „Un pahar şi o plăcintă am oferit la orice oră, dar le-am dat de înţeles tuturor oaspeţilor că pentru dormit sunt destule hoteluri. Din punctul acesta de vedere, casa rămâne refugiul meu sfânt”.

Ion BORŞ

P.S. La dubla aniversare a Mariei Bieşu (45 de ani de activitate scenică şi o vârstă respectabilă, pe care chipul nu i-o trădează), preşedintele ţării, Vladimir Voronin, i-a înmânat cheia de la o „Skoda” argintie.

P.P.S. După 14 ani de „cerşetor”, în sfârşit, guvernul moldav „naţionalizează” Festivalul „Invită Maria Bieşu”. Doar grijile primadonei rămân cu ea, vădit înmulţindu-se.

P.P.P.S. La mulţi ani, stimată doamnă! Sunt urări de recunoştinţă din partea poporului. Or, acesta, mare peste toate „slugile” lui, nu plăteşte decât cu dragoste. Cheile de la visterii le deţin, din păcate, cei pentru care valoare înseamnă bani.

Sus ↑

 Comentarii: CommentsTitleIcon

a avut o viata foarte frumoasa cred
ana osipenco   -  
30 Octombrie 2012, 22:07
Sus ↑
este prima data cind aud de aceasta cintareata ,am citit comentariul despre viata ei ,este foarte bun ,concis si la obiect
constantin lungu -Romania   -  
16 Mai 2013, 10:35
Sus ↑
Pe Maria o cunosc din anii studentiei. Fascina zambetul ei cald si cuminte, exteriorul foarte frumos (Nici nu-ti vine a crede ca Dumnezeu a ridicat-o in Cerul sau - s-o fi indragostit si el). Cand revine de la Scala, i-am organizat o serata la facultatea de istorie si drept a Universitatii din Chisinau.
Marie, Marie! Dar ce voce ai avut!. Soprano lirico-dramatic. Atunci cand audiezi Cio-Cio-San ramai nemiscat. Vocea aia "de sus" te ridica in tainele muzicii clasice, asteptarea inocenta suna impecabil, apoi se aud nuante indoielnice, din nou, se aud sunete curate ca lacrima iesite din interior, de acolo, din cerul senin.
Ana Osipenco are dreptate ca Maria a fost fericita. Vai! Constantin Lungu prima data aude de Biesu(?!). A fost o Mare Romanca, poate ca Nicolae Herlea, daca nu mai mare. Deschideti: Maria Biesu!
Va mai informam, stimate Constantin Lungu, ca Basarabia a dat valori inedite: Eugen Ureche, mare actor, B. P. Hasdeu, cel mai mare filolog universal din sec. al XIX-lea, Eugen Coseriu, cel mai mare filolog universal din sec. al XX-lea, Paul Goma, un Soljenitzin al romanilor, Mihai Volontir, actor celebru cu traiul in Balti, tot la Balti a fost scris primul roman romanesc, Polidor si Hariti, care va iesi de sub tipar eventual in original si transliterat, autor fiind Dimitrie Balica comisul, Sergiu Radauteanu, primul savand (sovietic), care s-a ocupat de semiconductoare, fost rector al Polihnicii Chisinau, fost deportat in 1949, zis de sovietici "nationalist" - dansuls a umplut politehnica ci "nationalisti", Gr. Vieru, de facto clasic a literaturii romanesti, Ion Ungureanu, actor si regizor "mare cat o Basarabie".
Maria Biesu e una din veghetele Basarabiei.
Teo-Teodor Marsalcovschi   -  
20 Iunie 2013, 00:36
Sus ↑





* Nu sunt admise comentariile ce conţin cuvinte indecente şi atacuri la persoană.


code
Meteo
Curs valutar
Horoscop
Chişinău
+12°