VIP Magazin
Print
Print
Print
Print
Bruno Duthoit. Moldova m-a primit foarte bine, regeşte chiar
Iunie 2007, Nr. 38

Bruno Duthoit. Moldova m-a primit foarte bine, regeşte chiar

Comentează   |   Cuprins

Manager general, Compania „Orange”, 54 de ani

Mă bucur să descopăr, după fiecare interviu al nostru, oameni deosebiţi. Chiar dacă la prima vedere parcă ţi-e „frică” de ei, de importanţa sau de seriozitatea lor şi ai impresia că sunt inaccesibili. De cealaltă parte a imaginii oficiale, de business, de preocupări, se află tot un om. Care a avut şi el copilărie, fie şi la Paris, care la cinci ani a visat să se facă pompier, ca şi mulţi alţi puşti din Moldova, care s-a bucurat de primul său salariu şi care are cele mai frumoase amintiri despre prima dragoste...  

Bruno Duthoit, managerul general al Companiei „Orange” în Moldova, şi-a adus aminte de şcoală şi de facultate, de plimbările cu familia în grădinile fantastice din Paris (şi aici mi-au trecut prin faţă toate manualele noastre de limbă franceză), de primul său loc de muncă, de primele satisfacţii profesionale atunci când a început să lucreze în domeniul telecomunicaţiilor mobile. Se întâmpla tot în „hexagon”, apoi a trecut graniţele şi a muncit mulţi ani în Cehia, Polonia şi Slovacia. Acum e în Moldova. Este de o verticalitate pur franceză şi de un bun-simţ impecabil. În afara biroului său, unde petrece extrem de mult timp, fiind dependent de cuvântul „muncă”, îi place să-şi petreacă dimineţile de duminică cu o carte în mână la „Delice d’Ange” sau sâmbetele pe un teren de tenis. Pentru un spectacol de teatru este gata să lase totul (chiar şi o şedinţă foto importantă).

Acum, după ce procesul de rebranding a fost finalizat cu succes şi comunicarea cu „Orange” a devenit şi mai accesibilă, managerul general ORANGE Moldova are deplinul drept la un respiro. Dar se pare că aceasta se va întâmpla altă dată. Căci continuă să vină la şapte dimineaţa la birou, iar agenda sa este la fel de încărcată. Viitorul sună bine... (Rodica Trofimov)

>> „Orange” reprezintă o întreagă filozofie de business. Adică, mai multă deschidere, mai multă inovaţie pentru viitor. Pentru clienţii noştri mai înseamnă şi o deschidere spre Europa. Vrem ca „Orange” să fie perceput drept un brand de calitate accesibil tuturor.

>> În procesul de rebranding am mobilizat şi canalizat energia tuturor celor din companie.
Am muncit, de dimineaţă până-n seară, asupra scopului nostru. Nu pot spune că acest proces a fost unul foarte complicat, dar au existat lucruri mărunte ce trebuiau puse la punct. Decizia noastră a fost să ne schimbăm brandul peste noapte – a doua zi, totul trebuia să fie „Orange”. Urma să schimbăm atât interiorul companiei, cât şi exteriorul – reţeaua de vânzări, serviciul cu clienţii. În iulie-septembrie 2006 am definit conceptul schimbării, inclusiv în domeniul comunicării şi refacerii mobilierului. Rebrandingul propriu-zis a început în octombrie 2006. Am beneficiat de sprijinul grupului „Orange”, cu managerii săi de top, în diferite domenii. O susţinere considerabilă a fost acordată în comunicare, marketing, vânzări, redesignul shopurilor, serviciul clientelă şi cel tehnic.

>> Dacă e să comparăm cu Polonia şi Slovacia, schimbarea „Orange” în Moldova a fost una mult mai evidentă pentru ţară. În ţările menţionate rebrandingul a fost un adevărat succes pe piaţă: poziţia celor două companii a evoluat considerabil şi a dus la dezvoltarea pieţei de telefonie mobilă. În acest sens, sper că „Orange” Moldova să aibă un aport substanţial la evoluţia telefoniei mobile pe piaţa moldovenească.

>> Înainte de toate, trebuie să demonstrăm clienţilor că „Orange” Moldova este ceva cu mult mai bun şi acest lucru l-am început deja, din 25 aprilie 2007. Avem foarte mult de lucru în toate domeniile – relaţia cu clienţii, marketing, vânzări – acestea sunt sarcinile noastre prioritare.

>> Acum, e dificil să spui ceva despre concurenţă. Remarcăm o intensificare a competiţiei pe piaţa telefoniei mobile, având în vedere faptul că în afară de noi mai activează doi operatori şi urmează să mai vină încă unul. Fireşte, este loc suficient pentru fiecare, dar scopul nostru este nu să luptăm cu ceilalţi competitori, ci să ne dezvoltăm şi să le demonstrăm clienţilor că suntem cei mai buni.

>> Moldova este un exemplu ilustrativ al economiei de tranziţie, dar este o tranziţie ce durează 18 ani, e un proces dureros pentru mulţi oameni. Din punct de vedere al companiilor, inclusiv al nostru, economia de tranziţie este o oportunitate de a fi mai flexibili şi inovativi. Pentru a trece la economia de piaţă, cel mai important este să existe un mecanism legal, foarte clar, în ceea ce priveşte taxele şi un organ care să supravegheze aplicarea acestuia. Dacă aceste două aspecte vor fi puse la punct, companiile străine pot veni şi activa cu încredere pe piaţa moldovenească. Şi nu este vorba atât de mărimea taxelor, cât despre stabilitatea acestora. Dacă va exista o stabilitate în acest sens, o mulţime de companii din Europa sunt dispuse să vină la Chişinău, mai ales că România este parte a Uniunii Europene şi este clar că Moldova va fi un punct de atracţie pentru  investitori şi proiecte europene.

>> La Chişinău există o mare comunitate străină, inclusiv franceză. Comunic cu cei de la Ambasada Franţei, de la companiile franceze, profesorii universitari care predau limba franceză, persoanele care activează în organismele internaţionale. Am întâlnit la Chişinău persoane extraordinare, nu neapărat de origine franceză, care cu adevărat m-au impresionat. Francezi sau nu, dar ei fac lucruri foarte bune pentru Moldova.

>> Deja am câteva locuri preferate aici. Îmi place să mă plimb prin parcurile din Chişinău, nişte locuri cu adevărat relaxante. Sunt un client fidel al cafenelei „Delice d’Ange”, îmi place să iau masa la restaurantul „Green Hills Nistru”.

>> Cariera înseamnă muncă, şansa de a-ţi realiza visele şi nu trebuie să fie ceva foarte vizibil pentru alţii. M-am lansat într-un domeniu care nu-mi prea plăcea, dar, peste un an, am fost capabil să schimb lucrurile. În munca mea, am fost tot timpul un norocos, am avut posibilitatea de a face doar ceea ce mi-a plăcut, atât în Franţa, cât şi în străinătate. Cred că viaţa ne oferă multe şanse şi dacă dorim să muncim, să realizăm ceva într-un anumit domeniu, de cele mai dese ori, eşti observat şi reuşeşti. Fără să urneşti munţii din loc, ci doar să lucrezi. Atunci când am idei bune, am grijă să le promovez... Iar tot ce am mai frumos în viaţă datorez părinţilor mei, surorii mele şi fratelui meu, unor profesori, unor colegi de lucru şi prietenilor fideli.

>> Sunt îndrăgostit de teatru. Pe când eram în clasele primare, părinţii ne ofereau, mie şi fratelui meu, abonamente la teatru, la cel mai bun din Paris. Atunci cred că a şi încolţit această pasiune în sufletul meu... Nu, nu mi-am dorit să fiu actor, mai degrabă fratelui meu i s-ar fi potrivit această meserie: mie mi-a plăcut rolul de spectator. Îmi aduc aminte verile, când împreună cu verişoarele mele (suntem o familie numeroasă), organizam în casă spectacole. Eu aveam un singur „rol” – cel de sufleor.

>> În copilărie visam să devin pompier, din cauza culorii roşii a maşinii de intervenţie. Era extrem de atrăgătoare. Desigur, părinţii mei nu au fost deloc încântaţi. Asta se întâmpla pe la patru-cinci ani.

>> Nu sunt fascinat de Paris... Dar aici m-am născut, aici e familia mea. Până la 20 de ani, am locuit în mai multe apartamente şi toate au fost situate în zona Arcului de Triumf şi a Pieţei „Charles de Gaulle”. Ceea ce-mi place în Paris este arhitectura şi posibilităţile culturale, tot ce înseamnă concerte, teatre, biblioteci şi expoziţii. E minunat să te plimbi primăvara în parcurile din Paris! Luxembourgul este superb, mai ales în luna mai.

>> Nu există un anume fel de femeie în Franţa, pentru că Franţa este o ţară a diversităţii.
Cred că mai curând la mijloc este un stereotip despre femeia franceză... Franţuzoaicele au multe calităţi, dar nu sunt toate elegante şi stilate. E greu de spus cum arată femeia franceză. Într-o duminică, în timp ce îmi savuram cafeaua la „Delice d’Ange” şi citeam o carte, alături (după geamul de sticlă) s-a aşezat un grup de turişti. Peste zece minute, mi-am dat seama că femeile din grup sunt  franţuzoaice. Nu ştiu de ce... nu erau în mod special elegante, erau „normale”, dar tipic franceze. Când m-am dus să plătesc, le-am auzit vorbind în limba mea. Dacă e să comparăm femeile de acum 20-30 de ani, cele de astăzi, inclusiv din Franţa, s-au schimbat foarte mult. Astăzi sunt mult mai multe femei care îşi doresc, pe lângă familie, o carieră şi succes. Cred că e bine să fie aşa. De câteva ori în viaţă, am fost subalternul unor femei şi să ştiţi că şefele sunt destul de bune...

>> Tata a fost cel care mi-a influenţat viaţa. L-am pierdut pe când aveam doar 12 ani, dar ţin minte bine absolut totul despre el. A fost un adevărat model pentru mine: un om de o vastă cultură şi un expert în multe domenii. Îi plăcea foarte mult literatura, istoria, geografia şi eu eram fascinat de el. Deşi militar de meserie, nu era sever deloc. Întotdeauna ne-a oferit nouă, copiilor, libertatea de a alege şi ne-a iniţiat în multe domenii. Era colonel în Algeria, în timpul războiului venea foarte rar acasă şi ţin minte că ne aducea multe lucruri frumoase, care nu aveau nici o treabă cu războiul, iar noi îl aşteptam cu nerăbdare. Cu toate că avea o viaţă foarte grea, era tot timpul vesel şi o iubea mult pe mama. Ţin minte că în fiecare seară venea în camera copiilor şi ne spunea poveşti.

>> În istorie putem găsi multe răspunsuri la problemele care frământă astăzi omenirea. Din păcate, pacea între ţări este foarte fragilă, de aceea cred mult în existenţa Uniunii Europene. Orice s-ar zice, UE este un organism ce poate obliga ţările să respecte anumite condiţii, pentru că întotdeauna există riscul unui război. Din acest considerent cred că ar trebui să extindem hotarele Uniunii Europene. Iar al doilea mare pericol pentru omenire e cel ce ţine de mediul înconjurător: trebuie să vedem ce se întâmplă cu fenomenul încălzirii globale şi să acţionăm cât nu este târziu.

>> Există două feluri de singurătate:
când cineva decide să fie singur şi când e vorba de o alegere a vieţii. Există însă şi oameni care sunt nevoiţi să suporte singurătatea pentru că au fost neglijaţi de ceilalţi, în mod voit sau inconştient.

>> Cele mai importante femei din viaţa mea sunt mama şi sora. Sunt ataşat de ele, comunic foarte mult cu sora mea: ea este medic de meserie şi are o familie numeroasă. Şi a mai existat o persoană foarte importantă în viaţa mea, dar aici o să fiu discret. Îmi aduc aminte foarte bine de prima dragoste, doar atât pot să vă spun. Dar  povestea nu a avut un final fericit...

>> Nu mă sperie bătrâneţea: se va întâmpla în curând acest lucru. Are şi această vârstă nişte „avantaje”: voi avea mai mult timp pentru prieteni, pentru familie. Mi-e interesant ce se va întâmpla. Aş prefera să am cu vreo 15 ani mai puţin...

>> Nu pot renunţa la optimism, chiar dacă acest lucru nu este atât de evident.

Sus ↑

 Comentarii: CommentsTitleIcon






* Nu sunt admise comentariile ce conţin cuvinte indecente şi atacuri la persoană.


code
Meteo
Curs valutar
Horoscop
Chişinău