VIP Magazin
Print
Print
Print
Print
Boris Gamurari. Omul care-şi iubeşte patria
Decembrie 2004, Nr. 07-08

Boris Gamurari. Omul care-şi iubeşte patria

Comentează   |   Cuprins

La şcoală răspundea grăbit şi exemplar tema de acasă şi continua să citească pe furiş cartea de pe genunchi. Ştia că doar de el depinde propriul bagaj de cunoştinţe şi gradul de instruire. Cele două facultăţi - de la Văscăuţi (Floreşti) şi de la Universitatea de Stat, l-au format ca om şi intelectual. După ce a trecut prin importante şcoli ale vieţii şi responsabile funcţii de stat cum ar fi cele de adjunct al ministrului Securităţii Naţionale, director general al Departamentului vamal şi ministru al Apărării, Boris Gamurari a preferat să urmărească evoluţia politicii din culise. A scris o carte, autobiografică, observând şi comentând evenimentele din trecut ca un bun cetăţean al ţării sale, ca un adevărat patriot. De aici am şi început interviul, de la acest cuvânt - patrie - pe care îl rostim tot mai rar sau pentru că nu-l "simţim" până la urmă, sau pentru a-l proteja de conotaţii eronate.

O întrebare care poate să pară şcolărească: cu ce începe patria?

De câte ori vorbesc unui străin despre Moldova, în faţa ochilor îmi apare casa, pădurea, izvorul din satul natal. Trebuie să recunosc că, în timp, acest sentiment devine tot mai emoţionant.

Cum se manifestă în cazul dvs. dragostea de tară?

Prin faptul că recunosc nu doar o parte din calităţile pe care le are poporul meu, ci şi cealaltă parte, care nu ne onorează. Adesea, biciuiesc cusururile şi ştiu că mulţi nu mă înţeleg. Mă rog, o fac în detrimentul sănătăţii mele, dar sper că măcar cei din jur vor dori să schimbe ceva în bine. Altfel, devenim nişte îngâmfaţi la scară naţională şi ne pomenim de râsul lumii cu atâtea calităţi minunate...

Aţi putea să vă faceţi un autoportret politic?

Mă deranjează o democraţie deşănţată. Deşi am viziuni liberale, nu sunt adeptul instaurării democraţiei prin metode nedemocrate. Sunt sincer când spun asta, cu toate că mulţi consideră că am un stil autoritar în decizii. Nu neg, ci completez: mă străduiesc să fiu obiectiv în aprecierile pe care le dau oamenilor, autocritic, îndemn prin exemplu personal, tind spre realizarea cât mai eficientă a ceea ce-mi propun. Sunt social-democrat, de stânga în probleme de stat şi de dreapta - în cele naţionale.

Aţi avut parte de multe răspântii în viaţă şi, evident, a trebuit să alegeţi între moralitate şi concesii de ordin moral, între datorie şi propria voinţă. Care au fost principiile după care aţi făcut o opţiune?
În exclusivitate de ordin moral, apoi de echipă, de ordin profesional etc... Astfel am fost educat (nu ştiu de cine). Dacă rişti să fii slab, le faci un cadou netrebnicilor. „Ei, ce v-am spus? E la fel ca alţii!". Nu vreau să le ofer această plăcere. De aceea am procedat întotdeauna conform principiilor mele morale, chiar dacă o făceam în detrimentul unor interese profesionale.

Cât de prieten aţi fost şi sunteţi cu preşedinţii şi premierii cu care aţi lucrat şi care este acum relaţia cu oficialii noştri?

Nu am fost prieten cu superiorii mei. La posturile de stat, cred eu, am fost promovat în baza unor capacităţi corespunzătoare. Sunt fidel activităţii pe care o exercit, sunt disciplinat şi nu aştept ca cineva să pună umărul la ceea ce trebuie să fac de unul singur. Respect legea, preşedintele şi prim-ministrul, care mi-au oferit încrederea de a lucra într-o echipă cu ei. De fapt, sunt mai eficient în condiţii critice, de criză. Menţin relaţii bune cu foştii colegi de guvern. Cu ceva timp în urmă, după exemplul ţărilor europene, am propus crearea consiliului ex-miniştrilor Republicii Moldova, dar o bună parte din foştii colegi au pus la bază principii de partid, astfel apărând din start două tabere - „ai noştri" şi „ai lor". încă o dovadă că nu avem tradiţii elitiste.

Cu deosebită plăcere conversez ocazional cu preşedintele Snegur. Foarte rar - cu preşedintele Lucinschi. Am lucrat cu patru premieri cu care sunt în relaţii respectuoase, ne întâlnim în sălile de concerte, la nunţi şi... la înmormântări. Am muncit mult împreună şi avem despre ce discuta. Cu actualii guvernanţi nu prea comunic. Şi din nou e la mijloc lipsa tradiţiilor statale, de continuitate...

Aţi stat la începuturile creării sistemului vamal, al apărării şi securităţii naţionale. Cum vi se pare acum situaţia din aceste domenii?

În anii de renaştere naţională ne bucuram de orice mic succes şi credeam că vor veni timpuri mult mai bune. Dar mă cam întristează actualul mers al lucrurilor în respectivele domenii. Până în ziua de azi, nu este finalizată demarcarea frontierelor Moldovei, nu avem tratate bilaterale cu ţările limitrofe, iar armata supravieţuieşte graţie dotărilor financiare, materiale incomparabile cu timpurile în care am activat acolo. Moldova a semnat cu ONU acordul despre forţele pacificatoare şi unei companii locale i s-a propus să plece în decembrie curent în misiune peste hotare, dar aceasta a ratat oferta. Atunci mă întreb cu ce se ocupă armata, care e bine dotată şi nu are de ce se plânge, cum spuneam mai sus? Sub aspect tehnico-material, şi sistemul vamal se dezvoltă bine, însă stagnează în plan intelectual.

„VIP magazin" este o revistă despre elită şi, ştiind că aţi analizat acest fenomen, v-aş întreba ce prognoze aveţi pentru consolidarea elitei politice, de afaceri, dar şi a celei culturale?


Cu regret, din lipsa tradiţiilor şi culturii statale, forţele politice care s-au succedat la conducerea ţării au dat dovadă mai mult de interese de grup, de partid, de clan, decât de interese de stat sau naţionale. E trist că forţele ce râvnesc astăzi puterea sunt puţin competente, agresive şi corupte, cu o modestă şcoală a democraţiei. Pătura intelectualilor parcă s-a detaşat de masele largi şi viceversa. Sunt sceptic la acest subiect, cu toate că se observă şi excepţii foarte promiţătoare.

Din care parte a elitei faceţi parte?

Aş fi fericit să mă găsiţi printre cei instruiţi, culţi şi iubitori de ţară, care, aşa mică cum e, poate fi prosperă şi respectată în lume.

Aţi deţinut timp de mai mulţi ani importante funcţii de stat. De la o vreme, preferaţi să faceţi altceva. Care sunt diferenţele pe care le presupun cele două posturi - om de stat şi om de afaceri?

Adesea, e o mare diferenţă. Nu fiecare om de stat poate prospera în afaceri şi nu orice businessman e în stare să administreze treburile unei ţări. Eu sunt unul dintre cei cărora le reuşeşte ceva.

Aţi lansat recent cartea autobiografică „La marile cotituri ale vieţii". Cum aţi reuşit să "radiografiaţi " cu atâta lux de detalii evenimentele pe care le-aţi trăit?

Aceasta înseamnă că mi-am trăit cu adevărat viaţa. De câte ori citesc ceva, privesc televizorul sau ascult radioul, alături de mine "stau de veghe" foia albă şi pixul. îmi fac permanent notiţe. Astfel mi-am antrenat memoria, am acumulat un volum de cunoştinţe care la vârsta şi cu experienţa pe care o deţin îmi permite să fac unele analize şi să trag concluzii. Cărţile mele sunt moştenirea spirituală pe care aş vrea s-o las copiilor şi nepoţilor mei. Se prea poate că faptele din trecut îi vor ajuta să se descurce mai uşor în labirintul prezentului.

Rodica Ciorănică

Sus ↑

 Comentarii: CommentsTitleIcon






* Nu sunt admise comentariile ce conţin cuvinte indecente şi atacuri la persoană.


code
Meteo
Curs valutar
Horoscop
Chişinău
+2°