VIP Magazin
18 Noiembrie 2018
Print
Print
Print
Print
Anişoara Loghin. Blonda de la zece şi jumătate
Iunie 2012, Nr. 98

Anişoara Loghin. Blonda de la zece şi jumătate

Comentează   |   Cuprins

S-a născut la 26 decembrie 1989, la Chişinău. Perioadă importantă, în care unii îşi pierdeau vocea în PMAN, iar alţii nu pierdeau timpul, începând să-şi paveze calea ca să ajungă, acum, „crema” – cei despre care ea scrie şi vorbeşte la TV. Nici ea nu a pierdut timpul cu adunări comsomoliste povestind despre Oleg Koşevoi – face parte din noua generaţie, cea pragmatică, care ştie ce are de făcut şi face ce ştie.

A absolvit facultatea de jurnalism la USM, acum lucrează la Pro TV Chişinău şi asta îi ocupă tot timpul. Iar începând cu 28 mai, timpul ocupat va fi şi mai mult, ea fiind noua prezentatoare a buletinului de ştiri de la ora 22.30. Nu avem cum trece cu vederea această schimbare profesională în viaţa frumoasei reporteriţe blonde, care stă bine şi la minte, şi la faţă, şi la alte „componente”…

>> Blondele frumoase de la noi dau sau la drept, sau la economie. La tine de ce n-a mers schema? De unde opţiunea pentru alergatul cu microfonul după replicile politicienilor?
Poate dezamăgesc, dar fac şi economie. E a doua opţiune a mea. Jurnalismul mi se trage din sânge, din rădăcini – şi tatăl e din această branşă. Adevărul e că meseria asta îmi oferă de toate – experienţă de viaţă, adrenalină, cunoştinţe şi multe informaţii. Sunt acolo unde se scrie istoria, în mijlocul vieţii. Iar microfonul este un detaliu care îmi dă multă forţă şi îndrăzneală să fac ceea ce până acum îmi părea, poate, riscant.

>> Visul tău de când erai mică… Ce ai vrut să te faci? Mai ai vise? În ce măsură reuşeşti să le realizezi?
Nu am vrut niciodată să mă fac balerină, medic sau învăţătoare. Am fost un copil pragmatic. Le spuneam părinţilor că îmi doresc să fiu director şi chiar îi intrebam la ce facultate asta se predă. Şi vroiam să mă mărit cât mai tânără. Între timp, mi s-au schimbat radical priorităţile. Vise voi avea cât voi trăi, pentru că atunci când nu mai ai vise, nu ai pentru ce să te trezeşti în fiecare dimineaţă. Iar lumea asta este atât de mare, diversă şi intrigantă, încât fiecare pas pe care îl faci îţi deschide noi orizonturi şi noi scopuri. Mai am vise importante pentru mine şi, zic eu, voi reuşi să le văd realizate.

>> Ce ţi-a oferit televiziunea? Sunt şi dezavantaje?
Televiziunea m-a învăţat să-mi depăşesc temerile şi limitele – cea mai importantă lecţie. Înainte să fac reporterie, mă speriau anumiţi oameni, îmi era frică de multe lucruri. Le-am depăşit cu uşurinţă după ce m-am pomenit în anumite situatii şi am devenit mult mai independentă. Televiziunea mi-a deschis noi porţi, am cunoscut multă lume interesantă şi am învăţat să mă pun în pielea oamenilor. Dezavantajul ar fi, poate, că uneori uiţi că eşti şi tu om, din cauza lipsei de timp şi nu ai posibilitatea să fii, în momente importante, alături de cei dragi.

>> Primul gând care ţi-a venit când ai păşit pragul PRO TV? Nu ţi-a fost frică că o să te pape „monştrii sacri”?
Mi s-a întipărit în minte puternic ziua în care am venit pentru prima oară la ProTV. Încă pe băncile facultăţii, am intrat într-un sediu în care, chiar de la intrare, vedeam zeci de diplome atârnâte ale reporterilor pe care doar la televizor îi văzusem – m-am simţit mică şi rătăcită. Iar când am urcat în redacţie, cu ochii concentraţi la computere, munceau de zor cei ale căror nume le admirasem pe pereţi mai devreme. Atunci mi-am dat seama de munca colosală pe care o fac aceşti oameni. Sunt oameni simpli care îşi fac cu dăruire meseria fără să te marginalizeze pentru lipsa ta de experienţă.

>> Care au fost etapele evoluţiei tale la PRO? Îţi aminteşti cea mai dificilă şi ingrată misiune? Cum i-ai făcut faţă?
Iniţial, am fost reporter de noapte, pentru că îmbinam astfel munca cu orele la facultate. Accidente, scandaluri, crime, concerte sau discoteci – toate erau ale mele. Ulterior, am trecut în domeniul economic, iar în scurt timp, am devenit reporter responsabil de guvern. Misiunea care mi-a dat coşmaruri, la propriu, a fost o serie de ştiri despre patru copii şi un bărbat înecaţi într-un sat din r. Teleneşti. Pe un ger de minus 15 grade, am avut nenorocul să văd atâta durere. Erau patru copii morţi, le-am văzut şi chipurile. Am fost acolo timp de trei zile, iar cel mai neplăcut este să vii cu întrebări peste oamenii amuţiţi de durere. Timp de câteva nopţi, îmi tot apăreau în imagini aceste scene, dar, asta e, riscul meseriei.

>> Domeniul în care reporterul Anişoara Loghin s-a simţit cel mai bine? De ce?
Este cel în care activez de mai bine de un an. Politicul, sau mai bine zis, actorii de pe scena politică. Munca în acest domeniu este diferită. Uneori sunt furtuni şi  accidente mai mari în politică, iar pe astea le tratezi altfel.  Poate că am încetat să mai alerg la fel de mult, dar am început să depun mult mai mult efort intelectual. Între scenarii, replici, scandaluri şi declaraţii incendiare – acolo mă simt ca peştele în apă.   

>> Ce înseamnă pentru tine postul de prezentator? Ce schimbări implică acesta, ce trebuie să faci acum altfel decât o făceai mai devreme ca reporter?
Din fericire, ProTV este locul în care, deşi devii prezentator, nu te desparţi de meseria de reporter. Continui să fii printre oameni, să le asculţi problemele, iar seara vii să le transmiţi în direct tot ce îi interesează. Este ca un fel de punte între eveniment şi societate.  

>> Cum a evoluat „breasla” în ultima vreme? Se observă schimbări? Cum se manifestă acestea?
Jurnalişti sunt tot mai mulţi. Iar din asta are de câştigat toată lumea. Omul are de unde alege şi alege, de fapt, ceea ce îi place mai mult. Este ca un fel de platou cu de toate pentru toţi. Asta ne face şi pe fiecare dintre noi să devenim mai buni de la o zi la alta – concurenţă sănătoasă.

>> Culoarea părului ţi-a servit un avantaj sau dimpotrivă? Ştii multe bancuri despre blonde? Cum reacţionezi la auzul lor?
Prima impresie se naşte mereu din ceea ce văd ochii. Iar părul blond sare în faţă. Uneori e un atu, alteori, un mare impediment. Vreau să cred că, în cariera mea, nu culoarea părului va fi determinantă. Însă cei care au de văzut mai departe de părul blond, o fac. Bancuri despre blonde sunt multe, ştiu multe şi nu mă deranjează deloc atunci când se spun în prezenţa mea. Asta dacă sunt reuşite...

>> Eşti pregătită să lupţi cu fenomene ca faima, succesul, vedetismul? Ori nici nu doreşti să lupţi şi le aştepţi cu braţele deschise? Acum, eşti în ipostaza să şi răspunzi la întrebări, nu doar să le pui. Nu ai niciun disconfort? Sau mai dă, Doamne?
Din punctul meu de vedere, să fii vedetă este un lucru relativ. Doar pentru că lumea începe să te cunoască, nu e neapărat că te şi place. Aşa că, îmi doresc acum să câştig încrederea oamenilor. Şi, da, e mult mai uşor să pui întrebări decât să răspunzi la ele.

>> Mediul politic fiind unul deosebit de mediatizat, ce impresie îţi lasă acesta? De ce oamenii nu îl prea iubesc, dar oricum îl votează?
Politica e un rău necesar. Este mediatizată pentru că, vrem sau nu, de ea depinde viaţa noastră de mâine. Iar atunci când viaţa ta depinde de ceva, nu are cum să nu-ţi pese. Probabil astfel se explică faptul că oamenii se implică. Totuşi, vreau să văd ziua în care politicienii vor fi ghidaţi cu adevărat doar de „dragostea pentru ţară”.

>> Ai vrea să încerci să păşeşti de partea cealaltă, o carieră politică cumva?
Niciodată nu spun niciodată, dar, deocamdată, prefer să fiu de partea cealaltă a baricadei.

>> Ştii când va fi în Moldova linişte şi armonie, bunăstare, când vor veni străinii să muncească, iar Filat cu Voronin vor merge la pescuit? Dacă se poate, fără răspunsul „Niciodată!”.
Pot să zic doar că liniştea şi armonia ţi-o creezi singur, chiar şi în Moldova. Mă tem că oamenii de la noi se plâng prea mult şi lasă pe seama altora să le rezolve problemele. Lucrurile nu sunt atât de negre pe cât încercăm noi să le vedem. Aşa că bine ar fi să ne apucăm să credem mai mult şi să muncim mai mult. Cât despre Filat şi Voronin – la pescuit, poate nu, dar la alte activităţi comune, cred că ar face un tandem reuşit (zâmbeşte).

Text: Marcel Toma.
Foto: Florin Tăbârţă.
Locaţie: restaurantul BUFFALO.
Vestimentaţie: Pennyblack.
Coafură şi machiaj: Ellina Sert.

Sus ↑

 Comentarii: CommentsTitleIcon

Interviu cat se poate de infantil, la limita prostiei absolute. Du-te la sapat santuri si nu te mai baga in presa ! Acest mesaj nu este un atac la persoana, ci doar o precizare facuta in mare scarba fata de unii care se dau ceea ce nu sunt si nici nu vor sa fie vreodata !
Jean de la Drochia   -  
02 Septembrie 2015, 07:33
Sus ↑





* Nu sunt admise comentariile ce conţin cuvinte indecente şi atacuri la persoană.


code
Meteo
Curs valutar
Horoscop
Chişinău
+4°