VIP Magazin
25 Septembrie 2018
Print
Print
Print
Print
Angela Covali. Femeia care ştie ce vrea
Mai 2012, Nr. 97

Angela Covali. Femeia care ştie ce vrea

Comentează   |   Cuprins

Angela munceşte în lumea tentantă a publicităţii. Ca director al Agenţiei de Publicitate „Advanced Media Mind Moldova/Aegis Media”, cu reprezentanţe în 112 ţări ale lumii, încearcă să aducă de oriunde în Moldova câte puţină fascinaţie de mass-media. Pe cât de puternică şi fără emoţii pare în discuţiile cu partenerii şi clienţii ei sofisticaţi, pe atât de sensibilizată şi indignată poate fi după lectura câtorva bloguri şi site-uri de ştiri locale ce colorează în negru viitorul nostru moldovenesc. Este o tânără femeie bine informată, dar vorbeşte foarte puţin, la cât de multe ştie. În plan personal, trăieşte un soi de bucurie plină de calm şi cuminţenie interioară, pe care preferă să o păstreze doar pentru ea. Nu este superstiţioasă, dar a înţeles că din moment ce începem să ne fluturăm fericirile ca pe nişte stindarde, ele devin iluzorii şi se împrăştie la fel de uşor ca firele de păpădie… 

Advanced Media Mind Moldova – agenţie media full service. Fondată în anul 2005.
Din 2008 reprezintă în Moldova interesele agenţiilor de reţea Vizeum şi Carat (Aegis Media).
Ultimii 3 ani face parte din Top 3 al agenţiilor de publicitate din Republica Moldova.

Clienţii Agenţiei: Moldcell, Mobiasbanca/Groupe Société Générale, Bomba,
Alina Electronic, Johnson & Johnson, Heinz, DeAgostini, General Motors.
Din 2011 este membru al Asociaţiei Businessului European din Moldova.
AMM Moldova este parte a Grupului de Comunicare Aegis Media/GMG.

Lumea mea

>> Nu am ajuns uşor aici, dar am încercat tot timpul să mă cunosc. Mi-am pus foarte multe întrebări despre mine, mi-am revăzut şi recapitulat temele nefăcute ca lumea. Dar am încercat să mă cunosc şi prin ochii celorlalţi, pentru că, dacă tu îţi pui întrebarea şi tot tu răspunzi, de multe ori s-ar putea să nu fie acesta răspunsul corect...

 >> Nu comunic suficient de des cu oamenii care m-ar vrea mult mai disponibilă pentru ei – trag obloanele destul de frecvent, altfel n-aş avea timp pentru mine.

>> Îmi place lumea de la care am de învăţat, îmi place că o să tot am de învăţat în viaţa asta.

>> Aşa cum nu ştiu să desenez, nici să croiesc, nici să cânt, tot aşa nu ştiu nici să mă cert. Adevărul e că nici n-am prea făcut practică: nici în viaţa profesională, nici în cea personală. Mai grav mi se pare că nu ştiu să mă cert la serviciu. Într-o dispută cu subiect profesional, nu ştiu decât să reproşez cu argumente.

 >> Sunt împlinită şi, totodată, îmi lipsesc încă o sumedenie de lucruri. Dar asta e normal. Altfel, ce o să fac până la 100 de ani? Mă consider fericită pentru că am învăţat să iubesc frumos, necondiţionat oamenii din jurul meu. Ca om de afaceri sunt realizată, pentru că am avut şansa şi continui să fac ce îmi place.

>> Ceea ce mă sperie în fiecare zi este că nu am îndeajuns timp ca să înţeleg, să mă bucur, să dăruiesc, să împărtăşesc, să citesc, să văd, să ascult…

>> Privind cu detaşare la cum eram acum 10 sau 15 ani, îmi dau seama că am făcut un salt enorm în a mă cunoaşte, lucru care m-a ajutat să mă simt bine în această lume sau, cel puţin, confortabil, dacă vreţi. Din copila naivă cu creierul îmbibat cu teorie de viaţă, astăzi sunt un om cu experienţă de viaţă. Acum ştiu exact ce vreau, cum vreau, de cine am nevoie să-mi fie alături.

>> Abia la această vârstă am învăţat să mă bucur de lucruri mărunte, să apreciez micile şi marile daruri pe care le-am primit şi continui să le primesc de la viaţă. Mă cunosc bine şi aleg cu uşurinţă lucrurile care ştiu că-mi fac plăcere sau spun „nu” cu fermitate, dacă e cazul, fără echivoc.

Lumea halucinantă a publicităţii

>> Lumea publicităţii, în ciuda aparenţelor, nu este chiar o lume scăldată în roze. Se munceşte mult, repede (pentru că aşa cer clienţii), or în ea este loc doar de oameni cu idei pe bandă rulantă. Pentru mine, publicitatea este mai mult o stare decât o meserie. Lumea asta îmi ţine permanent creierul treaz, gata de confruntare. Din afară, poate arăta ca o lume de snobi, dar este fascinantă.

 >> Evoluţia halucinantă a tehnologiilor a făcut ca publicitatea să devină o industrie colosală, iar beneficiarii ei, nelimitaţi. Tehnologia digitală a transformat industria outdoor, produsele publicitare se înmulţesc pe zi ce trece, iar internetul devine acum principalul mijloc de comunicare. Publicitatea online este noul trend în lumea modernă, iar acest lucru schimbă radical viziunile asupra pieţei, politicile industriei, dar şi standardele de viaţă.

>> Tot mai puţine produse sunt vândute astăzi prin tehnica abordării globale a pieţei, adică prin crearea unui singur produs şi a unui unic argument publicitar valabil pentru toată lumea. De cele mai multe ori, vânzarea produselor se face prin strategii de segmentare a pieţei, adică prin crearea unor argumente publicitare separate pentru segmente separate ale pieţei. A încerca să vinzi un produs la toată lumea nu este o strategie. Este mai mult decât optimism.

>> Principiul „love&hate” guvernează relaţiile dintre agenţii. Aici, pe lângă bani, intervin şi orgoliile, care amplifică lupta. Ambiţii, pasiuni, spade încrucişate... E un business cu cifre multe, dar şi cu valoare artistică. Această combinaţie este întotdeauna explozivă. Citisem undeva că dacă nu ţi-e măcar puţin frică de ceea ce vrei să faci, atunci nici nu merită să te apuci de acel lucru. Oricum, este avantajos să fii femeie în această lume. Este o lume a stilului, a esteticului şi a dialogului, iar acestea sunt chiar atributele unei femei.

 >> Nu mă bazez niciodată pe modele standard în managementul afacerii, mai ales în media, care este un segment foarte dinamic şi flexibil. A fi bun în meseria ta, a poziţiona compania pe linia de top înseamnă să fii onest în afaceri, să nu te opreşti, să studiezi, să convingi.

>> Pe piaţa media din ţară există circa 200 de agenţii de publicitate şi doar câteva cu statut internaţional, pe care îl are şi AMM. Fireşte, urmăresc evoluţia acestora pe piaţa locală, menţin o relaţie corectă cu puţinii pe care îi consider concurenţi, am un respect sincer pentru reuşitele profesionale ale unora. Crezul meu este să-i doreşti concurentului tău să fie tare, ca tu să ai motivaţia să avansezi mereu pentru a rămâne cel mai tare.

>> Echipa este cel mai important capital al unei companii. O spun fără ezitare şi cu toată sinceritatea. Poţi să ai cele mai strălucite idei, suport financiar uriaş şi abilităţi de comunicare excepţionale, dar fără o echipă de încredere alături, şansele de succes se reduc la minim. Sunt mândră că am reuşit să construiesc un colectiv de forţă, profi de speţă, foarte stabil, unit şi creativ.

 >> Balansez mereu între interesele Clientului şi cele ale Partenerului. Deseori mă simt „porumbelul păcii”, pledând să-i împac pe toţi, fără prejudiciu pentru propriul interes.

>> Sunt discretă, dar îmi place să ştiu totul despre lumea din jurul meu… Însăşi activitatea mea mă obligă să ştiu cât se poate de mult. Şi asta nu ca să alimentez triumfătoare discuţii în şoaptă sau bârfe de coconadă, ci pentru a-mi contura o imagine realistă, veridică despre mediul în care activez.

 >> Nu există zi în care să nu am ceva important de făcut. Deoarece în această perioadă serviciul este predominant, mereu mă trezesc cu sarcini care nu suportă amânare. Diferenţa este că deja nu mai am emoţii, nu-mi mai tremură genunchii, pentru că am suficientă experienţă de a mă concentra din start la subiect şi a contura o imagine integră a ceea ce am de făcut. Când iţi cunoşti bine meseria, ştii exact unde vrei să ajungi.

 Lumea pur şi simplu

>> Vreau ca ţara asta să ajungă în sfârşit recunoscută. Avem idei şi valori, doar că nu avem capacitatea de a le capitaliza. Vreau să mă trezesc într-o zi cu sentimentul de mândrie patriotică pentru Moldova.

>> În timpul unei importante întâlniri de afaceri la Geneva, mi-a sunat telefonul (de obicei scot sunetul, dar atunci mi-a scăpat), am răspuns şi a urmat un scurt dialog în limba română. După ce am închis, partenerul meu mi-a spus că am altă energie când vorbesc în limba mea. Iar la finalul întâlnirii, a propus un toast: „Ca în Moldova, totul să fie ca peste tot: moda ca la Paris şi ceaiul ca în Japonia”. Sper că va veni o zi în care pentru prietenii mei din afară nu va mai fi uluitor că şi în Moldova SE POATE. Se poate REUŞI.

>> Cred că mi-am câştigat dreptul să comunic doar cu cei cu care mă simt bine. Chiar ţinând cont de specificul meseriei, lista lor nu e atât de lungă… Nu am mulţi prieteni. Spre regret, majoritatea sunt stabiliţi în alte ţări. Dar, când sunt tristă, ştiu cui să mă „plâng” şi cine poate să-mi dea forţa să merg mai departe. Când sunt veselă, ştiu cu cine să mă înconjor ca să rămân cât mai mult aşa. Avem înţelepciunea să comunicăm fără ca vreunul dintre noi să facă concesii care i-ar ştirbi din personalitate. Relaţiile cu ei nu mai sunt întâmplătoare, ci bazate pe reale afinităţi. Mulţumesc destinului pentru că, în ciuda timpului şi a distanţelor, oricum rămânem aproape.

>> Ştiu că orice pe lume are un preţ. Acum un an, când mă întorceam de pe Insula Maurice, în aeroport s-a pierdut valiza mea cu lucruri valoroase material, dar şi sentimental. Evident că mi-a fost foarte greu să mă împac cu asta. Mi-au trebuit câteva luni ca să înţeleg că nu a meritat efortul să ridic în picioare administraţiile câtorva aeroporturi şi să apelez la toate relaţiile din domeniu, ca să-mi recuperez pierderea. Mi-am dat seama că, de fapt, ceea ce s-a întâmplat a însemnat un tribut, pe care l-am plătit pentru ceva ce nu trebuia să fac. Deci, orice pas în viaţă este contabilizat!

>> Dacă un om mă dezamăgeşte, mă întreb dacă vreau ca persoana în cauză să mai facă parte din viaţa mea. Îmi las ceva timp ca să înţeleg corect situaţia, să văd dacă nu am greşit eu, dacă nu am fost prea fierbinte şi dacă nu am interpretat eronat cele întâmplate.

>> În general, viaţa m-a răsfăţat, dar mi-a dat şi multe lecţii pe care le-am învăţat cu lacrimi în ochi…  Eşecurile în business pot fi benefice pentru că generează succese şi mai strălucite. Cele mai dureroase însă sunt cele de suflet, deoarece lasă urme. Am trecut prin trista experienţă de plecare în nefiinţă a bunicilor, a unchiului, care m-a marcat şi care a contat enorm pentru mine. Un an în urmă, mi-am luat rămas-bun de la tata… Pierderea irecuperabilă a oamenilor dragi este cea mai cruntă durere şi cea mai tristă experienţă. Îţi rămâne doar să le porţi sfântă amintirea chipurilor dragi şi să le mulţumeşti pentru învăţămintele oferite.

>> Îmi plac serile în care revin acasă cu sentimentul că am reuşit tot ce mi-am propus să fac. Dar ador şi dimineţile în care pot să-mi permit luxul să dorm un pic mai mult sau pur şi simplu să lenevesc în pat…

 >> Cu fiecare an, devin tot mai încrezătoare, înţeleaptă, tolerantă şi prietenă cu mine însămi.

>> Deşteptăciune femeiască nu există. Dar femei deştepte sunt! Şi, da, sunt norocoasă – unele din ele îmi sunt prietene. Mintea noastră este una masculină cu nişte bliţuri care o fac să vibreze altfel. Cred că bărbaţii şi femeile creează diferit. Ei sunt constructori, arhitecţi, iar noi - ne dăm în aventuri. M-aş plictisi grozav dacă aş şti din start care este finalul.

 >> Cred că toate femeile vor să fie frumoase, atrăgătoare, iubite, dorite. Să inspire şi să trezească pasiune. În una din călătoriile mele în India, o tânără indiancă nu a rezistat să nu se apropie ca să mă întrebe de unde am cumpărat geanta ce o purtam. Sfântă curiozitate! Atunci am înţeles că, indiferent de pe care colţ al Planetei am veni, noi, femeile, suntem toate la fel.

>> Bărbaţii din jurul unei femei puternice sunt… Sau ar trebui să fie... Alături de o femeie puternică, trebuie să fie un bărbat care să-i permită acestei femei luxul natural, firesc, de a fi ocrotită şi alintată. Apriori, ei sunt aleşi de ea ca să corespundă portretului unui om carismatic, cu demnitatea pusă pe verticală, înzestrat cu minte profund analitică, spirit acut de luptă, capabil de acţiuni. În afaceri – aceşti bărbaţi sunt parteneri de idei, în viaţa personală – străjeri devotaţi ai tandreţei, sensibilităţii şi delicateţii ei interioare.

>> Relaţia mea cu Dumnezeu este una directă şi intimă. Nu-mi plac „intermediarii”, nici spovedaniile. Nu-mi place să comunic cu El de faţă cu martori. Anul trecut am fost în vacanţă în Israel. Deşi eram cu nişte prieteni apropiaţi, în toate locurile sfinte am mers singură. Ca şi prietenii mei, dealtfel.

>> Dacă vreodată va trebui să-i spun fetiţei sau fiului meu o poveste adevărată, ea va fi despre MINUNEA de a fi venit ca o binecuvântare în viaţa mea, ca să-mi dăruiască cea mai mare fericire de a mă numi MAMĂ.

Text: Rodica Ciorănică.
Foto: Dragoş Cojocaru.

Accesorii: Magazin TORICADO, Carrera Y Carrera, Bulgari.
Vestimentaţie: Magazin VERNISAJ.
Locaţie: Salon CAVIO, Grădina Botanică.
Coafură: Svetlana Rusu, salon CRISTIS.
Make-up: Daniela Cosniceanu.
Stil: Doina Ciobanu, Valery.

Sus ↑

 Comentarii: CommentsTitleIcon

Angela, mă bucur enorm pentru succesele tale şi pentru ocazia de a mai cunoaşte cîte ceva despre tine.
Aş dori şi eu să comunic doar cu cei cu care mă simt bine, dar în viaţa de cuplu această dorinţă este practic irealizabilă.
Dumnezeu să te binecuvînteze şi să-ţi trimită acea mare fericire de a te numi MAMĂ!
Mult succes în continuare. Eşti o adevărată luptătoare. Bravo!
Cu respect, verişoara Lucia.
Lucia Cojocaru   -  
29 Mai 2012, 13:43
Sus ↑
CRED CA SUNTETI O FEMEIE PUTERNICA.SUCCESE.
ADRIANO   -  
23 Iunie 2012, 01:12
Sus ↑
MI-A PLACUT FOARTE MULT ACEST ARTICOL, DAR DE MULTE ORI AM SI EU OCAZIA SA DISCUT CU PERSOANE CU CARE NU MA SIMT BINE DELOC,AU ALTE PRINCIPII SI VALORI,DIN PACATE VIATA DE FAMILIE MAI ARE SI DEFECTELE EI, PINA LA URMA CONTEAZA CEEA CE SIMTIM NOI CU ADEVARAT.ULTE SUCCESE SI SA DE-A DOMNUL SA DEVENITI MAMICA A UNOR COPII EXTRAORDINARI.
NINA   -  
19 Octombrie 2012, 11:11
Sus ↑





* Nu sunt admise comentariile ce conţin cuvinte indecente şi atacuri la persoană.


code
Meteo
Curs valutar
Horoscop
Chişinău
+11°