VIP Magazin
13 Noiembrie 2019
Print
Print
Print
Print
Andrei Sanaheli. Omul care descoperă viaţa
August 2004, Nr. 04

Andrei Sanaheli. Omul care descoperă viaţa

Comentează   |   Cuprins

Umblat prin luxul, dar şi prin mizeria de care nu scapă nici un personaj important al nici unei guvernări, Andrei Sangheli este astăzi un om obişnuit despre care de mult nu mai scriu ziarele şi pe care l-au lăsat în pace chiar şi duşmanii. Firma pe care o administrează, departe de a deţine monopolul în domeniu, se ocupă de importul şi comercializarea seminţelor de porumb şi floarea-soarelui. La "Limagrain", aşa se numeşte compania, se bea ceai de fructe, cafea „Carte Noire" sau vin moldovenesc (evident,în afara orelor de serviciu!). Andrei Sangheli răspunde cu simpleţe la "Bună ziua!", dar nu acordă cu una, cu două interviuri. "Cui îi trebuie asta?". Dar îl convingem că trebuie şi aflăm că este încă preocupat de politica ţării şi de agricultură şi mai ales de nepoţica sa Andreea.

Dle Sangheli, lumea vi se adresează şi azi cu "dle prim-ministru"?

Când ies după hotare, sunt prim-ministru, iar aici, în ţară, fiecare mi se adresează după cum este educat. Dar nu suntem noi vinovaţi că, dacă omul nu mai este şef, ne facem că nu-1 vedem, că nu-1 ştim... Avem o societate care crede astfel - dacă ai fost la putere, înseamnă că ai făcut rău şi eşti duşmanul tuturor. Dar eu privesc cu senitătate această situaţie. E de dorit ca voi, generaţia care vine, să fiţi altfel.

Nu ati vrea să reveniţi în politică? Am auzit că o să participaţi la următoarele alegeri.

Desigur că o să particip. O să merg şi o să votez.

Ştiţi şi pentru cine?

Pentru oamenii buni, de treabă şi moderni în gândire.

Cum vi se pare guvernarea Sangheli acum, după ce aţi lăsat să se mai scurgă timpul şi să se mai „aşeze" emoţiile?

Nu e treaba mea să compar. Consider că ne-am făcut datoria în măsura în care a fost posibil să ne-o facem. Poate câte ceva nu am reuşit, dar nimeni nu e ideal. Erau alte cerinţe ale timpului. Când lumea ieşea în Piaţă şi protesta împotriva guvernării noastre, magazinele erau goale. Acum este totul, dar nu ajung bani. Problema actualei guvernări e să asigure venituri mulţumitoare oamenilor, astfel ca ei să-şi poată permite să cumpere tot de ce au nevoie.

Ce simţeaţi când noi, studenţii, strigam că vrem burse şi vă ceream să demisionaţi?

Sigur că era deranjant. Dar de faptul că voi strigaţi şi nu ştiaţi cui îi strigaţi, m-am convins. Nu o dată am ieşit în mulţime şi am întrebat: "De ce strigaţi?". "Păi, să demisioneze Sangheli." "Da-i rău Sangheli?" "Da, e rău"...Generaţia de azi e mai matură, înţelege că pentru a obţine ceva trebuie să muncească şi că, dacă nu merge la ore, părinţii vor trebui să le plătească absenţele.

Cum se întâmpla că permanent eraţi în opoziţie cu dl Snegur? Se pare că fuseserăţi prieteni foarte buni?

Nu am fost niciodată în opoziţie cu Snegur. Niciodată. Şi întotdeauna am fost prieteni. Dar, în ciuda amiciţiei cu dl preşedinte, eram şeful unei echipe de înaltă calificare a cărei opinie trebuia s-o exprim. Poate au fost uneori prea multe emoţii. Doar emoţii.

Sunteţi un om emotiv?

Toate lumea are emoţii. Dar trebuie să facem abstracţie de ele şi să ne ancorăm în realitate. Chiar dacă nu ne place această realitate, de obicei, cu gust foarte amar...

Am auzit o istorioară hazlie cu un biliard la dl Snegur acasă, la Edineţ. Se zice că la dl Snegur veniseră nişte prieteni de la Moscova şi că ei ar fi zis că dvs. jucaţi mai bine biliard. Dl preşedinte, pe atunci cap al raionului Edineţ, ar fi vrut să le demonstreze contrariul şi v-a invitat urgent la el. Se spune că aţi câştigat partida, iar gazda v-a oferit drept premiu o ladă cu şampanie şi alta cu coniac. Pe drum însă v-ar fi reţinut miliţia, la ordinul dlui Snegur. Eraţi îmbrăcat într-un trening şi miliţienii nu ştiau cu cine discută. A fost glumă de-a dlui Snegur sau... mai bine povestiţi-ne cum s-a întâmplat?
Nu ştiu despre ce vorbiţi. Poate e un banc. Snegur niciodată nu a avut biliard acasă. Iar eu nu sunt un jucător pasionat. Dar oare ce nu s-a vorbit prin oraş despre Sangheli? Câte case aveam eu, mai ţineţi minte? Se ajungea până la aceea că erau fotografiate şcoli şi se scria că-s casele lui Sangheli. Şi farmaciile erau toate ale mele.

Microbuzele erau toate ale lui Sangheli, dar pe ele erau fotografiile lui Snegur. A fost o campanie de discreditare bine gândită pentru perioada preelectorală, ulterior însă mulţi participanţi ai acestei campanii şi-au cerut scuze...

Dar, de fapt, ce era a dumneavoastră ?

Sufletul şi dorinţa de a lucra. Eu am zis chiar odată că, dacă se găseşte cineva care să-mi arate care e casa mea, eu i-o dăruiesc imediat. Dar aveam doar un apartament, la etajul cinci, în care stau şi azi.

Nu vă pare rău că nu aveţi o casă? Nu de alta, dar lumea oricum nu crede că staţi doar la bloc.

Asta-i altceva. Probabil ar fi fost normal s-o am.

Este o terasă pe strada 31 august, căreia i se spune "Barul lui Sangheli". Nici acest local nu vă aparţine?

Şi azi se spune că e al lui Sangheli? Dar nu mă supăr. Măcar ştiu că mă pomeneşte lumea. Dacă e să vorbim serios, nu am nimic cu acest local. Cândva, băiatul meu a deţinut nişte acţiuni acolo, dar pe atunci respectivul local era doar o gheretă. El e al cuiva, dar dacă se spune că e al meu, din tradiţie, ce să zic? Nu lupt cu tradiţiile.

Apropo, ce face azi băiatul dvs.?

Este în căutarea unui serviciu.

Aţi lucrat împreună cu Mircea Druc. Care era atitudinea dvs. faţă de el, care era un mare romantic, iar dvs. - omul venit de la pământ, cu absolut altă viziune privind guvernarea?

Aţi şi răspuns la întrebare. Evident că nu a fost uşor de lucrat. Druc a fost un om al timpului, întruchiparea energiei maselor. Dar nu era altă forţă care ar fi putut să fie în locul lui atunci. Adevărat e că foarte puţini dintre noi aveau idee cum se guvernează o ţară. Credeţi că mulţi dintre deputaţi sau miniştri ştiau la începutul anilor '90 să facă bugetul? Mai venea câte un deputat pe două zile la Chişinău, ridica mâna, o dădea în jos şi se ducea înapoi. Era un ministru de finanţe şi aşa mergeam înainte. Unde era vreun înţelept ca Solomon care să ne spună că aşa sau altfel era bine să procedăm? Toţi cei 480 de deputaţi erau cam la fel. Ce înseamnă că unii erau democraţi, iar alţii - nu? încă nu apăruse „fenomenul Gorbaciov" şi democraţii noştri cântau mult "Şiroka strana moia rodnaia". Şi s-a întâmplat ceea ce s-a întâmplat. Unii s-au dat mai pe stânga, alţii mai pe dreapta, deşi şi aceste noţiuni sunt atât de relative! Clasa noastră politică mai este şi acum în etapa de formare. Elită politică nu vom avea degrabă, poate peste vreo 50 de ani. O elită cu tradiţie, cultură şi electorat decis, desigur. Ştiţi foarte bine că electoratul nostru nu a votat niciodată pentru cineva, ci doar împotriva cuiva. Iar acum, majoritatea electoratului cu vederi mai progresiste, este peste hotare.

Soţia dvs. este rusoaică?

Da de ce ar trebuie să fie rusoaică? Numai pentru că majoritatea demnitarilor de atunci s-au însurat cu vorbitoare de limbă rusă? Intr-o electorală, cineva a intrat în arhive şi mi-a spus mai târziu că soţia mea se trage din ramura lui Ştefan cel Mare. Şi cu asta s-au terminat întrebările.

Deci, nu are nume rusesc?

Agripina Tudosan îi zice. Dar oare are însemnătate?

La anul, cine credeţi că vor fi preşedinte, premier şi şef al Legislativului?

E greu de spus. Cred că actualul partid de guvernământ va fi în continuare majoritar. Cât despre preşedinte, trebuie să fie un om care să nu uite că acest stat există, care ar apăra ţara şi ar construi mai departe piramida ei ca să mergem poate mai repede spre binele cela pe care toţi îl aşteaptă. Deşi suntem conştienţi că binele respectiv e tare departe şi oricine ar veni nu va putea îndeplini cerinţele electoratului. Acum, cine o să spună ceea ce vrea electoratul să audă, acela va câştiga alegerile. In Europa electoratul preferă stânga, dar stânga din Europa e o altă stângă decât la noi. E o altă mentalitate şi o altă interpretare a clasei politice şi a electoratului. Noi, în Moldova, mai trăim cu gândul la ziua de ieri. Nu vrem să uităm că ieri a fost bine. Şi batem apa în piuă şi pasul pe loc.

Dvs. cântaţi când staţi cu prietenii, la o petrecere sau la un pahar cu vin?

Păi, cântă orchestra, dacă trebuie.

Care banc despre dvs. vă place mai mult?

Dacă vreţi să mă credeţi, nu mi-a spus nimeni anecdote despre mine. Dacă ar fi o culegere la temă, v-aş spune: aceasta-i drept, iar aceasta - nu.

Dacă aţi fi acum premier, care sunt cele trei lucruri pe care le-aţi schimba?

Sarcina strategică ar rămâne aceeaşi - unificarea ţării şi consolidarea societăţii. Tactica ar fi puţin alta, aş investi foarte mult în cadre, în promovarea şi stimularea lor, în creşterea autorităţii şi prestigiului proprietarului privat.

Ce faceţi în timpul liber?

Am simţit că există şi altă viaţă abia după ce am plecat de la guvern. Mi-am văzut-o pe nepoţica Andreea mai aproape şi am învăţat să mă bucur de viaţă împreună cu familia mea. Sunt mai aproape de prieteni, neamuri şi văd din alt unghi problemele pe care le au oamenii.

Aveţi şi o carte pe care aţi scos-o de pe poliţă şi pe care o citiţi cu mare plăcere?

Îmi place D. Cantemir, un autor foarte greu de citit, şi ciclul "Viaţa oamenilor celebri". II recitesc pe Piculi, Druţă. Ultima oară am lecturat "Biserica Albă" împreună cu Andreea.

Aţi împlinit recent 60 de ani. Cum vă simţiţi la vârsta asta?

Foarte bine.

Puternic? în stare să răsturnaţi munţii?

Dacă trebuie. Chiar aş avea şi cu cine.

Vă mulţumim pentru amabilitatea cu care ne-aţi acordat acest interviu şi vă dorim mulţi ani înainte.

Rodica Ciorănică

Sus ↑

 Comentarii: CommentsTitleIcon

NUMELE SANGHELI IMI PROVOACA ALERGIE.
GRISA   -  
20 August 2011, 19:47
Sus ↑





* Nu sunt admise comentariile ce conţin cuvinte indecente şi atacuri la persoană.


code
Meteo
Curs valutar
Horoscop
Chişinău
+19°