VIP Magazin
19 Noiembrie 2019
Print
Print
Print
Print
Alexandru Curtian. ÎN MINUTUL al 12-lea
Februarie 2006, Nr. 22

Alexandru Curtian. ÎN MINUTUL al 12-lea

Comentează   |   Cuprins

N-am să uit cum, în 1996, un tânăr de 22 de ani, sprinten şi ambiţios, a spart apărarea peninsularilor şi  le-a marcat un gol care efectiv a aruncat în aer  tribunele Stadionului Republican. Era minutul de glorie al lui Alexandru Curtian care a reuşit să fascineze galeria suporterilor moldoveni şi să-i facă să creadă că putem învinge o echipă de talia selecţionatei Italiei.

Au trecut nouă ani de atunci, timp în care Alexandru a reuşit să joace în mai multe echipe cum ar fi Widzev, Zenit Sankt-Petersburg, Hamburg SV, Torpedo-Lujniki Moscova, ca până la urmă, să se întoarcă cu demnitate la FC Zimbru, clubul în care şi-a început cariera şi în care acum deţine funcţia de director sportiv. Ne-am întâlnit cu el la biroul său de la Zimbru, ca să discutăm despre fotbal, despre familie şi despre prietenii care au fost alături de el la bine şi la greu. Sandu este altfel decât mi-l închipuiam: liniştit, laconic, cu aerul unui om împlinit şi care este obişnuit să vorbească faptele despre el şi nu invers.

Sandu, ştim că ai jucat pentru mai multe cluburi din străinătate. Totuşi, care este echipa de care îţi aminteşti cu plăcere?

Să fiu sincer, în toate echipele în care am activat am avut colegi foarte buni. Am avut şi rezultate apreciabile, începând cu cele de la Zimbru, apoi la Widzev. Am câştigat campionatul Moldovei şi al Poloniei. În Rusia am jucat bine pentru Zenit Sankt-Petersburg şi la Hamburg pentru SV. Despre toate echipele mi-au rămas numai amintiri plăcute.

Şi familia?

Am un băiat de nouă ani, Alexandru. Joacă fotbal. L-am numit aşa la insistenţele soţiei, Irina. Cu o săptămână înainte de meciul cu selecţionata Italiei, ea mi-a născut un băiat. Atunci mai mulţi prieteni mi-au zis că voi marca numaidecât pentru că mi s-a născut băiat. (Surâde) N-am vrut să-i dezamăgesc.

Cu soţia, cum ai făcut cunoştinţă?

Ne-am întâlnit la o cafenea. Ne-am împrietenit, iar peste doi ani ne-am căsătorit.

Ce întâmplări interesante îţi aminteşti din perioada când jucai în selecţionata Moldovei?

Permanent întâlneam oamenii noi. Sunt sociabil şi asta e o calitate foarte bună pentru un fotbalist. De fapt, fiecărui om care vine într-un colectiv nou şi nu găseşte limbaj comun - îi vine foarte greu. Noi suntem un colectiv, iar fotbalul este un joc colectiv. Am văzut multe ţări. Am călătorit. Mi-am permis să plec în Indonezia, am cutreierat Europa. Încerc să le sugerez tinerilor fotbalişti de la Zimbru că la început trebuie să-ţi investeşti tinereţea şi energia în fotbal, pentru ca mai târziu fotbalul să-ţi întoarcă aceste investiţii poate, întreit.

Nu ştiu dacă îţi place să vorbeşti la această temă. Mă refer la incidentul de la Sankt-Petersburg, când ai fost atacat...

Nu ştiu cum a fost, au apărut din senin. Sunt sigur însă că n-a fost o întâmplare - se vorbea că ar fi fost cineva din echipă care nu putea intra în lotul de bază sau cineva din oraş. Dar pe mine m-au atacat cinci narcomani. M-au lovit puternic la cap, mi-am pierdut cunoştinţa, m-am trezit la spital. Mi-am revenit foarte greu. Două săptămâni mi s- au făcut perfuzii. M-au ajutat foarte mult şi cunoştinţele din Moldova, prietenii de la Zimbru. În fiecare zi mă vizitau membrii echipei împreună cu fanii. Odată mi-au făcut şi o surpriză ca să mă încurajeze… din coridor se auzea  gălăgie, agitaţie mai puţin obişnuită pentru spital. Nu înţelegeam ce se întâmplă - deodată se deschide uşa şi intră... cine credeţi? Mihail Boiarski. Era un mare susţinător al echipei Zenit. Asista deseori la antrenamentele noastre la baza clubului. Mihail Alexandrovici a venit special pentru mine imediat ce s-a întors dintr-un turneu din Israel. Soţia mea, Irina, are şi o poză cu vedeta. M-a susţinut enorm echipa, dar şi oamenii din Sankt-Petersburg.

Erai căsătorit deja?

Eu sunt căsătorit din anul 1994.

Învăţătorul meu de română zicea aşa: „Căsătoria de tânăr e ca şi mâncarea de dimineaţă...“

(Râde). Pentru mine, contează mult să ştiu că mă aşteaptă cineva acasă pentru că eu nu sunt genul de petrecăreţ care umblă noaptea prin oraş în căutare de aventuri. Soţia întotdeauna a însemnat foarte mult pentru mine. Eu aş spune că dacă n-aş fi avut o soţie atât de cumsecade, aş fi avut un alt destin şi ca fotbalist. Irina mă susţine permanent. Are grijă de confortul din casă. Soţia mea are harul comunicării. Ai cu cine vorbi. Într-un cuvânt - am o soţie de aur. Şi simpatică şi de aur, ce-mi mai trebuie?

Îţi lipseşte aici acea susţinere şi admiraţie, pe care ţi-o demonstrau fanii din Sankt- Petersburg?

Într-un fel, da. Şi la ruşi situaţia economică era grea, chiar dacă la Leningrad şi la Moscova se trăia mai bine. Dar nu cred că e corect să justificăm atitudinea oamenilor prin necazurile economice. Nu ştiu din ce cauză avem ce avem. Poate jucăm mai slab. Poate campionatul moldovenesc e mai puţin interesant. De fapt, avem doar două cluburi profesioniste de fotbal. Zimbru şi Sheriff. În fiecare an – probleme  financiare. Stadioane bune n-avem şi nici nu vom avea până când cluburile nu-şi vor dezvolta infrastructura, până când nu vor exista sponsori pentru fiecare echipă. Dar aşa, când vii la stadionul Dinamo şi vezi acolo 300 de oameni…

Care este cheia succesului în fotbal?

Totdeauna le spun fotbaliştilor că în sportul nostru există nişte reguli: dacă le respecţi - nu vei juca neapărat la Barcelona sau la Juventus, - dar vei avea şansa să devii fotbalist profesionist. Regulile acestea nu sunt multe şi nu sunt complicate. (Mi le scrie concentrat pe hârtie) Unu: trebuie să-ţi fixezi un scop. Doi: disciplină, fără de care nu ai ce căuta în sport. Trei: sacrificiu. Trebuie să renunţi la anumite lucruri. Dacă este programat un meci sau un antrenament, trebuie să vii mai devreme acasă: îţi pregăteşti geanta, te odihneşti, te predispui psihologic. Patru: muncă, muncă şi iar muncă. Dacă ai ales cariera de fotbalist trebuie să fii disciplinat şi să munceşti cât patru; trebuie să faci tot ce ţi se cere, să asculţi antrenorul... S-ar putea să n-ajungi niciodată  Ronaldo sau Maradona, dar VEI JUCA FOTBAL. Acest fapt este important. Încerc să-i aduc la o asemenea înţelegere a succesului şi pe copiii de la FC Zimbru.

Spuneai că la Zenit vă vizita deseori Mihail Boiarski. Cum era?

Simplu, nici nu-l recunoşteai. “Salut, salut”. Pe urmă se aşeza, lua chitara, ridica capul şi vedeai că ai în faţă alt om. Altă faţă. Când l-am văzut pe Mihail Alexandrovici prima dată mi s- a părut că nu-i acela care îl ştiam: nu zâmbea, nu avea emoţii. Apoi, când lua chitara, se schimba. Devenea acel pe care noi îl cunoaştem. De altfel, îl cunosc personal pe Rozenbaum, pe Kiril Lavrov şi pe alţi oameni cunoscuţi din capitala de nord a Rusiei.

Echipa a fost invitată la un spectacol de-al lui Boiarski. A fost foarte interesant. Vedetele  prezente acolo se apropiau de jucători, discutau... Permanent ne invitau undeva. Era o viaţă foarte interesantă. În Rusia, dar şi în toată Europa, actorii nu ştiu cum se au de bine cu fotbaliştii, se împrietenesc, se invită reciproc la meciuri, la spectacole. Discută, se întâlnesc la zile de naştere, se sună. În Moldova e altfel - parcă trăim pe Lună. Noi trăim pe o parte a lunii, iar actorii – pe cealaltă. Suntem foarte departe unii de alţii. Şi în Rusia, şi în Germania, puteai întâlni la meciuri actori, personalităţi din lumea muzicii, VIP-uri, politicieni. Mergeam împreună la restaurant, la teatru, la meciuri de box când lupta Kliciko…

Ai fost la vreo luptă de-a lui Kliciko?

Am fost. S-a bătut cu un sârb. Aveam şi un maiou cu Kliciko, dar l-am dăruit cuiva.

Ai încercat să faci un bilanţ al carierei tale fotbalistice?
    
Cred că am avut o carieră de succes. Am jucat în Bundesliga şi am înţeles că nu sunt mai rău decât cei de acolo. Am jucat contra lui Mathaus, Effenberg în meciul cu Borussia. Am jucat bine în Rusia. Am câştigat campionatul în Polonia, un campionat mult mai valoros decât al Moldovei. Poate n-am făcut bani destui, dar îmi ajung...

Igor Pânzaru

Sus ↑

 Comentarii: CommentsTitleIcon






* Nu sunt admise comentariile ce conţin cuvinte indecente şi atacuri la persoană.


code
Meteo
Curs valutar
Horoscop
Chişinău
+10°