VIP Magazin
13 Noiembrie 2019
Print
Print
Print
Print
Alexandr Dobjanski. Despre împliniri, familie, copii, dragoste şi Moldovatransgaz
Mai 2014, Nr. 120

Alexandr Dobjanski. Despre împliniri, familie, copii, dragoste şi Moldovatransgaz

Comentează   |   Cuprins

În faţa mea stă o persoană care gestionează o companie de milioane, asigură tranzitul unuia dintre cele mai scumpe şi vitale produse din lume – gazul, şi care, în ciuda importanţei fotoliului pe care îl ocupă, este un domn foarte gentil şi simplu. Ultimul număr de „VIP magazin” pe care i l-am adus îi colorează biroul plin de hârtii – îmi dau seama că e foarte ocupat şi îi sugerez să îl răsfoiască seara, în familie. „Noaptea, în familie…” mă corectează zâmbind Alexandr. „Vin foarte târziu acasă. Aşa e munca mea. Dar voi răsfoi cu plăcere. E total diferit de ce citesc eu de obicei”. Alexandr ridică de pe masă două ediţii ale revistei de specialitate „Gazovaia promişlennosti”. Râdem.

Munca îi consumă o groază de timp şi energie, dar familia este insuliţa unde revine cu cea mai mare dragoste în fiecare zi. Soţia Cristina, cu care este împreună de 16 ani şi care îl iubeşte ca în prima zi, şi cei doi copii zbânţuiţi sunt garanţia fericirii unui om ca Alexandr. Chiar şi la interviu vin toţi patru. Cristina este alături, completează uneori răspunsurile soţului ei, iar micuţul Vlad are grijă să mai răstoarne cafelele pe covor, distrându-ne la maximum. Cel mai curios este că nici mama, nici tata nu se enervează. Sincer, în această atmosferă de familie, e complicat să discutăm despre industria gazelor, Moldova-gaz şi Moldovatransgaz. Dar vom încerca.


Familia, insuliţa de linişte şi confort

Alexandr, poate că sună patetic, dar mă uit la voi şi îmi dau seama că ai alături femeia ideală şi Cristina, bărbatul ideal.
Alexandr: Cristina aşa este. Femeia ideală care mă înţelege mereu şi mă ajută. Tot ce am obţinut până acum se datorează sprijinului ei. Şi dacă unele planuri pe care le făceam deseori nu erau înţelese de nimeni, ea mereu ştia unde vreau să ajung. Şi mai ştia că toate visurile se împlinesc, dacă vreau.
Cristina: Mi-a plăcut mereu că Alexandr are un scop bine definit în viaţă şi nu doar îl are, dar ştie cum să îl atingă. Este fidel, sincer şi mai are o mulţime de calităţi care îl fac un bărbat adevărat.  



Sunteţi împreună de 16 ani. Dar parcă v-aţi cunoscut ieri.
Cristina: E o poveste foarte frumoasă. Nu ştiu dacă veţi publica sau nu asta. Ne-am cunoscut în stradă. Eu mergeam pe trotuar, el – la volan. S-a oferit să mă conducă. M-a dus la prietena mea, iar el a mers să îşi viziteze tatăl la spital. Ne-am reîntâlnit peste câteva ore.
Alexandr: Şi am mers să sărim cu paraşuta.

Care sunt cele mai importante momente într-o relaţie ca a voastră? Cum trebuie să fie în familie ca să îţi fie confortabil, frumos, să vrei mereu să vii acasă?
Alexandr: Trebuie să fie cald şi bine. La noi aşa e şi eu mereu vreau să mă întorc acasă. Deseori merg în deplasări, am lucrat timp de trei ani şi în Găgăuzia… am fost tot timpul nerăbdător să mă întorc acasă. Când ai o familie, ea e totul. Ai o familie şi asta e marea ta motivaţie. Am încredere totală în Cristina şi această încredere mă ajută să nu îmi fac griji pentru ceea ce se întâmplă cu ai mei. Sunt sigur că de fiecare dată ea mă aşteaptă şi copiii mei sunt în siguranţă. Pentru această siguranţă o apreciez enorm.
Cristina: Înţelegerea e reciprocă. Noi aproape că nu ne certăm. Se întâmplă uneori să îmi mai ies din fire, să mă aprind, dar Alexandr aplanează cu uşurinţă conflictele, mă topeşte imediat.



Ce condiţii v-aţi pus unul altuia când aţi decis să staţi împreună?
Cristina: El a interzis fumatul. (râde)
Alexandr: Şi să nu asculte şansoane.

Cristina, ai fost ascultătoare?
Cristina: Sigur.

Sunteţi nişte părinţi severi?
Alexandr: De educaţia Katiei şi a lui Vlad se ocupă mai mult Cristina, iar eu, ca tată, vin şi aduc cu mine o porţie de severitate.
Cristina: Alexandr îmi reproşează că îi alint prea mult.
Alexandr: Doar eu pot să îi pedepsesc. Niciodată însă nu strig la copii, doar vorbesc un pic mai răspicat, încerc să fiu puţin mai sever şi asta e de ajuns ca ei să înţeleagă. Oricum, ei sunt încă micuţi.

Cine şi ce responsabilităţi are în casă?
Alexandr: Eu nu am responsabilităţi în casă. De regulă, vin foarte târziu şi mereu obosit. Dar sâmbăta şi duminica încerc să fiu acasă.

Cu adevărat ai atât de mult de muncă, încât stai la birou până aproape de miezul nopţii?
Cristina: El îmi zice că are.
Alexandr: Da, e multă muncă. Evident, acest program include şi cinele, întâlnirile cu partenerii de afaceri.  

Cristina, ce găteşti cel mai des?
Cristina: Carnea. Prietenele mele mai fierb paste sau pregătesc cartofi, iar eu – exclusiv carne.
Alexandr: Îmi place doar carnea. Chiar dacă vin seara târziu şi chiar dacă am mâncat la restaurant, vreau să mănânc carne.

De care dintre responsabilităţile casnice aţi dori să vă deziceţi?
Cristina: De niciuna. Îmi place şi să educ copiii, şi să gătesc, şi să fac ordine. Îmi place rolul de femeie.



În ce momente sunteţi fericiţi cu toţii? Ce înseamnă fericirea?
Alexandr: După părerea mea, momentele în care noi suntem fericiţi sunt atunci când… (Alexandr le caută în memorie zâmbind)… Ele se întâmplă foarte rar, atunci când mergem la mare pentru o săptămână sau două cu toată familia, departe de muncă şi de toate grijile. Cred că atunci simţim fericirea. În acele momente în care serviciul nu se amestecă în viaţa de acasă, clipele în care nimeni nu ne deranjează cu probleme ce nu ţin de viaţa noastră de familie.

Cristina: Pentru mine, e mult mai simplu. Durează mult până aşteptăm concediul. Simt fericirea când copiii sunt sănătoşi, dorm, iar soţul a venit acasă – iată fericirea! Uneori vorbim mult despre munca lui. Ne dăm seama că e noapte târzie şi trebuie să mergem la somn, dar îmi este interesant tot ce i se întâmplă.

Cum e dragostea adevărată?
Cristina: Mi-o imaginam mereu aşa cum o am acum. Mă îndoiesc de faptul că iubirea poate dura doar trei sau patru ani, cum se spune. Eu afirm contrariul. Ea poate fi eternă. Eu pot iubi un singur om toată viaţa.

E complicat să fii în fiecare zi aşa cum te vedea el cu 16 ani în urmă?
Cristina: Zaia, mă iubeşti?
Alexandr: Da!
Cristina: Şi gata, înseamnă că e totul ok.

Povestiţi-mi despre copiii voştri, despre Ecaterina şi Vlad.
Cristina: După mine, Katia trebuia să se nască băiat. Când era mică, îi bătea pe toţi, apoi a mai crescut şi a început să se ruşineze. Vlad, în schimb, s-a născut băiat, dar este foarte dulce, ne sărută şi ne cuprinde pe toţi.

Vă mulţumiţi cu doi copii?
Cristina: Nu. Ne mai dorim copii.
Alexandr: Ne dorim mulţi copii. Cinci.

Prin urmare, vă doriţi şi o casă mare…
Alexandr: Nu. Cristina este categoric împotriva casei la sol. Ea s-a născut în „casă pe pământ” şi acum îi place la etaj.

Ce sfat obişnuiţi să-i daţi Ecaterinei?
Cristina: O învăţ să nu se supere niciodată. Nu văd sens în supărări. E mai bine pur şi simplu să spui ce nu îţi place şi să clarifici situaţia pentru a merge mai departe.

Pentru ce sunteţi cel mai mult recunoscători vieţii?
Cristina: Îi sunt recunoscătoare vieţii şi lui Dumnezeu pentru soţul şi copiii mei.
Alexandr: Pentru faptul că avem o familie bună, mă refer la rude şi părinţi. Pentru că am întâlnit-o pe soţia mea. Îi mulţumesc lui Dumnezeu că mă ajută pe parcursul vieţii în toate situaţiile, care sunt uneori foarte grele, îmi arată calea dreaptă, şi pentru copiii mei, desigur.


Munca îl înnobilează pe om...

Alexandr, ce este „Moldovatransgaz” şi care-i sunt misiunile primare?
Este singura întreprindere din Moldova care se ocupă cu transportarea gazului pentru consumatorii moldoveni şi tranzitul de gaz pentru statele regiunii balcanice. Tot gazul care vine în Moldova ajunge prin intermediul întreprinderii noastre. Mai apoi este distribuit în toate oraşele. Noi ne ocupăm şi cu tranzitul gazului. Tranzităm gazul de la Gazprom prin Moldova spre România, Bulgaria şi Turcia.  

Care sunt atribuţiile directorului „Moldovatransgaz”?
Ca orice manager, în mâinile mele este administrarea personalului, soluţionarea problemelor economice şi strategice, dezvoltarea companiei, asigurarea stabilităţii sale financiare, modernizarea. Am în subordine cam 700 de oameni. Această cifră se schimbă mereu pentru că avem un colectiv mare, cu filiale în Chişinău, Drochia, Vulcăneşti, Şoldăneşti şi Căuşeni. Şi e evident că 700 e o cifră relativă.



Scurt pe doi

Data şi locul naşterii: 21 iulie 1980, în or. Floreşti
Studii: Colegiul de Microelectronică, Facultatea de Drept, ULIM, şi Facultatea Energetică a Universităţii Tehnice
Funcţie: Director „Moldovatransgaz”
Principiu de viaţă: Să procedez mereu corect
Muzica preferată: Nu am anumite stiluri de muzică preferate, optez mai des pentru muzica relaxantă, muzica retro, muzica ce nu te încordează.  
Filmul preferat: „The Green Mile” (Culoarul Morţii).
Oraşul preferat: Am văzut multe oraşe, dar cred că sunt patriot, pentru că mereu îmi doresc să mă întorc la Chişinău. Poate că aici nu este atât de frumos şi atât de pieptănat totul, dar e oraşul nostru şi nu îmi imaginez că aş putea locui în altă parte.
Pasiuni: Marea mea pasiune este vânătoarea subacvatică în baza reţinerii respiraţiei. Lumea subacvatică este o lume plină de miracole pe care prea puţini o cunosc. Ea permite o evadare de neimaginat de la cotidian şi griji. Practic acest sport în compania prietenilor mei. Din păcate însă, nu pot spune că am prea mult timp pentru acest hobby. Munca e mereu prioritară.

Care este cea mai mare realizare a companiei în ultimii ani?
Eu activez aici de un an şi jumătate. Până la asta am fost timp de trei ani director al companiei „Gagauz-Gaz”. Toate reţelele din Moldova au fost construite în perioada sovietică şi doar o mică parte în anii '90. Odată cu trecerea timpului, acestea s-au învechit şi compania se ocupa doar de exploatarea şi întreţinerea lor. În prezent, toată reţeaua e veche şi trebuie nu doar să o exploatăm, dar şi să o modernizăm. Acum am dat startul renovărilor, astfel încât compania să corespundă normativelor europene. În ultimii ani, am reînnoit în totalitate sistemele GRS din Chişinău, Bălţi, Vulcăneşti, Peresecina, iar în acest an vom schimba sistemele din Anenii Noi. Pentru ca gazul să fie de calitate mult mai înaltă şi ca să nu fie niciun fel de întreruperi în livrare. Mai mult decât atât, noi ne-am ocupat de renovarea conductelor de gaz –  reparăm capital conductele vechi şi le montăm la loc. Plus la asta, în acest an, ca să corespundem cerinţelor prezentului, am creat un nou centru de dispecerat unde se va acumula toată informaţia din ţară şi se va face legătura cu alte ţări participante la tranzit. Va fi un centru modern, dotat cu toată tehnica necesară.

Îţi este frică să greşeşti, să suporţi un eşec?  
Desigur că nu este plăcut să suferi un eşec. Dar se întâmplă. Până a face ceva, analizez mereu situaţia, calculez care ar putea fi consecinţele şi ca rezultat decid dacă merită sau nu să încep o anumită acţiune. Uneori îmi dau seama că rezultatul ar putea fi prost şi nici nu încep nimic.

Ţi se mai întâmplă să dai înapoi, să renunţi la un proiect, la un vis?
Nu este logic să te dezici de visuri. De aceea şi este vis, ca să mergem spre el.

Ce ai vrea să realizezi şi nu ai reuşit încă?
Aş vrea să îmi educ copiii în acea direcţie pe care o consider corectă. Cred că aceasta este misiunea mea principală.

Cel mai important sfat pe care ţi l-au dat părinţii?
Nu există un sfat anume. Ei au fost şi sunt un model pentru mine. Am nişte părinţi extraordinari, mama e profesoară şi inginer de profesie, iar tata este lăcătuş. Aşa cum ei nu sunt nici oligarhi, nici foarte bogaţi, în anii '90 nu ne era deloc uşor. Părinţii mei nu au putut atunci să se „reconstruiască” şi această perioadă a coincis cu momentul în care eu trebuia să merg la învăţătură. Bani, evident, nu erau, şi toate economiile lor au fost investite în educaţia mea. Pentru acest fapt le sunt foarte recunoscător. Ei s-au lipsit de multe lucruri pentru ca eu şi fratele meu mai mic să devenim oameni. 

Sus ↑

 Comentarii: CommentsTitleIcon






* Nu sunt admise comentariile ce conţin cuvinte indecente şi atacuri la persoană.


code
Meteo
Curs valutar
Horoscop
Chişinău
+19°