VIP Magazin
15 Decembrie 2019
Print
Print
Print
Print
Alexander Koss. Sufletul german al moldoveanului Koss
Iunie 2010, Nr. 74

Alexander Koss. Sufletul german al moldoveanului Koss

Comentează   |   Cuprins

În pofida celor vehiculate prin târg, toată viaţa lui Alexander Koss, spicherul de la „Südzucker Moldova”, este de fapt legată de Moldova. A copilărit la Tiraspol. Tot acolo a mers la şcoală. A absolvit cu menţiune Institutul de utilaje frigorifice din Odesa, după care au urmat  tot felul de cursuri de management, comerţ extern, studii la o şcoală de limbi din Germania şi, în final, aspirantura care a culminat cu susţinerea tezei de doctor. În Germania, unde a locuit timp de cinci ani, a plecat abia în 1995. Niciodată n-a părăsit Moldova pentru mult timp, mereu fiind conectat la realităţile din ţară şi făcându-şi griji pentru ceea ce se întâmplă aici. Chiar şi activitatea sa în cadrul  unui birou de ingineri din Frankfurt pe Main a fost legată de ţările CSI, lucru care l-a ajutat să menţină relaţiile, inclusiv cu patria.

Germania a fost cea care mi-a determinat soarta de mai departe. Viaţa acolo a fost ca un impuls, m-a făcut să reconsider multe lucruri şi, într-un fel, m-a ajutat să trec la un nivel calitativ nou.

În general, îmi place să învăţ. Un intelectual se distinge nu doar prin erudiţie, dar şi printr-un un volum enorm de informaţii pe care le posedă, prin capacitatea de a prelucra şi analiza informaţia, a elabora soluţii optime. Recent, am descoperit că omul atinge cel mai înalt nivel de instruire pe la 20 de ani. După care, din cauze pur fiziologice, capacitatea de a prelucra informaţia scade, iar în timp, abilităţile de memorare şi învăţare, viteza de gândire se reduc treptat. Iar cât de lent va fi acest proces de reducere a capacităţilor, ce nivel vei atinge la  „vârsta maturităţii profunde” depinde de faptul cum şi cu ce îţi soliciţi creierul. Iar în cazul meu depinde de faptul ce anume şi în ce mod continui să studiez.    

Germania şi mentalitatea germană se deosebesc faţă de alte ţări. Iniţial mi-a fost destul de complicat să mă adaptez la „mediul german”. Aveam la dispoziţie doar şase luni ca să vorbesc germana. Am lansat şi o afacere acolo. Am avut mare noroc. Am avut parte de profesori excelenţi care, pe lângă integrarea în mediul lingvistic, mi-au oferit şi suport pentru a mă familiariza cu structura social-politică, cu viaţa socială din Germania, ca să-mi pot forma anumite impresii despre marea cultură germană, care are foarte multe tangenţe cu cea rusă. De altfel, cred că este foarte util să cunoşti mai multe limbi, or fiecare limbă înseamnă o deschidere către o nouă cultură, o nouă mentalitate, oferind totodată şi un orizont mai vast în viaţă.  

Mă consider moldovean într-o măsură mai mare decât neamţ. Ar putea să vă surprindă, dar în Moldova sunt cu mult mai mulţi moldoveni decât persoane care vorbesc în această limbă. Iată de ce ar fi o greşeală să nu fie luaţi în consideraţie cetăţenii Moldovei de alte naţionalităţi, să fie ignorate interesele şi aspiraţiile acestora. Soţia mea este moldoveancă. Sunt internaţionalist de fire, nu suport organic divizarea persoanelor în funcţie de naţionalitate. Primordiale sunt calităţile umane ca profesionalismul, onestitatea, bunătatea, optimismul. Pe când apartenenţa etnică şi rădăcinile culturale nu sunt prioritare, acestea având un impact indirect asupra scopurilor şi obiectivelor pe care le aveam de realizat revenind la Chişinău.  

Fiecare dintre  naţiuni are o valoare inestimabilă aparte, are propria contribuţie constructivă şi evolutivă la dezvoltarea civilizaţiei. Pentru moldoveni sunt specifice hărnicia, ospitalitatea, dragostea pentru muzică, frumuseţea. Ei se disting şi prin multe alte calităţi despre care până la mine au scris suficient clasicii literaturii şi filozofiei naţionale şi universale. Pe nemţi îi apreciez pentru pedantism, acurateţe, meticulozitate, abordare sistemică, perseverenţă în realizarea obiectivelor trasate. La fel le  apreciez patriotismul: dragostea sinceră faţă de patrie la nemţi se manifestă la un nivel care poate părea prozaic. Ea este percepută ca şi parte indispensabilă a existenţei, ca şi o nouă zi. Pentru neamţ, patria înseamnă strada lui, curtea lui, scara din bloc, apartamentul lui, dar şi curăţenia, şi ordinea, şi bunul simţ în tot ce-l înconjoară.

Există o mare diferenţă dintre democraţia germană, mai bine zis, occidentală şi cea moldovenească. Prima înglobează mult mai multe responsabilităţi, decât drepturi, chiar şi la nivel habitual. Este absolut corect. Anume aşa ar trebui să fie. Din păcate, anume aceasta-mi lipseşte aici, în Moldova, unde democraţia deseori este percepută ca şi permisiunea de a face orice. Aici democraţia este percepută ca şi dreptul de a face ceea ce vrei, ignorându-i uneori pe cei din jur. În Occident însă democraţia înseamnă că este permis să faci orice, dacă aceasta nu-i poate afecta sau deranja câtuşi de puţin pe cei din jur. Am înţeles de ce acolo domneşte ordinea: la ei, acţionează nu doar principiile egalităţii, libertăţii de exprimare, apartenenţei confesionale, democraţiei, dar şi principiul egalităţii în faţa legii, principiul iminenţei pedepsei. Oricum, locuitorii din  Moldova au un vector pozitiv şi la nivel de comportament, şi la nivel de gândire şi, cel mai principal, la nivel de dezvoltare.

Problema e că  democraţia noastră în devenire le mai permite acelor indivizi, puţin numeroşi, care sunt un fel de excepţie de la regulă, să-şi manifeste din plin potenţialul negativ. În timp, Moldova va deveni tot mai deschisă faţă de lume, democraţia în ţara noastră va cunoaşte o dezvoltare mai avansată, iar tinerii cu o mentalitate nouă, europeană, mulţi dintre ei instruiţi prin şcolile din Occident, vor edifica aici o democraţie în adevăratul sens al acestui cuvânt.

Activitatea în cadrul „Südzucker”, ca şi toate celelalte în viaţa mea, are o argumentare destul de logică. La Chişinău aveam o firmă de construcţii metalice, efectuam lucrări de construcţie şi montaj. Aceasta a câştigat un tender pentru reconstrucţia Fabricii de zahăr din Făleşti. În aşa fel, în 2001, începeam cooperarea cu partenerii germani. Acestora le-a plăcut organizarea muncii în firma mea, respectarea strictă a termenelor, calitatea impecabilă a echipamentelor confecţionate şi a lucrărilor efectuate, astfel am primit o ofertă din partea concernului. Am acceptat-o, am transmis propria afacere în gestiunea unor specialişti competenţi, axându-mă în totalitate pe „Südzucker Moldova”, unde continui să activez cu succes până în prezent.

Cea mai importantă în activitatea mea este comunicarea. În tinereţe, când eram un „mândru student sovietic” care detesta „comercianţii” mercantili, am făcut cunoştinţă în Bulgaria cu un american. Acesta mi-a spus o frază pe care am reţinut-o pentru totdeauna: „Dacă nu vei reuşi să înveţi a vinde, niciodată nu vei reuşi să ai profituri şi să obţii succese”. Comunicarea cu un client este cea mai complicată formă de comunicare, or urmează nu doar să stabileşti contactul cu  persoana în cauză, să înţelegi de ce are nevoie, dar să-i satisfaci această necesitate, obţinând de la el ceea ce-ţi trebuie ţie, pentru ca, în final, ambii să fiţi mulţumiţi de comunicare şi de rezultate.

În pofida complexităţii şi a responsabilităţii nu am nici o îndoială că am  avut mare noroc cu „Südzucker”. Aici îşi desfăşoară activitatea tineri talentaţi şi energici. Iar nişte angajaţi tineri şi deştepţi te menţin întotdeauna în formă, or pentru a-i conduce trebuie să fii la fel ca ei. Fiecare este un profesionist în domeniu. Este o artă să dirijezi această „orchestră”, căci trebuie să cunoşti capacităţile fiecărei viori în parte,  fiecărei trompete, fiecărui instrument şi să încerci să-i reuneşti într-un avânt pentru a obţine în final o capodoperă armonioasă de care toţi să fie mulţumiţi. Acest obiectiv este realizabil doar atunci când partitura nu conţine disonanţe, adică doar atunci când toţi muncesc pentru o „cauză comună”.

Din fericire, concernul „Südzucker” AG, dar şi „Südzucker Moldova” ca şi mică parte a acestuia, a fost afectat într-o măsură neesenţială de criza mondială. Evident, cifra de afaceri a concernului, peste 6 mlrd euro, nu poate fi comparată cu cea a diviziei din Moldova de 60 mln. euro. Oricum, „Südzucker Moldova” are motive de mândrie. Volumul de comercializare a zahărului a crescut. În rezultatul unei lupte concurenţiale echitabile şi graţie calităţii indubitabile a zahărului, pe parcursul  ultimului deceniu întreprinderea reuşeşte să atragă tot mai mulţi clienţi. Zahărul produs de „Südzucker Moldova” este prezent şi pe piaţa europeană, în baza cotelor UE. Constituie şi aceasta o dovadă a calităţii, or europenii nu consumă în alimentaţie orice produs. „Criză”  pentru  „Südzucker Moldova” a însemnat seceta fără precedent de anul trecut, însă compania a reuşit să încheie anul cu pierderi minime, să păstreze suprafeţele de cultivare a sfeclei de zahăr, ba chiar să le extindă. Şi acest fapt confirmă evoluţia pozitivă, care în condiţiile unui cadru relativ adecvat ne face să credem că ramura va fi păstrată.     

Sunt nevoit să muncesc foarte mult şi „nu întotdeauna eficient”, cum îmi place să mai glumesc. De multe ori, activitatea mea este un fel de deja vu, un mers pe cerc. Şi este valabil nu doar cu referire la lupta concurenţială necruţătoare de pe piaţa zahărului. Cu o anumită periodicitate, în culoarele puterii, sunt relansate discuţiile cu privire la faptul că, în Moldova, pentru „Südzucker” ar fi create nişte condiţii speciale, „de  seră”. Într-un final, autorităţile conştientizează care este starea reală a lucrurilor, constată că aceste pretinse condiţii „de seră” nu sunt deloc aşa. Guvernanţii ajung la concluzia că sporirea ponderii pe piaţă este rezultatul unei lupte concurenţiale perseverente şi dure, dar oneste şi echitabile, a victoriei asupra unor concurenţi nu prea loiali care, de altfel,  chiar activau în condiţii „de seră” şi care de multe ori recurgeau la resursele administrative pentru a lupta cu investitorul german. Toate acestea solicită timp şi forţe. Cu atât mai mult că mai rămâi şi marcat de asemenea evenimente. Îmi pare rău să-mi consum iarăşi resursele de viaţă, limitate, cu părere de rău, pentru aceleaşi lucruri. Deoarece lucrez foarte mult, încerc să mă odihnesc la fel de intensiv, în temei, călătorind. Nu reuşim să ne odihnim stând tolăniţi, or familia noastră preferă zborurile.

Ultima călătorie a fost prin America unde este stabilită fiica. Am parcurs Statele Unite de la coasta de vest la cea de est în trei săptămâni. Nu mai rar decât o dată pe an încerc să-mi fac timp pentru ca împreună cu familia să vizitez o nouă ţară, să merg undeva pe insule. Noi preferăm aşa numitele „Entdeckungsreisen”, care din germană s-ar traduce călătorii cu descoperiri.

Prima ţară occidentală pe care am avut ocazia s-o vizitez şi care m-a impresionat enorm de mult a fost Finlanda. M-a uimit prin curăţenia sa şi grija faţă de natură. Anglia mi-a plăcut pentru ataşamentul faţă de tradiţii şi  toleranţă, Grecia m-a marcat prin exotism şi ospitalitate, Italia – prin frumuseţe, istorie şi veselie. Sunt încântat de Franţa, mai ales de litoralul sudic al acesteia. La fel îmi plac şi Caraibele, lumea lor subacvatică. Cu multă plăcere fac scufundări, dispunând chiar şi de certificatele necesare. Încerc să-l iniţiez şi pe fiul meu de 12 ani, care acum un an a obţinut autorizaţia pentru scufundări la adâncimea de 9 metri. Îmi place şi Lanzarote, o insulă situată în nord-estul Arhipelagului Insulelor Canare. Insula este formată pe jumătate din lavă. Lumea a descoperit-o graţie marelui pictor César Manrique, care a studiat în Anglia şi a realizat pe insulă câteva proiecte arhitectural-artistice unice, în baza unor formaţiuni naturale. Adevărate capodopere! Lanzarote înseamnă plaje cu nisipuri albe pe unde cresc crânguri de palmieri; o mare împietrită de lavă (Munţii de Foc); peşteri exotice pe coasta de vest; Valea celor 1000 de palmieri şi multe alte locuri uimitoare.

De fapt, iubesc toată Europa. Dar marea mea dragoste oricum rămâne Germania, îmi place nu doar pentru civilizaţie, detaliile puse bine la  punct şi o curăţenie aproape sterilă,  dar şi pentru capacitatea nemţilor de a se distra. Unde mai pui că şi berea la ei este cea mai bună din lume! Mă simt confortabil acolo, ba chiar bănuiesc că odată, într-o altă viaţă, chiar m-am născut şi am locuit acolo.     

Descoperiri noi, proiecte noi şi aspiraţia către noile culmi. O mişcare perpetuă sau o fugă permanentă, acestea ar fi lucrurile care mă definesc la serviciu, dar şi în viaţa de zi cu zi. Îmi vine greu să spun cum îmi imaginez viitorul, mai apropiat, dar şi cel mai îndepărtat, or pentru mine este destul de greu să mă distrag, fie şi pentru o clipă, de la această fugă înainte. Posibil, când se va încheia o nouă perioadă de deja vu atunci va avea sens să mai meditez despre ce urmează. Mai mult decât sigur, pentru mine acest viitor va fi legat nu doar de Germania, dar şi de Moldova, indiferent de nivelul ei de dezvoltare economică şi de ordinea politică instaurată.

Nu aş avea dreptul să comentez politica moldovenească, dar recunosc că sunt adversarul oricăror manifestări de antagonism social. În Europa coexistă în pace religii, ideologii, culturi naţionale absolut diferite. Anume aşa şi ar trebui să fie. Este important însă ca acestea să nu aibă un caracter distructiv, inuman, intolerant faţă de alte religii şi culturi. Citându-l în context pe Mahatma Gandhi: „Intoleranţa  este o formă de violenţă şi un obstacol în dezvoltarea unui adevărat spirit democratic” . Nu poţi să nu fii de acord cu această afirmaţie.

Despre atractivitatea economică şi investiţională a Moldovei chiar nu vreau  să vorbesc, pentru a nu repeta nişte adevăruri banale. Nici despre faptul că orice investiţie se teme de şocuri, inclusiv politice. Nici despre  faptul că investiţiilor le place stabilitatea, inclusiv a  cadrului normativ, mai ales a celui format în rezultatul unor evoluţii durabile şi avansate. Despre inerţia redusă a actualului sistem economic. În acest context remarc cu multă satisfacţie că acest cadru depinde indirect de conjunctura politică şi, cu mici excepţii, rămâne stabil, indiferent de schimbările de la guvernare inerente într-un stat democratic.

Concernul „Südzucker” AG există de mai bine de 150 de ani. Câte sisteme politice s-au schimbat în acest răstimp în Europa! Dar întreprinderea continuă să se dezvolte cu succes. Nu doar în Germania, dar şi în Belgia, Franţa, Cehia, Ungaria, Chile etc. Am ferma convingere că în Moldova istoria „Südzucker” abia începe…

Text: Svetlana Toropei.
Foto: www.fotoroom.md

Sus ↑

 Comentarii: CommentsTitleIcon

Ich liebe Deutschland!!! si sunt incantata de oamenii care o iubesc la fel ca mine!
Un articol foarte interesant.
aleonush   -  
12 August 2010, 12:14
Sus ↑
Bin einfach begeistert dass, wir solche Personen in Moldawien haben! Es ist prima das Sie viele Chancen zu den jungeren Leute um sich zu behaupten geben. Aslo Viel Ervolg weiter...
M...   -  
03 Noiembrie 2010, 12:40
Sus ↑
E scris frumos, cu multa atentie. Mersi pentru astfel de continuturi. Ma bucur vazind redarea succsului, bafta la toti !!!
///   -  
25 Ianuarie 2013, 18:39
Sus ↑





* Nu sunt admise comentariile ce conţin cuvinte indecente şi atacuri la persoană.


code
Meteo
Curs valutar
Horoscop
Chişinău
+10°