VIP Magazin
11 Decembrie 2018
Print
Print
Print
Print
Ala Vengher: O sută de motive să iei viaţa de la capăt
 Descarcă
Septembrie 2012, Nr. 100

Ala Vengher: O sută de motive să iei viaţa de la capăt

Comentează   |   Cuprins

Restaurator, patroana localurilor „MOST”, „Caffe Graffiti” şi „Lazy Café”

>> Oricine poartă în sine două lumi,
una la care visăm, care ne face să ne zbuciumăm, şi una reală, în care trăim. Tot pendulând între aceste două lumi, nici nu ne dăm seama cum trec anii, cum ne trece viaţa, sau, mai bine zis, iluzia vieţii. Ne zbatem mereu între un trecut care ne trage înapoi şi un viitor la care visăm, dar practic niciodată nu trăim în prezent. Pentru că „prezentul” nu ne convine, iar pentru a conştientiza acest fapt sau pentru a o spune cu voce tare, nu ne ajung nici puteri şi nici îndrăzneală.

>> E păcat că abia atunci când devii matur înţelegi, într-un final, că poţi şi trebuie să îţi permiţi să trăieşti anume aşa cum îţi doreşti. Anume dorinţele noastre şi percepţia interioară contează în viaţa fiecăruia! Totul este în mâinile noastre şi doar noi suntem responsabili de modul în care trăim. Anume acest fapt va naşte remuşcări la capătul drumului nostru prin viaţă… nerealizarea sufletului nostru… Iată de ce, dacă avem măcar un singur motiv să luăm viaţa de la capăt, sunt sigură că vom găsi încă 100 de motive care, fără ezitare, ne vor confirma alegerea. Trebuie doar să ne spunem: „Începe să trăieşti!”.

>> Nu pot să afirm că am luat-o vreodată de la zero. Dar au fost două cazuri în viaţa mea când am început să trăiesc din nou, când mi-am schimbat radical viaţa. Prima dată am făcut o asemenea alegere când aveam 27 de ani. După şapte ani de căsnicie, care mi-au schimbat concepţia luminoasă despre această „afacere”, am divorţat. Este firesc ca, atunci când hotărăşti să faci un asemenea pas, întreaga ta viaţă să fie altfel. Se schimbă locul tău de trai, relaţiile cu cei din jur, cu cei apropiaţi şi cu prietenii, se schimbă întregul tău mod de viaţă. Există „până la” şi „după”. Teamă? Nu. Nu fac parte din categoria femeilor fricoase şi timide care pot fi luate cu forţa, cu strigăte sau şantaj. A fost greu? – Da! Treci prin cea mai puternică furtună de trăiri emoţionale, atacuri psihologice şi momente dureroase. Şi prima dată, şi a doua oară, este foarte greu să rezişti acestei perioade de tranziţie care, de regulă, durează doi ani. Pot să stabilesc atât de clar durata perioadei de tranziţie pentru că, după două divorţuri, pot să spun sigur – acesta este timpul minim pe care viaţa ni-l dă pentru „clarificările”, „deciziile” şi „vindecările” noaste.

>> Nu este deloc uşor să renunţi sau să pierzi stilul de viaţă cu care te-ai obişnuit şi tot ce este legat de el: omul pe care te-ai bazat o bună parte din viaţă, prietenii şi alte persoane apropiate. Este chiar foarte greu. Mai ales când toată viaţa este legată de anumiţi oameni şi, dintr-odată, totul devine altfel şi eşti nevoită să-ţi continui drumul deja fără ei. Oricât de jignitor ar fi, prietenii încep să se împartă în „ai mei” şi „ai tăi”, oameni absolut necunoscuţi încep să discute şi să inventeze „motive”, iar amintirile te rod şi nu te lasă să uiţi tot ce a fost bine şi ce a durat ani buni alături de persoana care se distanţează de tine zi de zi, din ce în ce mai mult. Dar înţelegi că nu există cale de întoarcere şi că alegerea ta te duce asemenea unui vânt nebun departe de viaţa cu care te-ai obişnuit. Cu toate acestea, porţi mereu o licărire de speranţă că vei putea păstra măcar o parte din ceea ce ţi-a fost valoros – relaţiile omeneşti, locul de muncă iubit şi sprijinul din partea celor apropiaţi şi a celor din jur. Pentru că viaţa îţi aparţine şi doar tu te poţi învinui sau ierta, doar tu hotărăşti cum va fi, unde vei fi şi cu cine vei fi. Slavă Domnului că bunul-simţ încă mai există în noi şi modul meu de viaţă nu s-a schimbat radical.

>> La prima etapă, finalul unei relaţii te poate slăbi complet. Devii vulnerabil. În interiorul tău se creează un gol şi pustietate. Şi această stare vine cu mult timp înainte de ruptura în sine, pentru că, în acel moment de impas, începe lupta dintre suflet şi raţiune. Durerea sufletească nu-ţi dă pace, te ţine undeva sub inimă… În această încăierare, creierul încearcă să dea explicaţii raţionale – să repare totul, să salveze situaţia. Durerea te roade şi te sfâşie ca o pasăre răpitoare… Pentru a nu purta această povară toată viaţa, raţiunea trebuie să cedeze. Doar că mereu vom regreta mai mult pentru ceea ce nu am făcut decât pentru ceea ce am făcut.

>> Uneori te întrebi ce postură e mai confortabilă pentru o femeie – cea de soţie, amantă, prietenă? Hm... interesantă, dar şi grea întrebare. Am văzut soţii fericite şi nefericite, la fel de fericite şi nefericite amante şi prietene. Ştiţi, doar statutul de soţie, amantă sau prietenă nu oferă nimic şi nu explică nimic. Totul depinde de cât de confortabil te simţi tu şi sufletul tău în acest rol, restul este lipsit de importanţă. Desigur, potrivit standardelor noastre „acceptate”, să fii soţie este mult mai uşor, confortabil şi plăcut, dar… din nou, depinde cui. Ştiţi, am fost în toate posturile, şi, de îndată ce nu mă mai simţeam personal confortabil şi nu primeam atenţia cuvenită unei femei – rupeam relaţia. Nu văd un sens în toate aceste statuturi şi standarde. Trebuie să ascultăm o singură voce – cea a inimii.

>> Astăzi, un bărbat ne poate impresiona doar prin atenţia pe care e gata să ne-o acorde. În lumea noastră dinamică, bărbaţii uită de principalele calităţi bărbăteşti: a fi atent, a-şi aprecia femeia şi a nu uita să o alinte. Doar suntem femei! Şi atunci ea va fi fidelă prin fiecare celulă a sa.

>> Regula esenţială a unei femei, pentru a se simţi mereu bine, este, după mine, autoaprecierea şi stima de sine! Nu mă refer la extreme. Doar apreciază-te! Şi dacă vrei ca alţii să te aprecieze şi să te admire, începe de la tine însăţi şi fii prima care o face!

>> Viaţa mea sunt copiii mei, doi băieţi buni, destul de deştepţi şi educaţi (o spun fără modestie falsă). Viaţa mea este mama mea, care mă ajută în toate şi pretutindeni şi, desigur, viaţa mea sunt proiectele mele: restaurantele „Sim-Sim”, „Most”, „Caffe Graffiti” şi mezina – „Lazy Café”. În ele este toată viaţa mea. Totodată, viaţa mea sunt noile mele proiecte, care nu mă lasă să stau locului şi mă mişcă mereu înainte. În curând va fi deschis noul meu butic de macarons „Madame Lucie”, unde vor fi vândute 24 de tipuri de macarons, cupcakes, cele mai gustoase deserturi, şampanie franţuzească şi coniac. Asemenea buticuri planific să deschid în Ucraina şi la Roma. Prin ce nu sunt ele un stimul pentru un ritm de viaţă reuşit?!

>> Motivul esenţial de a ne schimba viaţa este echilibrul sufletesc şi pacea interioară. Dacă acestea lipsesc – trebuie să schimbi ceva. Iar celelalte motive se bazează pe primul. Şi, ţine minte, când te hotărăşti să faci totuşi o schimbare, ai întotdeauna două variante: sau vei reuşi, sau nu vei reuşi. Iar dacă nu vei încerca, nu vei avea din ce alege!

Text: Ala Vengher. Foto: Ustin.
Coafură: Katia Matcovschi, salon „Cristis”.
Locaţie: Butuceni. Make-up: Tania Moraru

Sus ↑

 Comentarii: CommentsTitleIcon

salut ala...am citit articolul...citindul i-mi curgeau lacrimile...nu te cunosc personal,dar te admir prin felul tau de a fi si modul cum gindesti...bravo ti-e ca ai indrazneala si asa curaj...succese in toate...violetta
violetta   -  
06 Octombrie 2012, 16:25
Sus ↑
demult o cunosteam pe femeia asta de la diferite evenimente,din presa...dar niciodata n-am cunoscut-o personal..sincer,mi se parea doar o tipa cu bani...citind articolul mi-am dat seama ca este o femeie deosebita.eu-chiar am luat multe exemple de la ea.Deci,doar respect pentru ea ! mult succes in continuare,sunt sunt sigura ca o sa mai auzim inca mult timp inainte de Ala,Ala Vengher .
gabriela   -  
10 Noiembrie 2012, 12:52
Sus ↑
aveam nevoie sa citesc acest articol, multumesc!
marina   -  
05 Februarie 2013, 23:07
Sus ↑





* Nu sunt admise comentariile ce conţin cuvinte indecente şi atacuri la persoană.


code
Meteo
Curs valutar
Horoscop
Chişinău
+3°