VIP Magazin
18 Noiembrie 2018
Print
Print
Print
Print
Ala Vengher. Cărţile destinului
Iunie 2012, Nr. 98

Ala Vengher. Cărţile destinului

Comentează   |   Cuprins

O femeie cu multe poveşti. Pe cele mai multe dintre ele, nu le spune în public. Încă mai face ordine în ele. Oricum, promite să le scrie vreodată în nişte cărţi. „Un pic de scandal la bătrâneţe n-o să-mi strice”, râde Ala. Ooo, chiar va fi scandal? De fapt, s-ar putea. Acum, că mă gândesc mai serios la această posibilitate, îmi dau seama că Ala ar putea să ne bulverseze vreodată cu istoriile trăite de ea, dar şi de alţii. Fiind prezentă la tot felul de mondenităţi şi patroană a câtorva importante localuri glamour în care vede cum se comportă tot felul de oameni din lumea bună, secretele se descoperă fără efort în faţa ei. Pe unele le puteţi afla deja pe blogul Alei.

>> M-am gândit deseori că viaţa mea este foarte diferită de viaţa colegilor mei de şcoală sau facultate. Uneori chiar foarte tare. Cei care îmi păreau cândva un etalon mă dezamăgesc în prezent. Dar, în acelaşi timp, cred că fiecare om îşi scrie cartea propriei vieţi. Unora le iese mai bine, altora mai rău, dar toţi suntem „autorii” drumului pe care mergem în viaţă. Iar cine este mai fericit, mai de succes sau mai independent financiar, nu se ştie niciodată. Totul este relativ.

>> În general, îmi place să atrag atenţia la semnele sorţii. De aceea, în viaţa mea totul este legat de anumiţi „oameni cunoscuţi” sau „evenimente” şi am fost mereu uimită de felul în care soarta ne îndreaptă intenţionat spre o şansă, întâlnire sau un om care peste ceva timp devine parte din viaţa ta. Îmi amintesc cum, abia venită în Chişinău, îmbrăcată într-un palton provincial de culoare cenuşie, am trecut cu troleibuzul pe lângă un restaurant, unde se desfăşura tocmai ceremonia de deschidere oficială. Toţi invitaţii erau atât de frumoşi şi atât de inaccesibili! Atunci mi-am zis că şi eu voi fi printre ei, că şi eu voi avea prezentări şi restaurante. Şi iată, peste ani, soarta m-a pus faţă în faţă cu unii dintre cei care inaugurau localul. Îmi place o frază a lui Coco Channel: „Soarta nu are motiv să unească necunoscuţii fără motiv.”

>> Sunt uimită când descopăr la cineva calităţi care nu se potrivesc nicicum cu aspectul său exterior. Uneori acest fapt devine atât de neplăcut, încât încetezi să mai crezi în valori precum decenţa şi respectul de sine.  

>> Adevăruri care nu-mi plac… Adevărul, dacă este cu adevărat un adevăr, mai devreme sau mai târziu găseşte calea spre inimă.

>> Ei bine, când mergeam la şcoală, împlinirea viselor nu era nicidecum legată de bani. Dar şi visele erau altele! Şi în prezent, nici cu cei mai mari bani nu poţi cumpăra un vis adevărat – un vis ce nu are valoare, un vis ce nu dăruieşte imponderabilitate sufletului. De exemplu: să iubeşti şi să fii iubită! Sau să găseşti un prieten adevărat! Sau să-ţi doreşti să poţi zâmbi în fiecare zi!... Eu sunt pentru asemenea vise – iar ele nu au nevoie de bani!

>> Consider că o femeie adevărată poate păstra echilibrul dintre carieră, copii şi familie, deşi este foarte greu. Îndeosebi, dacă afacerea pe care o deţii se extinde şi dacă nu stai pe loc. Eu am avut noroc, pentru că mereu, din prima zi în care am început să lucrez, am fost ajutată de mama mea. Îi sunt foarte recunoscătoare. Când în preajma copiilor mei este o persoană dragă, bunica lor, sunt mai liniştită şi pot să lucrez fără griji.

>> Se spune că eşti fericit atunci când eşti înţeles… Îmi place mult această frază. Este adevărat că doar prin înţelegere obţii acea stare a sufletului care te face să te bucuri de lumea din jur, să zâmbeşti şi să emani energie pozitivă. Doar înţelegerea reciprocă înseamnă stări, emoţii, felul în care ne percepem unul pe celălalt, este acel mecanism complicat din interiorul nostru care este greu de menţinut, iar dacă nu îl menţinem, ne condamnăm la singurătate. Ne ocolesc prietenii, cei apropiaţi nu ne vorbesc la fel de sincer, iubiţii ne părăsesc… Iată rezultatul neînţelegerii! Cred că fiecare a trăit în viaţa sa asemenea momente. Încerc în permanenţă să găsesc acest fir şi să-mi menţin poziţia, în special cu oamenii apropiaţi.

>> Nu-mi place nici măcar cum sună cuvântul „feminism”. Sunt de acord cu faptul că femeile trebuie să aibă aceleaşi drepturi ca şi bărbaţii, dar nimeni nu poate nega faptul că doar alături de un bărbat femeia se simte cu adevărat femeie. Iar dacă femeia este puternică, atunci lângă ea trebuie să fie pur şi simplu un bărbat puternic.

>> Pentru mine, orice afacere este interesantă! Mă implic cu plăcere în orice domeniu al businessului. Mă acaparează jocul în sine, pasiunea. Cum a zis Bill Gates, businessul este cel mai fascinant joc, în care pasiunea la cote maxime se combină cu minimum de reguli. Îmi place un asemenea joc.

>> Când joc „Mafia”, uneori vreau să fiu „cetăţeanul onest”, alteori „mafiotul”. Acest joc reprezintă, în esenţă, o autotestare. Să fii „mafia” înseamnă să rezişti la toată presiunea şi negativismul din jur şi să supravieţuieşti. Îmi place să lupt! Chiar dacă este foarte greu să rezişti la toată presiunea psihologică din acele momente. Am văzut cum oamenii erau atât de lipsiţi de puteri după joc, încât îţi era milă să-i priveşti. În astfel de jocuri, are loc o puternică descărcare energetică. Eşti nevoit să minţi şi, în acelaşi timp, să demonstrezi tuturor că ai dreptate. Îmi sunt mai aproape „paşnicii”, dar sunt mereu pregătită să-mi verific puterea şi rezistenţa, să-mi controlez emoţiile. Soarta este cea care îţi alege „cartea de joc”.

>> Iubesc cărţile. Citesc însă doar când sunt la odihnă sau în avion. Îmi pare foarte rău, dar chiar nu-mi rămâne timp pentru citit. Îmi doresc să recitesc literatura clasică. Spaţiul meu îl reprezintă ideile şi proiectele mele, în care sunt implicată cu toată fiinţa.

>> Doar atunci când te maturizezi, înţelegi cu adevărat că poţi şi trebuie să-ţi permiţi să trăieşti aşa cum îţi doreşti. Anume dorinţele noastre şi percepţia interioară a lucrurilor contează în viaţa fiecăruia. Totul este în mâinile noastre şi anume noi suntem responsabili de modul în care ne trăim viaţa. Căci toate reproşurile pe care ni le facem la sfârşitul vieţii sunt legate de faptul că nu am făcut ceea ce am simţit cu sufletul. Şi de fiecare dată când te gândeşti să faci un lucru sau altul, să te aşezi la volan şi să pleci undeva departe sau să rămâi în fotoliul tău confortabil, trebuie pur şi simplu să-ţi spui: „Începe să trăieşti! Ascultă-ţi inima!”. Eu aşa fac.

>> Nu cred că sufăr de dependenţă de libertate, din contra. Am făcut o reevaluare în viaţa mea după anumite înstrăinări şi cred că nimeni nu are dreptul să „atenteze” la viaţa şi libertatea cuiva. Suntem gata să devenim de bună voie „prizonieri” ai sentimentelor noastre, să ne dăruim cu fiecare celulă a corpului, dar numai în cazul în care ne-o dorim cu adevărat. Nu poţi să fii „proprietar” în mod forţat. De curând, am scris un articol pe blogul meu „Dreptul la viaţă”, vi-l recomand. Deşi sunt posesivă de felul meu, încerc să nu exagerez. Nu uitaţi – nu vă despărţiţi niciodată de oamenii pe care-i iubiţi. E o regulă a vieţii.

>> Îi admir mult pe tinerii de astăzi. Sunt destul de deştepţi şi dinamici. Sunt mult mai romantici şi deschişi pe plan emoţional. În comparaţie cu generaţia noastră, îmi pare că ei trăiesc mai mult cu inima. E adevărat că deseori se supraapreciază, o trăsătură nu atât de rea, căci trebuie să ne iubim eul. Ce mă sperie la ei este doar goana nebună după bani, care le poate ucide toate valorile şi principiile.

>> Cu Natalie Tomá suntem în cele mai bune relaţii. Ne cunoaştem de mult timp şi suntem prietene. Natalia este una dintre femeile puternice pe care le respect. În jurul unor asemenea femei se învârt toţi, ele sunt ca magneţii, energia lor este un magnet şi ne impune să ne mişcăm în acelaşi ritm. În acelaşi timp, ea este o femeie sensibilă, care poate fi rănită uşor, pentru că este sinceră şi naturală. Cred că noul ei nume scenic este bun, mai ales că este în cinstea bunicii sale Tomara, care a crescut-o de mică. În principiu, toţi artiştii au nume de scenă şi pseudonime.  Cred că pentru noi ea va rămâne mereu Natalia Gordienko.

>> Chiar îmi place să mai fiu şi tristă. Pentru mine, şi tristeţea este un stimul. Uneori singurătatea tristă este foarte utilă. Ne curăţă gândirea şi ne restabileşte echilibrul spiritual. Important e să nu exagerăm.

>> Între soare şi ploaie, desigur că-mi place mai mult soarele! El este energia vieţii, mai ales în cazul meu. Deseori dispoziţia mea depinde de timpul de afară. Deşi îmi influenţează vestimentaţia, nici ploaia, nici soarele şi nici zăpada nu-mi pot schimba planurile.

>> Autoportret… Ar fi o listă lungă. Sunt în zodia Vărsătorului, iar Vărsătorii sunt în acelaşi timp sub influenţa a două planete diferite, Uranus şi Saturn, care combină în mine aspecte ce nu pot fi combinate şi îmi copleşesc personalitatea atât cu caracteristici necesare, cât şi cu cele inutile. Un lucru pot să spun, sunt un om deschis, deşi dintr-o parte s-ar putea să par altfel.

>> Dragostea ne face mai buni, mai puternici şi mai înţelepţi. Mi-aş dori ca dragostea să fie mereu în inimile noastre. Iar inima să răspundă de faptele noastre, pentru că mintea este uneori ca o pasăre de pradă, ucide în noi tot ce este viu.

>> Nu prea cred că dacă nu ai noroc în iubire, îl vei avea pe plan profesional.  Dacă n-ai noroc, nu-l ai. Iar soarta îi iubeşte pe oamenii activi, veseli, cu lipici, care o acceptă cu sufletul deschis.

>> Da, mă consider o femeie fericită! Fericirea este tot pe ce se construieşte viaţa noastră, e ceea ce ne înconjoară zi de zi, e viaţa în sine. Fericirea îmi sunt copiii, mama, fratele, bărbatul iubit, munca preferată, visele şi dorinţele noi, spre care trebuie să tind mereu. Fericirea e în jurul nostru. Faptul că trăim în această lume minunată este deja o fericire. Fericirea este felul în care te simţi în această lume.

>> Eu, de exemplu, trăiesc cu proiectele mele. Într-un timp relativ scurt, voi deschide câteva shop-cafenele ale brandului românesc „Madam Lucie”. Este o franciză, al cărei produs de bază sunt aşa-zisele macarons – un desert franţuzesc cu diverse umpluturi, desertul preferat al Mariei- Antuanetta. Această prăjitură e foarte populară în Europa. Cred că o să le placă şi moldovenilor. Împreună cu partenerii mei din România preconizăm să deschidem shop-cafenelele „Madam Lucie” şi în Ucraina, Italia, Franţa. Mereu am vrut ceva mai mult, tot timpul mi s-au părut tentante pieţele Europei şi ale altor zone. Este şi aceasta o provocare, care va da perspective şi spaţiu proiectelor mele. Abia aştept să văd cum e…  

Text: Rodica Ciorănică. Foto: Dragoş Cojocaru.
Stil: Doina Ciobanu şi Valery. Make-up: Tania Morari, salon „Cristis”.
Coafură: Catia Matcovschi, salon „Cristis”

Sus ↑

 Comentarii: CommentsTitleIcon






* Nu sunt admise comentariile ce conţin cuvinte indecente şi atacuri la persoană.


code
Meteo
Curs valutar
Horoscop
Chişinău
+4°