VIP Magazin
15 Decembrie 2019
Print
Print
Print
Print
Adela Răileanu. Directoarea “de fier” de la Televiziune
Noiembrie 2005, Nr. 19

Adela Răileanu. Directoarea “de fier” de la Televiziune

Comentează   |   Cuprins

Nu ştiu cum ar trebui să încep acest articol. Aş putea spune câte-n lună şi-n stele despre invitata rubricii VIP TABU din acest număr al revistei. Că o cunosc din studenţie, că nu era niciodată de acord cu alţii, că se întâmpla să mă şi cert cu ea, având ambele un caracter foarte şi foarte impulsiv, că… Adela Răileanu, este directorul executiv al Televiziunii «Moldova 1». Aş îndrăzni să spun despre ea că este mai dură decât îi stă bine unei domniţe, că este bârfită şi neiubită de mulţi, în schimb, a intrat în graţia puterii şi azi ocupă un post destul de «cald» la o instituţie media cu cea mai mare pondere în rândul consumatorului de la sat. Adela, fata iubită de unii şi bârfită de alţii. Cine este ea? Crede sau nu în ceea ce face? Vorbeşte româneşte, îl are în birou pe Eminescu, liniştea căruia este păzită de o iconiţă, cartea preferată este «Adela», de G. Ibrăileanu, preferă stilul sport, combinat cu cel clasic, nu merge în localuri de elită, nu îi este ruşine să îşi ceară scuze, nu ţine neapărat să placă lumii, nu vrea să fie şef cu tot dinadinsul. Dar, deschideţi obiectivele şi concentraţi-vă auzul şi văzul asupra celor discutate.

Este adevărat că, de când ai devenit director executiv al televiziunii, între tine şi şeful statului s-a creat un alt fel de relaţie, Domnia sa nerefuzând niciodată să vină la emisiunile tale?

Ultima dată preşedintele ţării a fost într-o emisiune la Moldova 1, când aceasta încă mai era companie de stat, un an şi ceva în urmă.

Şi crezi că acum a devenit o companie publică?

Mai degrabă se află într-un proces care durează nu un an şi nu doi. Întâi de toate, trebuie să ne transformăm noi, în interiorul nostru, să fim conştienţi de ceea ce facem şi cum o facem. Trebuie să ieşim din nişte limite, clişee.

Să înţeleg că ai unele obiecţii vis-а-vis de angajaţii acestei companii?

Niciodată nu spun «angajaţii» sau «cutare redactor». Întotdeauna spun «noi». Sunt şi eu angajata acestei companii. Rezerve sunt dar tindem spre perfecţiune. Schimbări pozitive sunt. Mă uit chiar după textele scrise de noi. Deja mai rar apar fraze întortocheate. Problema noastră, a ziariştilor, este că noi ne ferim de cuvintele simple, preferând neologismele şi expresiile noi. Dar o ştire întotdeauna câştigă prin simplitate.

Rapoartele prezentate de mai multe organizaţii de aici, de la Chişinău, dar şi din afară şi care monitorizează activitatea postului Moldova 1, spun că din nou, eroii principali ai ştirilor sunt Voronin, Tarlev şi Lupu. De cine sunt făcute aceste rapoarte?

Dragă Ileana, vreau să-ţi spun că din 1 ianuarie, «Moldova 1» face o monitorizare proprie a tuturor emisiunilor. Când ni se prezintă datele de care îmi vorbeşti, noi avem alte cifre, total diferite celor din raport. Mai mult, conform legislaţiei în vigoare, păstrăm timp de trei luni toate emisiunile puse pe post la radio şi TV.

Poţi afirma că nu există cenzură aici, la televiziune?

Ce înseamnă cenzură? Că nu aveţi voie să criticaţi puterea, că nu puneţi pe post unele reportaje «incomode» guvernării…  Nu este adevărat. Îmi amintesc că săptămâna trecută am participat la un seminar despre audiovizualul public, după care am decis să invităm expertul de la BBC la o emisiune. Ştiţi ce mi-a spus domnul? „Nu am coordonat cu şeful meu prezenţa la această emisiune.». Vreau să spun că  acest interviu pe care acum vi-l acord nu l-am coordonat cu nimeni.
 
Cum poţi fi corectă cu toată lumea?

Încerc să fiu corectă.

După ce au plecat foştii tăi colegi de aici, eliberaţi fiind din funcţii, au existat voci care au declarat că, graţie faptului că te poţi modela sub orice putere, ai ajuns în fruntea televiziunii. Bârfă sau nu? Cum ai ajuns în această funcţie?


Mulţi îmi reproşează că, în anumite situaţii, sunt dură. Am spus-o şi o spun: sunt la vârsta când nu accept să slujesc anumitor interese. La 22 de ani am ajuns şef şi la «Catalan». S-a întâmplat ceea ce s-a întâmplat şi am reluat-o de la redactor simplu. Pot scrie un text şi pot pune o întrebare. Orice s-ar întâmpla, meseria mea de bază este jurnalismul. Întotdeauna voi  respecta opiniile oamenilor.

Care ar fi alte principii, peste care n-o să poţi trece niciodată? A încercat cineva să te corupă, să îţi propună bani?

Principii – bunul simţ şi acurateţea. Să mă corupă? Nimeni niciodată!

Discutând cu politicienii de la egal la egal, privindu-i în ochi, crezi că există la noi opoziţie?

Da, există. Dar e normal să existe opoziţia, ea creează echilibrul.

Te-am întrebat, pornind de la vorbele care se lansau, şi aş vrea să aflu răspunsul. Cum ai ajuns în această funcţie? Care a fost procedura?

Mai întâi am lucrat în Departamentul Actualităţi, unde am fost angajată în bază de concurs. La funcţia de director TV am fost propusă de preşedintele Companiei şi candidatura mea a fost acceptată de consiliul de Observatori al IPNA compania “Teleradio – Moldova”. Nu sunt fanul nimănui.

Dar pe tine te iubeşti sau nu?

Dacă mă iubesc? Nu întotdeauna. Când nu reuşesc să fac anumite lucruri. Că nu mă iubesc, este prea mult spus, dar îmi reproşez de multe ori că nu am ajutat un om mai mult decât am făcut-o. Unii oameni acceptă să le spui ceea ce ai de spus, alţii sunt mai sensibili şi cu fiecare trebuie să ştii cum să vorbeşti.

Ţi s-a întâmplat de multe ori să îţi ceri scuze?

De fiecare dată când am greşit. Nu-mi este ruşine.

Să revenim la funcţia ta. Aşa şi nu mi-ai spus cum ai ajuns director executiv.

Poate de aceea că sunt nonconformistă. Poate de aceea că am avut îndrăzneala să spun întotdeauna ce cred. Poate a fost şi o provocare pentru preşedintele Companiei să mă propună la acest post.

În televiziune, dintre colegii care au plecat, nu au existat alte persoane nonconformiste şi care spun întotdeauna ce cred? De ce anume tu?


Nu am avut ocazia să îi am alături. Lucram într-o altă structură de media, după care am venit să lucrez  în radio. Am crescut, m-am maturizat şi cred că acum sunt mai atentă când fac anumite afirmaţii.

Eu revin la întrebarea mea, cea cu funcţia... Totuşi, „Moldova 1» este una din cele mai importante instituţii media de la noi…

Şi pe mine m-a mirat. Nu cred că este o crimă  să fii tânăr şi mai ales femeie şi să fii promovat într-o funcţie. Problema este că ne este frică să le oferim şi oamenilor tineri posibilitatea să se afirme.

Poate ai vreun iubit cu post?

O! Mai întâi, moralitatea! Casă am, masă am, părinţi care mă susţin am.

Dar familie?

Nu am. Cred că, într-o bună zi, îmi voi dori acest lucru.

Pot să pătrund şi eu în culisele vieţii tale private? Ai vreun iubit?

Munca.

Doar nu faci dragoste cu munca! În funcţia pe care o deţii, stresurile sunt inevitabile. Deci, şi dragostea este inevitabilă. Măcar ca şi un moment de relaxare.

Bine, nu sunt omul care accept mai mult decât doi în patul meu.

Adică tu şi iubitul? Pentru că doi pot fi tu şi un alter-ego al tău?

Nu discut despre acest subiect. Este vorba de ceea ce îmi aparţine doar mie.

Mă miră un lucru: indiferent cu cine aş vorbi, toţi afirmă că sunt sinceri. Nu a dat cumva vreo epidemie de sinceritate în lumea noastră?

Nu sufăr de această boală.

Dar îţi place să fii director?

Nu am reuşit să îmi dau seama dacă îmi place sau nu, pentru că este un volum mare de muncă. În permanenţă eşti în mişcare, discuţi cu oamenii. „Îmi place», nu ştiu cum, sună provincial.

Noi toţi din provincie venim. Crezi că strică această doză de provincialitate, pe care am mai păstrat-o?

Mă deranjează doar în contextul acestei expresii. Am spus mereu că sunt de la sat, şi nu mi-a fost ruşine. Voi încerca însă să răspund la întrebarea dacă îmi place să fiu director. Sunt momente când mă bucur că sunt în fruntea acestei televiziuni, dar se întâmplă să şi sufăr. Nu mi-a fost uşor, mai ales, în primele săptămâni de muncă. Poate din cauza că sunt prea tânără, poate pentru că sunt femeie, dar, iniţial, plana o doza de suspiciune printre colegi. Mai apoi, s-au obişnuit cu mine. Deşi mai sunt şi azi dintre cei care mi se adresează cu „doamna Adela», le spun la toţi că mă simt mai bine la per tu.

Eşti invitată des pe la petrecerile demnitarilor?

Niciodată. În acest an, am fost doar la o singură recepţie. Sunt invitată la anumite aniversări, dar nu am timp să merg. Dar ce, demnitarii fac petreceri?

Fac.

Eu nu ştiu. Sunt limitată în timp, am prieteni puţini şi trebuie să le acord şi lor atenţie. În rest, nu prea am vreme de distracţii. Sâmbăta, duminica pentru mine nu sunt zile de odihnă. Acest regim l-am avut dintotdeauna. Intru la serviciu la 8.00 dimineaţă şi plec de aici seara, pe la 21.00.

Ai timp să te îndrăgosteşti?

Hm....
Un enigmatic răspuns...
Sunt momente când mi se pare că îmi place cineva, după care trece o zi-două şi...

După asta îi dai papucii sentimentului?

Sentimentului, pentru că omul poate nici să nu ştie.

Automobilele? Tot le mai împingeţi când mergeţi în deplasări?

Am împins şi eu. Acesta este parcul nostru auto. Omului de creaţie trebuie să-i creezi condiţii. Dar să ajungi în situaţia când se opreşte maşina în mijlocul drumului şi jurnalistul caută benzină, nu-i mai arde de creaţie. Nu poţi să cuprinzi necuprinsul cu ceea ce avem noi acum. Să aduni, înainte de emisie, centimetru cu centimetru de cablu pentru a aduna un metru ca să asiguri transmisiunea în direct, sau să ieşi pe liniile de rezervă... La actualităţi, de fiecare dată când este vreo furtună, se întâmplă ceva cu tehnica, pentru că nu este protejată de tunete, de fulgere...

Ce a spus Tary Davis când a venit în vizită la televiziune?

Probabil, a sesizat mai multe decât ne imaginăm şi vedem noi. A fost la două emisiuni şi a spus că mai vine. L-a mirat cel mai mult condiţiile în care lucrează oamenii. Când a intrat în studio şi s-a uitat la tehnica cu care lucrăm, ne-a întrebat: „Acestea nu sunt cumva piese de anticariat?». I-am răspuns că noi cu ele lucrăm. Şi el... a zâmbit.

Faptul că au apărut în presă mai multe articole critice atât la adresa ta, cât şi a vestimentaţiei prezentatoarelor de aici, te-a deranjat?

Să vorbim despre criticile aduse mie personal. Au fost nişte atitudini tendenţioase faţă de persoana Răileanu. Nu voi accepta să intru în polemici cu colegii de breaslă. Chiar dacă mă critică. Chiar dacă uneori ar putea să mă doară. Nu am acţionat pe nimeni în judecată, nu am răspuns cu aceeaşi monedă, deşi aş putea să o fac. Scopul meu nu este să plac.

În cazul în care mâine ţi s-ar spune că nu mai eşti director executiv, ai suferi?

În nici un caz! Experienţa pe care o acumulez în această funcţie îmi va fi utilă.

Ileana Rusu


Sus ↑

 Comentarii: CommentsTitleIcon






* Nu sunt admise comentariile ce conţin cuvinte indecente şi atacuri la persoană.


code
Meteo
Curs valutar
Horoscop
Chişinău
+10°