VIP Magazin
18 Noiembrie 2019
Print
Print
Print
Print
ARIDON. Vingt ans après.
Aprilie 2012, Nr. 96

ARIDON. Vingt ans après.

Comentează   |   Cuprins

Numele romanului lui Dumas se potriveşte de minune parcă şi сu povestea care urmează. De acum 20 de ani, pe cerul mediului de afaceri moldovenesc luminează o stea… Şi trecem la proză, care nu e mai puţin frumoasă. Compania ARIDON ajunge, în acest an, la cota 20 – o perioadă însemnată pentru businessul autohton, în care nu oricine reuşeşte să aibă succese, să se menţină sau chiar să supravieţuiască. După 20 de ani se trage linie, se adună gândurile, se fac calcule şi se merge mai departe. Aşa fac cei de la ARIDON, inclusiv în paginile revistei noastre, unde fondatorii (cei care au fost la începuturi şi cea care e decisă să le calce pe urme) au depănat amintiri, au vorbit despre afacere atât în forma sa materială, cât şi în cea filosofică, din partea companiei şi despre aceasta şi şi-au făcut publice planurile. Fără secrete, sincer, aşa cum au făcut-o mereu. Arcadie Cracan, Mircea Butnaru şi Olga Butnaru – să-i urmărim.

Începutul

Tocmai au prins momentul fericit când în Moldova puteai să declari ce doreşti şi să aduci cantităţi nelimitate, de orice sumă de bani, iar ei au început să aducă tot mai mult şi mai mult. Cum fără racket – erau anii ’90!… În Bulgaria, Mircea a scăpat cu greu într-un sat de rromi. Aceştia le-au oprit maşina şi i-au atacat cu cuţite – noroc de soţia dlui Arcadie, care a strigat „pojar”, adunând lume. Şi aşa au scăpat… nu fără să lase totuşi ceva marfă. Apoi a fost ruta auto Chişinău – Istanbul, o dată pe săptămână, au început să aducă marfă mai multă… Deşi sacii cu marfă n-au încetat să dispară, mai ales dacă erau plasaţi pe acoperişul autocarului când acesta trecea prin satele rromilor din România. S-a întâmplat ca toată marfa să dispară din garajul unde aceasta se păstra şi, după un an de muncă, afacerea s-a întors la cota zero.

Rută cu rută, vămi după vămi, peripeţii după peripeţii, saci după saci dispăruţi în drum şi comerţul pe capota maşinii la talciocul din Durleşti (pe atunci) – aşa s-a mers. Mai dificil, însă, era când la piaţă dădeau ochii cu foştii colegi de facultate şi serviciu, iar ei simţeau un disconfort pentru că erau „bişniţari” şi făceau altceva decât au învăţat. Era o senzaţie de moment care trecea, pentru că nu furau şi nu aveau de ce să le fie ruşine.

Arcadie Cracan
Este prieten cu Mircea de patru decenii, fiind împreună de la vârsta de 14 ani. Aveau aceeaşi coafură, multă lume îi şi credea fraţi. Sunt şi cumetri, absolut firesc la moldoveni. A absolvit chimie şi fizică la universitate, după care a lucrat la uzina „Mezon” (laborant, maistru şi maistru superior). A dat curs invitaţiei prietenului său şi s-a făcut broker, iar când a apărut un mic capital (2000 de dolari americani), a ales comerţul cu marfă turcească. Prima rută au făcut-o cu un Jiguli, iar prima garnitură de marfă a încăput în doi saci. Atunci a cunoscut „plăcerea” şi specificul vămilor, ulterior a însuşit metode de convieţuire şi colaborare cu vameşii din mai multe ţări întâlnite în cale şi a înţeles că, peste tot, vameşii sunt la fel. Putea continua calea ştiinţei, are vocaţia unui cercetător ştiinţific care ar fi putut deveni, dacă situaţia social-economică a ţării alta ar fi fost la moment…

Olga Butnaru
După clasa a opta a plecat la studii la Londra, pe care le-a continuat în Italia. Din septembrie 2011 este la ARIDON. Fiica lui Mircea, ea a făcut pasul oficial spre administrarea afacerii (toţi membrii familiilor sunt implicaţi în aceasta într-o formă sau alta). După încheierea studiilor peste hotare, aştepta o ofertă de muncă în Londra, dar evita s-o accepte, pentru că nu era sigură dacă dorea să trăiască în altă ţară – spre deosebire de Nadia şi Camelia, care iubesc mult atmosfera, disciplina şi stricteţea de acolo. Şi asta probabil pentru că nu a stat atât de mult ca ele acolo, a fost mereu atrasă de dorul de casă, revenind la fiecare două luni. Credea că poţi învăţa oriunde, dacă vrei să o faci, şi nu vedea necesitatea de a o face în altă ţară. Până a pleca în Marea Britanie, fiindu-le recunoscătoare părinţilor pentru această oportunitate.

Dumitru (Mircea) Butnaru
Absolvent de Matematică şi Cibernetică, USM. Programator. Îl cheamă Dumitru, deşi toată viaţa a fost Mircea, la şcoală, în familie… Trebuie întrebată puterea sovietică de ce nu i-a plăcut Mircea de l-a scris Dumitru. După absolvire, a lucrat trei ani la Centrul de Calcul al Ministerului Transportului, apoi alţi trei ani, la Uzina de Utilaj Tehnic Alimentar („Pişcemaş”). După Perestroikă, nu a ratat primul val de „comerţ” spre România, ducând încolo cu maşina televizoare, seceri, ciocane, drujbe şi tot „sortimentul” de marfă care la noi încă era şi se cerea la „ei”. Când „Gosplanul” şi-a dat obştescul sfârşit şi întreprinderile nu ştiau de unde să ia şi unde să dea, a făcut brokeraj – o etapă mai avansată şi performantă faţă de comerţul „sălbatic” practicat până atunci. După care a venit „era Turcia”(de unde se aducea toată gama posibilă de textile), piaţa Durleşti, profesia de „speculant”, apoi a răsărit steaua „Aridon”.

Ieri…
Atunci aduceau „de toate” – haine, lenjerie, alte feluri de textile, până în momentul în care intuiţia lui Mircea Butnaru a înclinat balanţa spre importul de blugi, s-a orientat repede după ce a înţeles că anume acesta era cel mai convenabil comerţ – începutul anilor ‘90 era invadat de „piramide” şi alte modele de blugi. Dacă nu atunci, atunci când? Momentul trecerii de la speculă la business. Iar în 1992 au decis să oficializeze o afacere care, acum, numită „vingt ans après”, reprezintă o structură ramificată în diverse domenii: reţea de magazine de vestimentaţie, transport, turism… Atunci însă căutau o denumire pe care nu o puteau găsi, pentru că toate erau „luate” de altcineva. În ajutor au venit copiii. Camelia, fiica lui Arcadie, pe la 13 ani, a dat în dicţionarul de astronomie de o denumire a unei stele dintr-o oarecare constelaţie: Aridon. Suna bine. Era stea, oamenii au tins mereu spre stele, la fel şi ei, în aspiraţia lor către cele mai înalte culmi. Către o viaţă decentă şi asigurată, cel puţin. La Camera de Înregistrare nu era nicio asemenea denumire, aşa că s-au decis. Steluţa care s-a aflat o vreme anumită pe logoul companiei a fost, într-o măsură oarecare, un tribut dat şi o explicaţie în acest sens.

Azi şi mâine
Anul acesta ARIDON împlineşte frumoasa vârstă de 20 de ani, cu care cei de acolo se mândresc foarte mult. Faptul că au reuşit să se menţină atât este un succes la care s-a lucrat foarte mult: în cifre, succesul înseamnă 250 de angajaţi – echipei i se datorează toate meritele obţinute – asta o spun chiar fondatorii. În plus, 23 de magazine comercializează şi reprezintă branduri cunoscute în lume de vestimentaţie şi blugi, în special: „Levis”, „Oodji”, „Celio” şi „Colins”. Cifra de afaceri arată peste 80 milioane de lei pentru 2011, iar TVA-ul şi asigurările sociale şi medicale ajung la 26 milioane de lei. Pentru „Aridon”, menţinere şi existenţă înseamnă extindere, astfel că intră pe piaţa României în acest an cu trei magazine în Iaşi („Levis” „Oodji si „Mango” ) la noi nu prea ai unde să te manifeşti, ţinând cont de specificul şi dimensiunile pieţei, de concurenţa acerbă pe metru pătrat. Noi nu avem o populaţie de 23 de milioane şi nici oraşele noastre (în afara capitalei) nu se compară cu cele din România, unde puterea de cumpărare e mult mai mare. Încep de la Iaşi, că e mai aproape, dar extinderea vizează şi urbi mai îndepărtate, dacă testarea oraşelor Bucureşti, Cluj, Timişoara va fi una reuşită. Toate acestea au fost vizitate şi cercetate de cei de la ARIDON.

Obiective
La început şi-au propus să aibă o tarabă, un magazin. Primul milion câştigat (nu de lei), care a venit la vreo şapte ani distanţă de la demararea afacerii, era ceva entuziasmant în perioada respectivă. Acum, urmăresc tendinţele pieţei şi se străduiesc să se orienteze după ele: dacă cresc vânzările, cresc profiturile şi salariile angajaţilor – cu asta merg înainte. Ţeluri concrete de a construi un imperiu nu se pun – în condiţiile creşterii în ritmurile curente, peste câteva zeci de ani, însăşi existenţa companiei va fi un succes foarte mare. O spune Mircea Butnaru. O spune ARIDON.

Filosofia afacerii
Este la fel ca şi în oricare meserie: să-ţi placă ceea ce faci. Dacă nu îţi place profesia de doctor, nu forţa bisturiul. Lor le place ceea ce fac, iau în calcul şi opinia echipei în elaborarea şi dezvoltarea strategiilor, nu se cred mai deştepţi decât alţii şi se bazează foarte mult pe spiritul tânăr.

Fondatorii încearcă să se implice mai puţin în „lucrul operativ” – mai mult în formarea echipei şi coordonarea activităţii acesteia, să-i ofere cât mai multe atribuţii. Este o echipă tânără formată din cadre care au trecut prin toate etapele procesului. Asta e baza şi filosofia. Directorii, persoanele cu funcţii în cadrul companiei au parte de încrederea fondatorilor, de a căror opinie se ţine cont într-o problemă sau alta, în luarea deciziilor cu caracter major. Dar fondatorii sunt mereu aproape şi atenţi şi intervin în momentul în care observă că cineva nu dă randamentul scontat sau gândurile lui sunt în altă parte. Nimeni nu e luat la întrebări şi tras de mânuţă – monitorizarea se face în baza rapoartelor. Categoric, nu stau în Bahamas întinşi la umbra palmierilor aşteptând ca angajaţii energici să le rotunjească conturile.

Regula
Fac ceea la ce se pricep şi ce înţeleg – de altceva nu se apucă. Au primit multe oferte, profitabile la prima vedere, de a se implica în afaceri: industria alimentară, comerţul cu cărţi, construcţii şi alte domenii solicitate. Nici case de nunţi nu au deschis – nu au urmat exemplul altor busines-smeni care şi-au extins afacerile, practic, în toate domeniile posibile.

Traiectoria afacerii
Starea politică şi economică a ţării la un moment anumit nu le-a asigurat o creştere continuă. În reprezentarea grafică, a fost o sinusoidală. Nu întotdeauna soarta lor a depins de ei şi de capacităţile lor, au mai intrat în ecuaţie şi persoane sau instituţii concrete ca poliţia economică, vama –
cum erau relaţiile cu acestea, aşa mergeau şi afacerile. Nici legislaţia nu-i ajuta prea mult, ei dorind să activeze într-un cadru legal clar. Aşa, au avut şi marfă confiscată, şi magazine închise, lucruri care erau decise de o anumită persoană, indiferent de coloratura politică a puterii, la un moment sau altul.

Afacere de familie
Partenerii de peste hotare le puneau des această întrebare – dacă este o afacere de familie înseamnă că e prezentă stabilitatea. Şi este, într-o anumită măsură. ARIDON poate fi numită aşa, deşi, de facto, sunt implicate două familii. Avem de a face cu o familie mai lărgită din care fac parte şi copiii lui Arcadie Cracan şi Mircea Butnaru. Fiica sa, Olga, este implicată direct în administrarea afacerii, iar Camelia, fata lui Arcadie, dă o mână de ajutor de la Bruxelles, ea având o funcţie importantă în cadrul companiei „Levis” – recent a ţinut un training în faţa colectivului ARIDON, prezentând un concept nou „Levis” destinat doamnelor şi util chiar şi fondatorilor. Nu uităm nici de Nadia şi nici de mezinul Ştefan, ceilalţi copii ai lui Mircea, care sunt şi ei doriţi la ARIDON. Mezinul are cinci anişori, dar el spune răspicat că va lucra la ARIDON când va creşte.

Cei şapte de la ARIDON au rămas patru:
Arcadie şi Mircea
Sună aşa, dacă e să parafrazăm celebra sintagmă despre cei patru evanghelişti. La început au fost şapte persoane implicate, diferite personalităţi cu caractere diferite, ca mai apoi să rămână patru, apoi trei, iar acum sunt doi. Fiecare despărţire s-a desfăşurat firesc, civilizat, cu separarea banilor fără „ţeapă” din partea cuiva. Toţi au rămas prieteni până la urmă. Şi, pe viitor, compania poate să aibă o altă formă, poate fi un alt proprietar, o altă formă juridică – important e ca, orice s-ar întâmpla, „după asta” să rămână prieteni, în relaţii foarte bune.

Este un principiu de fond la ARIDON: afacerea nu cunoaşte tangenţe cu prietenia şi rubedenia şi nu poate fi influenţată de acestea. Asta se referă şi la relaţia dintre Mircea şi Olga, care nu are parte de o situaţie mai privilegiată din partea tatălui său: eşti la ARIDON, fii bună şi munceşte. Când nu are dreptate, Mircea i-o spune în faţă. Şi o sfătuieşte ce şi cum să facă şi ca ea să se orienteze mai bine. Olga are o responsabilitate dublă, pentru că dacă greşeşte un străin e una, iar ea trebuie să se uite apoi în ochii tatălui.

Cui predăm ştafeta
Olga nu s-a întors pur şi simplu la ARIDON de peste hotare, ci pentru a aplica cele învăţate la Londra. Cel mai mare plus pe care l-a luat de acolo este disciplina şi organizarea, abilităţi care o ajută enorm aici şi care sunt atât de lăudate de nemţi şi britanici. Acestea ne lipsesc uneori, mai ales în familie –
lucrurile ar sta mai bine dacă şi la noi tinerii ar pleca din cuib să muncească pe la 17-18 ani. Olga a adus de acolo şi cultura muncii, spulberând mitul că moldovenii muncesc cel mai mult în întreaga lume. „Colegii mai vârstnici” (Arcadie şi Mircea) o caracterizează ca un bun organizator care se bucură de popularitatea angajaţilor de vârsta ei, ceea ce nu poate decât să-i bucure. Tatăl exigent spune că ea încă nu este pregătită să preia compania acum, dar o vede ca pe un viitor al ARIDON-ului, vorbeşte despre capacităţile ei foarte bune, în care investeşte mari speranţe. La fel ca şi în energia tinerească, pe care Mircea Butnaru o consideră importantă şi care urmează să fie parte componentă a afacerii.

Odată cu venirea ei s-a organizat mai bine şi echipa de marketing, compania este tot mai des „în vizorul lumii” prin diferite acţiuni, iar reclama e motorul progresului.

Suflul tineresc este la el acasă la ARIDON. Sloganul companiei – „Forever young, forever denim” – este asociat cu termeni precum „casual”, „confort”... Firesc, pentru că e vorba de blugi, o vestimentaţie destinată tinerilor, inclusiv în suflet. Douăzeci de ani este o perioadă importantă pentru companie, jubileu după care drumul continuă, cu o altă generaţie, dar cu acelaşi spirit al tinereţii şi progresului, caracteristic blugilor.

Text: Marcel Toma. Foto: Andrei Cecan. Machiaj: Irina Haciko. Coafură: Oxana Spinei. Locaţie: magazinul Oodji, „Shopping MallDova”. Vestimentaţie: Oodji, ARIDON

Sus ↑

 Comentarii: CommentsTitleIcon

super
abc   -  
01 Octombrie 2012, 18:01
Sus ↑
Ati realizat afirmatja latinilor "Per aspera ad astra'Bravo! Balti sc ferN 4
Tamara Ciobanu Cracan   -  
14 Ianuarie 2014, 20:41
Sus ↑





* Nu sunt admise comentariile ce conţin cuvinte indecente şi atacuri la persoană.


code
Meteo
Curs valutar
Horoscop
Chişinău
+7°