VIP Magazin
21 Noiembrie 2019
Print
Print
Print
Print
ÎPS Vladimir. OSTAŞ ÎN CERURI GENERAL PE PĂMÂNT
Decembrie 2006, Nr. 32

ÎPS Vladimir. OSTAŞ ÎN CERURI GENERAL PE PĂMÂNT

Comentează   |   Cuprins

Interviul cu ÎPS Vladimir a fost unul derutant din perspectiva unei femei. Niciodată n-am scris despre  un bărbat căruia trebuie să-i sărut mâna. Niciodată nu mi-a fost atât de greu să întreb un bărbat despre dragoste. Când am înţeles acest ultim adevăr, lucrurile s-au încurcat şi mai tare. Subit, toate întrebările pe care le aveam în cap, au căpătat un alt sens. Cuvinte cum ar fi “plăcere”,  “iubire”, “iertare”, “putere” au devenit fie nesimţite, fie prosteşti. Aş fi putut, bineînţeles, să exclud din start componenta credinţă şi să-l întreb doar lucruri curioase despre viaţa în afara Bisericii… Problema este însă că un mitropolit  nu are viaţă în afara Bisericii. El nu este un şef care devine soţ, tată sau iubit după orele de serviciu. El este mereu la serviciu.

„Când intram în altar, mă temeam să nu calc îngerii pe aripi”

ÎPS nu este o simplă abreviere.  Este formula cu care te adresezi unui mitropolit şi înseamnă Înalt Prea Sfinţite. Chiar şi acest titlu poate fi o povară prea mare pentru un om de rând. “Nu poţi să faci prea multe”, spune ÎPS. “Trebuie să te gândeşti mereu că eşti în ochii oamenilor. Totul trebuie să aibă măsură. Dacă aş fi văzut beat sau desfrânat, sau făcând alte lucruri necugetate, ce-ar spune oamenii? Atunci când predici lumii nişte adevăruri, trebuie să ai şi un comportament respectiv”.

Sunt curioasă dacă Dumnezeu iartă păcatele unui mitropolit  mai uşor decât pe cele ale unui creştin de rând. După părerea mea, ar trebui. Căci un mitropolit se roagă mai mult, ţine posturile (pe toate, toată viaţă),  salvează suflete… În plus, el conduce instituţia Bisericii, probabil singura din lume în care toţi subalternii sunt egali.

“Biserica nu se deosebeşte mult de armată”, încearcă să mă lămurească ÎPS Vladimir. “Şi aici există ierarhie, disciplină, supunere, subalterni şi şefi. Dar asta ţine doar de partea administrativă. În faţa Domnului, toţi suntem egali şi doar Lui o să-i dăm socoteală”.  
Îl întreb dacă a ales această cale sau a fost ales. Totuşi, să devii mitropolit nu este egal cu a deveni manager pe ţară.  
“Când eram tânăr, vroiam să devin marinar”, îmi spune, nostalgic. “Nici nu puteam pe atunci să-mi doresc să fiu preot. Cred că dintre toţi, doar mama a intuit vocaţia mea. Ea vroia foarte mult să mă vadă călugăr. Tata la acest subiect îmi răspundea scurt – cum vrei…”.

Dragostea, sau mai bine spus teama faţă de Dumnezeu, i-a apărut încă din copilărie.  Împreună cu mama sa, o femeie foarte credincioasă, viitorul mitropolit mergea să se spovedească la o mănăstire din apropiere. Pe atunci, micul Nicolae Cantarean visa la mări, corăbii şi porturi exotice. Totuşi, Biserica îl fascina. ”Când intram în altar, mă temeam să nu calc îngerii pe aripi. Credeam că acolo trăiau…”

Despre primele sale predici, ÎPS Vladimir îşi aminteşte cu modestie. “Eram în armată şi simţeam că am nevoie să vorbesc despre Dumnezeu. Mai erau acolo câţiva moldoveni şi lor le povesteam despre cele sfinte, citeam uneori Biblia. Am avut noroc că nimeni nu mi-a interzis. Pe atunci, ar fi putut să o facă”.   

„Dintre toţi, mama a intuit cel mai bine vocaţia mea”

După armată, drumul credinţei a fost mai atrăgător decât cel al apelor. A urmat practica teologică din Smolensk, apoi hirotonisirea, după care ÎPS Vladimir a urcat cu o viteză uimitoare toate treptele ierarhice. Ceva din firea de militar i-a  rămas însă până acum. “Sunt trei oameni care m-au influenţat în viaţă. Toţi au ajuns acum mitropoliţi sau episcopi în alte ţări. Primul, pe când eram încă foarte tânăr, m-a învăţat să fiu mereu cu pantofii lustruiţi, cu haina călcată şi să am un aspect îngrijit. Al doilea m-a învăţat să-mi placă hârtiile şi ordinea în acte, iar cel de-al treilea – să fiu rapid în gândire şi în acţiuni şi să nu şovăi niciodată. Toate aceste poveţe m-au ajutat mult în viaţă”.

În acest moment, mă gândesc că dacă nu ar fi fost mitropolit, ar fi putut fi orice, însă oricum lider. În plus, ar fi putut fi soţ, tată. Nu mă pot abţine să-i adresez câteva întrebări necuviincioase. A iubit vreo femeie? Nu-şi doreşte copii? Nu îl încearcă vreo tentaţie? Este totuşi un bărbat atrăgător, bogat, influent.  Răspunsurile pe care le primesc sunt, cum era şi de aşteptat, deloc incendiare. “Aveam prietene, dar totul era ca în copilărie. Mergeam împreună la păscut vacile sau la iaz. Mai mult decât atât însă nu s-a întâmplat nimic. Era şi altă educaţie pe atunci, aşa că nu prea am ce vă povesti. Cât despre familie, nu regret nici o clipă. Acesta este drumul meu, pe care l-am ales conştient”.

Admit că mi-ar fi plăcut să aud vreo istorie picantă, dar mă mulţumesc şi cu atât. Întreb de pasiuni, evident în sensul direct al cuvântului.  “Îmi place mult să conduc maşina, să fac poze. Îmi place filmul, dar filmele cu sens, cu eroi adevăraţi şi actori sinceri. Nu-mi plac filmele SF, nu le văd rostul. Din ele nu înveţi nimic, aşa cum înveţi dintr-un film istoric, de exemplu”. Oricât de mult am încercat să aflu care este actriţa preferată a mitropolitului, tentativele mele au eşuat. Păcat, în câte feluri aş fi putut interpreta acest lucru!

În fine, cred că la această etapă pot să întreb şi despre concediu. Ce face un mitropolit în concediu? Vădit amuzat de întrebare, ÎPS Vladimir spune că în majoritatea cazurilor merge acasă, la părinţi. Uneori, la mare. Aici simt că vreau detalii. “Bineînţeles că atunci când merg la mare, caut un loc mai retras, unde să nu mă cunoască lumea. N-aş vrea să spună: Iaca, a venit şi ăsta la scăldat!”.

Pentru un moment, mă gândesc cum se odihnesc majoritatea moldovenilor la mare – mă refer la  atributele estivale obligatorii: discoteci, beţii, sărituri cu paraşuta, trasul pe banană…Fiindcă mi-l imaginez cu greu în această ipostază pe ÎPS, insist asupra unor detalii. “Evident că de îmbătat nu mă îmbăt niciodată şi nici în spectacole publice nu mă dau. De obicei, merg la mare cu prietenii, preoţi în mare parte, cu familiile lor. Într-o astfel de componenţă nu este greu să respectăm decenţa. În general, ne străduim să nu atragem atenţia nimănui”.

Când vorbim despre mare, concediu şi prieteni, uit pentru o clipă  cu cine stau de vorba. Mai ales că ÎPS este un interlocutor cu un dezvoltat simţ al umorului şi chiar atunci când povesteşte despre lucruri mai puţin pământeşti, o face într-o manieră accesibilă. Îl întreb dacă a avut vreodată viziuni cereşti.

“Nu am avut parte. Însă, de multe ori, când m-am rugat mult pentru ceva, rugăciunea mi-a fost auzită. Consider şi acest lucru un semn divin şi o mare bucurie”. Bucuriile mitropolitului sunt şi ele altfel decât ale oamenilor simpli – mai puţin personale. “Cea mai mare bucurie pentru mine a fost atunci când, împreună cu alţi preoţi, am început să redeschidem bisericile, mănăstirile, când văd că lumea se întoarce din nou cu faţa la Dumnezeu.” Intuind următoarea întrebare, continuă: “Iar cea mai mare părere de rău o am atunci când văd Biserica măcinată de neînţelegeri, ceea ce duce la dezbinarea ei. Şi aici cred că şi noi, mitropoliţii, şi patriarhii avem partea noastră de vină. Ar trebui să ajungem la o înţelegere, să instaurăm disciplină în Biserică. Vorbesc chiar de cazurile mai recente, când unii preoţi din Mitropolia Moldovei pleacă la cea a Basarabiei şi viceversa. N-ar trebui să-i netezim pe cap pentru aceste greşeli ”.

Visul său, deşi pentru un om de rând nu pare deloc democratic, este să fie doar o religie – cea ortodoxă. Mă gândesc că doar un mitropolit îşi permite să facă astfel de declaraţii. ”Religia ortodoxă este cea mai apropiată de om. Alte religii îi învaţă pe credincioşi să nimicească duşmanul, a noastră îndeamnă doar la pace”.  Deşi este poate cea mai influentă persoană în stat, în faţa lui Dumnezeu,  ÎPS Vladimir spune că se simte neputincios. “De fiecare dată când ajung pe locurile sfinte sau intru în contact cu lucruri dumnezeieşti, mă simt ca un copil. Îmi amintesc că atunci când am vizitat pentru prima dată Golgota, îmi era frică să mă apropii de acel loc, atât de păcătos mă simţeam. Mă gândeam că pe aici a mers Mântuitorul şi acum merg şi eu. La fel mă simţeam când am călcat pe muntele Athos”.


„Ca şi pădurea, Biserica nu poate fi fără uscături”

Consideră că cea mai mare plagă a Bisericii sunt preoţii leneşi. “Un om care vrea să facă ceva, o face în numele Domnului şi nu se gândeşte în primul rând la el, reuşeşte multe. Biserica, însă, ca şi pădurea, nu poate fi fără uscături”.  

Îl întreb dacă acum, când a fi credincios este într-un fel la modă, ştie să deosebească între cei care cred cu adevărat sau doar vor să-i fie în preajmă. “La Biserică vin mulţi şi toţi cu lumânări în mână. Dar, până la urmă, contează doar faptele. Cred din inimă că unii oameni, care mai înainte nici nu-şi puteau face semnul crucii, sau nu vroiau, acum sunt sinceri când vin la Biserică. Dar de judecat, Domnul să-i judece”.          


„La Biserică vin mulţi, şi toţi cu lumânări în mână. Dar, până la urmă, contează doar faptele”

Vreau să aflu cum arată  Raiul şi Iadul în viziunea unui mitropolit. “Noi, oamenii, gândim prea mult la aceste lucruri. Menirea omului este să-l slujească pe Dumnezeu, nu să se gândească la astfel de lucruri. Cum arată? Sfinţii părinţi ne povestesc de multe ori despre asta: grădină cu flori pentru rai, smoală şi flăcări pentru iad. Mai mult ar trebui să ne gândim la viaţa de apoi din altă perspectivă – a faptelor”.  
 
Cea mai mare realizare a sa o consideră hirotonisirea preoţilor. “În urmă cu câteva luni,  la Catedrala “Naşterea Domnului” am hirotonisit preotul cu numărul 1000! Am fost atât de emoţionat, încât am plâns de bucurie. Acum am tocmai 1012 preoţi hirotonisţi de mine. Înseamnă că se schimbă ceva în bine pentru Biserică!”  

Sus ↑

 Comentarii: CommentsTitleIcon

Fără ” ... cuvinte indecente și atacuri la persoană ”. De acord ! Și totuși, Prea Sfințite , îngăduiți-mi să întreb : nu doriți cumva să sponsorizați reparația ( macar ” cosmetică”) unui lăcaș sfânt din cimitirul unuia din cele mai sărace sate din RM? Dacă răspunsul va fi pozitiv, o să Vă numesc localitatea.
Vlad   -  
13 Septembrie 2014, 20:41
Sus ↑
mi e clar !!!
Vlad   -  
13 Septembrie 2014, 20:45
Sus ↑





* Nu sunt admise comentariile ce conţin cuvinte indecente şi atacuri la persoană.


code
Meteo
Curs valutar
Horoscop
Chişinău
+4°