VIP Magazin
Print
Print
Print
Print
Tatiana Ţîbuleac s-a măritat la Paris
August 2009, Nr. 64-65

Tatiana Ţîbuleac s-a măritat la Paris

Comentează   |   Cuprins

A fost cerută în căsătorie în grădina de la Muzeul Rodin din Paris, are o soacră elveţiancă şi un socru britanic, iar soţul ei, Tim Gould, este director programe în cadrul Agenţiei Internaţionale a Energiei. În iulie, la Paris, fosta vedetă PRO TV Tatiana Ţîbuleac a devenit dna Gould, iar nunta s-a produs la un restaurant din pădurea Boulogne.

Deşi am fost invitaţi să ne bucurăm alături de miri şi să consfinţim acest mariaj moldo-francezo-britanic, sperăm din toată inima să ne recuperăm „absenţa” la nunta moldovenească, pe care Tim şi Tatiana au planificat-o pentru început de octombrie. (Rodica Trofimov, fotografii de Alexandra Aladro)

Dragă Tatiana, felicitările noastre! Înainte de toate, sîntem curioşi să aflăm în ce circumstanţe s-a produs întîlnirea ta cu Tim?
L-am cunoscut în urmă cu doi ani, în Belgia. Am fost invitată de prietenii mei la botezul fiicei lor, iar el era naşul copilului. Aşa că prima dată ne-am văzut în circumstanţe cu totul respectabile - în biserică. El era foarte solicitat de rolul său şi practic nu se uita prin părţi. Eu în schimb am avut timp să-l studiez… Mi-am zis atunci „Ce mai seamănă cu Putin!”. După botez, am stat de vorbă - ce-i drept, mai mult despre gaz şi energie. Pînă la urmă s-a oferit să-mi arate a doua zi Bruxelles-ul.

Să înţeleg că a fost un ghid bun?
Excursia a început anapoda. El m-a aşteptat într-un loc, iar eu m-am dus în altul. Cînd ne-am întîlnit, mi-a spus foarte oficial că are o oră pentru lunch şi că trebuie să reuşim să vedem cîte ceva. Asta m-a enervat cumplit, pentru că am avut alte oferte de „ghizi”, care erau gata să stea cu mine toată ziua.  După ce am văzut obligatoriul monument al copilului care face pipi şi piaţa centrală, omul s-a arătat flămînd. M-a invitat să mîncăm ceva. După prînz, am văzut că nu se grăbeşte deloc să plece. A sunat la serviciu să anunţe că nu mai vine. Aşa a început adevărata călătorie prin Belgia.
   
Cine a fost cu lipiciul, tu sau el?
Cu lipiciul stăm ambii prost. El e britanic şi, deci, foarte decent, ca să nu spun altfel. Eu, însă, niciodată n-am făcut primul pas. Timp de cîteva zile ne-am întîlnit, mi-a arătat ţara, dar nici măcar nu mi-a făcut aluzie la faptul că mă place. Vedeam totuşi că vrea să mă impresioneze, deşi destul de stîngaci. În ultima zi am ajuns în Ostende, pe plajă. Era o seară superbă... Tim însă continua să vorbească despre istoria locului. M-am gîndit atunci - oare chiar n-o să mă sărute? Aşa cum nimic nu s-a întîmplat, ne-am pregătit să mergem acasă, în Antwerpen. Şi, ca să-mi fie şi mai ciudă, pe plajă a venit un moşneag artist şi a început să cînte la saxofon. Şi cînd, deodată, a îndrăznit. Aşa a început dragostea. A doua zi am plecat la Chişinău, sărutată.

Şi mai departe?
Mai departe a urmat toată geografia Europei. Ne-am promis să ne vedem aproape în fiecare lună, aşa că de voie, de nevoie a trebuit să ne facem vacanţe peste vacanţe. A fost un an superb! Apoi am decis că trebuie să începem să ne trăim viaţa în afara hotelurilor şi a vilelor închiriate. Ne doream să ne vedem în fiecare zi, să ne trezim împreună şi să ne facem planuri de viaţă, nu de week-enduri. M-am mutat la Paris.

Care au fost primele cuvinte pe care le-a învăţat Tim în română?
Prima frază pe care a învăţat-o a fost „hai şi-om be” şi pentru asta îi mulţumesc din suflet prietenului meu Sandu Oţel. A fost binevenită la prima întîlnire cu părinţii. Apoi au urmat şi altele, mai „civilizate”. Am încercat să-l învăţ cuvîntul „dragoste” şi după ce a repetat de mai multe ori, mi-a zis într-o zi: Facem langustini? În capul lui dragoste înseamnă langustini...

Cererea în căsătorie s-a produs ca-n filme?
Am fost „întrebată” de 8 martie... Ca o femeie moldoveancă, l-am instruit pe Tim despre zilele în care o femeie adevărată aşteaptă cadouri. Aşa că, eram în aşteptare. Trece dimineaţa - nimic. Vine ora prînzului şi îmi zic că o să mă invite undeva. Mîncăm acasă. Începe să plouă. Zi pierdută. Încep să mă bosumflu, dar tac. Tim, însă, începe a se foi. Zice, hai să ne plimbăm. Poate la Muzeul Rodin, în grădină? Şi acolo s-a întîmplat. A vorbit frumos, a promis multe, dar cînd a vrut să îngenuncheze, i-am zis că nu trebuie, ca e plouat. Seara i-am spus: faptul că mi-ai dat inel de logodnă, nu înseamnă că ai scăpat de cadou.

Cum au reacţionat părinţii la măritişul tău în afara Moldovei?
Ca nişte părinţi care au o singură fată. Tata a spus, da ce, nu se putea găsi un băiat bun şi la noi? Mama, însă, ca o mamă, a zis că, deşi cam tîrziu, e bine. Ei demult vor să mă mărite, din perspectiva nepoţilor. Totuşi, cred că nu le este uşor. Nici mie nu-mi este.  

Te-ai pregătit în mod special atunci cînd ai mers să-ţi vezi socrii?
M-am pregătit, dar nu special. Tim mi-a spus că parinţii lui sînt muzicieni. Tatăl lui e profesor de muzică, mama cîntă la vioară. M-am gîndit că găsesc eu limbaj comun cu nişte artişti. Cînd să intrăm în casă, el îmi spune: apropo, mama este şi psihoterapeut. Este a doua ei profesie… Socrii mei sînt extraordinari şi foarte tacticoşi. Mă bucur că soacra mă tratează ca pe un individ, nu ca pe apendice al „copilului”. Nu-mi dă „sfaturi preţioase”, nu-mi spune cum să am grijă de Tim şi chiar se poartă ca o a doua mamă. Sper să pot fi şi eu într-o zi o soacră atît de deşteaptă, deşi nu cred.  

În ce stil aţi gîndit nunta?
Întotdeauna mi-am dorit o nuntă europeană, cu mîncare puţină, muzică în surdină, într-un loc exotic. Şi aşa a fost. Însă moldoveanul întotdeauna vrea ceea ce nu are. Acum visez şi la o petrecere moldovenească - cu lăutari, plăcinte, vin şi hore... Departe de casă, începi să apreciezi aceste lucruri. Poţi scoate o femeie din Moldova, dar nu poţi scoate Moldova dintr-o femeie.

Ai avut emoţii cînd ai spus „da”?
„Zags”-ul moldovenesc e tare diferit de cel francez. Sălile sînt frumoase, cu tablouri şi multă lumină. În cele din Moldova mereu m-am simţit ca la procuratură. Apoi, totul durează 15 minute, ceea ce din nou e foarte bine. Cel mai distractiv a fost că după înscriere, potrivit tradiţiei, primăria alege o melodie ca fundal muzical pentru pupături şi fotografii. În cazul nostru a fost „Girl from Ipanema”. Toţi invitaţii s-au amuzat foarte tare. Probabil că în capul francezilor, eram un fel de „girl from Ipanema”…

Fericirea este... sau vine cînd..
Toţi mă întreabă acum dacă sînt fericită. Probabil, în mintea multora căsătoria aduce automat fericire. Am fost fericită de multe ori. Şi nu doar din dragoste. Fericirea e o stare generată de multe lucruri – de cireşele bunicilor, de nota “cinci” la algebră, de băutele cu prietenii, de colţunaşii tatei… Sigur că acum sînt fericită. Locuiesc în unul din cele mai frumoase oraşe ale lumii, am un bărbat care mă face să zîmbesc de fecare dată cînd îl privesc, pot face atîtea lucruri – şi le fac pe toate.
 
Planuri de viitor?
Ce vreau de la viitor? Ce să spun… Îmi doresc totul, dacă se poate. Acum, pentru prima dată în ultimii ani, familia este pentru mine pe primul loc. Asta nu înseamnă că nu vreau şi altceva. Atîta doar că acum parcă alte lucruri mă atrag mai tare.

Nu pot să nu te întreb cum se simte o moldoveancă la Paris?
Parisul e aşa cum vrei! Vrei să fii rafinat, romantic, glamuros, poftim. Vrei să fii şovin, rece, arogant, nimic mai simplu. Vrei să fii nebun, să bei vin din sticlă, să faci frumosul parte din tine, aici e locul. Am învăţat să iubesc Parisul şi nu a fost dragoste la prima vedere. Totuşi, Parisul nu este Franţa. Cel mai mult îmi place satul francez, cu oameni plini de viaţă, cu miros de pîine coaptă, cu flori pe care le-am văzut doar la „Discovery” şi cu multă linişte.

Sus ↑

 Comentarii: CommentsTitleIcon






* Nu sunt admise comentariile ce conţin cuvinte indecente şi atacuri la persoană.


code
Meteo
Curs valutar
Horoscop
Chişinău
+28°