VIP Magazin
Print
Print
Print
Print
Ecaterina şi Radu Rebeja. Cuplul din apararea... dragostei
Octombrie 2006, Nr. 30

Ecaterina şi Radu Rebeja. Cuplul din apararea... dragostei

Comentează   |   Cuprins

Retras şi fără fiţe

S-au cunoscut... nu, nu în bar, ca la fotbalişti, ci la o cumetrie – ca la moldoveni. O cunoştinţă comună a făcut prezentările de rigoare: el era fotbalist la „Zimbru”, titular la echipa naţională, ea – studentă la Economie, dar foarte aproape de fotbal, ea privind de mică meciurile împreună cu  tatăl său, pasionat de fotbal. Momentul a avut loc cu opt ani în urmă. Atunci, Radu i s-a părut Ecaterinei genul de om timid, retras, inteligent, în stare să întreţină o discuţie, fără aere de vedetă, chiar dacă, la acele timpuri, unor colegi de-ai săi li se urcase gloria la cap. Aşa a rămas şi până în prezent, prima impresie fiind cea adevărată. Exact aşa este şi în teren: muncitor, lucid, sigur, constant, intrările criminale fără motiv la picioarele adversarilor nu fac parte din arsenalul său, nu sare la gâtul arbitrilor. Căpitan al naţionalei şi al echipei de club, despre asemenea fotbalişti se spune că sunt luptători ai frontului invizibil care au un rol important, deşi mai puţin spectaculos, în funcţionarea echipei.

Tocmai peste opt ani...

Peste jumătate de an după ce s-au cunoscut, Radu a plecat „la capătul lumii” să joace pentru echipa rusă Uralan Elista – ea avea 19 ani, iar capitala kalmâkă era atât de departe, încât relaţia lor s-a limitat doar la rarele veniri ale lui Radu acasă. Ulterior, el s-a transferat la Saturn Ramenskoe, pentru ca mai apoi să ajungă la FC Moscova, echipă de care mai este legat încă un an. Stabilirea lui la Moscova a făcut relaţia lor mai vie – nu era lună ca Ecaterina să nu zboare cel puţin o dată la el. Totuşi, de la prima întâlnire până la ziua nunţii, au trecut tocmai opt ani în care s-au întâmplat multe despărţiri şi multe întâlniri. De ce a durat atât de mult? Simplu: pentru că fotbaliştii niciodată nu au timp, nici măcar pentru propria nuntă.

În această perioadă, ea şi-a văzut de treabă pentru că ştia ce are de făcut: a absolvit ASEM-ul, s-a implicat de zor în afacerile familiei – panificaţie şi patiserie, restaurant sau salon de frumuseţe. Niciodată nu a admis gândul că poate să depindă de banii lui Radu, chiar dacă experţii susţin că stabilitatea şi constanţa în evoluţia pe terenul de fotbal l-au făcut unul din cei mai bine remuneraţi fotbalişti din Moldova.

Nunta, în grija miresei

Timpul căsătoriei a sosit. Undeva, Ecaterina citise că anul 2006 este favorabil pentru încheierea unei asemenea „afaceri”. Rigorile vieţii de fotbalist au silit-o să-şi asume toată povara organizării ceremoniei. Mirele, adică, Radu, a ajuns la Chişinău, cu peripeţii, duminică noaptea, ziua nunţii fiind fixată pentru luni, deşi ar fi putut sosi şi cu zece minute înainte de eveniment – de toate a avut grijă Ecaterina. Fotbalul a fost şi atunci la el acasă, culoarea verde a dominat peste tot, dansatorii au fost îmbrăcaţi în tricourile mirelui de la echipele la care acesta evoluat. Naşul, impresarul Leonid Istrati, un bun prieten al familiei, este şi el din domeniu.

Altfel de fotbalist – altfel de cuplu

Pe bune, fotbaliştii sunt nişte oameni deosebiţi. Cariera activă le aduce satisfacţii, inclusiv materiale, dar îi privează de multe „drepturi lumeşti”. Specificul meseriei le dă multă bătaie de cap soţiilor acestor artişti ai jocului cu piciorul, nevoite să suporte numeroase lipsuri, să stea departe de cel drag şi să ierte, pentru că motive au destule. De multe ori, nevestele nu rezistă şi renunţă, căci fotbaliştii sunt ca nişte copii mari...

De regulă, singurele locuri unde aceştia îşi pot întâlni alesele inimii sunt aeroporturile, stadioanele şi localurile de agrement.
În cazul Ecaterinei şi al lui Radu lucrurile stau altfel. El preferă să „omoare” puţinul timpul liber pe care îl are, acasă, să citească, să asculte muzică şi să meargă la teatru, fapt ce o scuteşte pe Ecaterina de multe neplăceri. La fel ca şi fotbaliştii, ea este superstiţioasă, ţine în taină câteva trucuri care, atunci când au fost puse în acţiune de fiecare dată când a mers la meciurile lui Radu, i-au purtat noroc. A învăţat şi cum să-l încurajeze după înfrângeri, ba chiar să-l mai dojenească pentru „păcatele” comise pe teren, dar o face iscusit, cu mare atenţie. A fost alături în momente dificile pentru un sportiv, atunci când Radu nu a fost convocat la echipa reprezentativă o perioadă lungă de către selecţionerul de atunci, Victor Pasulko. L-a susţinut şi i-a insuflat încredere în forţele proprii, mai ales că motivul invocat de către antrenor – indisciplina – părea absolut absurd. După o asemenea lovitură de imagine, altul s-ar fi „rupt”. N-a fost cazul lui Radu Rebeja – a avut grijă Ecaterina!

Sus ↑

 Comentarii: CommentsTitleIcon






* Nu sunt admise comentariile ce conţin cuvinte indecente şi atacuri la persoană.


code
Meteo
Curs valutar
Horoscop
Chişinău
+22°