VIP Magazin
13 Noiembrie 2019
Print
Print
Print
Print
Angela Aramă acceptă o nouã provocare
Octombrie 2008, Nr. 54

Angela Aramă acceptă o nouã provocare

Comentează   |   Cuprins

După o groază de timp petrecut împreună, în care au împărţit dragostea, bucuriile şi o avere, Angela Aramă şi Constantin Leahu au decis să meargă pe cărări diferite: el şi-a luat chitara, iar ea a ales microfonul pentru a realiza următorul reportaj al vieţii.

“Am procedat ca “un bărbat adevărat.”

Cuplul Angela Aramă&Constantin Leahu s-a destrămat. Divorţul oficial a fost pronunţat acum trei luni.  Deputata şi jurnalista Angela Aramă ne surprinde din nou prin modul său de a consuma dramele - zîmbind. Nu plînge şi nu se complace deloc în rolul de victimă. Angela şi-a luat cărţile şi pe fiica Paula şi a plecat de acasă. Iar el a şi îmbrăcat un costum de mire, mai scump decît prima dată.

Angela Aramă  a acceptat să ne ofere un interviu despre viaţa ei, veche şi nouă. (R. C.)  

Angela, cum se întîmplă că doi oameni, care de la distanţă păreau un cuplu de inspiraţie pentru noi, divorţează?

Divorţul, ca şi căsătoria, este un eveniment ce nu poate fi supus unor diagnosticări rigide, exclusiv logice. Nu poate fi explicat pe degete, ca într-un manual, deşi aparent toate despărţirile sînt la fel. Se întîmplă de la caz la caz, în circumstanţe şi din motive diferite. Orice cuplu la început este angelic. Unele reuşesc să menţină relaţia o perioadă mai lungă, alţii se despart ca frunza de copac în toamnă. Majoritatea supravieţuiesc conformîndu-se regulilor general acceptate, chiar dacă se simt înstrăinaţi şi nu mai oferă unul celuilalt prospeţimea sentimentului. E minunat dacă ambii reuşesc să păstreze respectul şi grija pentru partener. Să valorifice împreună bucuriile vieţii. Să se simtă inspiraţi şi necesari. Dar asta se poate întîmpla doar atunci cînd cei doi cresc spiritualiceşte în aceeaşi progresie.

Uneori, însă, autocunoaşterea te duce pe căi nebănuite şi e atît de copleşitoare, încît începe să dicteze stilul de viaţă. Urcuşul spre tine te poate conduce tocmai pe un versant opus celui pe care a rămas partenerul tău de viaţă. În aceste momente cruciale, orice implicare forţată din afară, orice stres, indiferent de natura lui, poate provoca ruptura. Cel mai frecvent atribut al crizei este insuficienţa sau lipsa totală de comunicare. La fel de des se întîmplă ca o terţă persoană să profite de vacuumul creat între cei doi şi să tragă spre ea catetele unui triunghi al Bermudelor, în care se prăbuşeşte cu tot cu ipotenuză şi bule de săpun “opera” familială a celor doi soţi. Mulţi îmi spun că am fost pentru ei un cuplu de inspiraţie şi că au fost şocaţi de despărţirea noastră.

Să ştiti că sînt şi acum mîndră de cuplul pe care l-am constituit pînă nu demult. Am avut un soţ grozav, am învăţat să-i iert greşelile şi să stimulez cele mai frumoase calităţi ale lui. Chiar dacă alţii  îl considerau destul de dificil, impulsiv, eu întotdeauna am ştiut că sufletul lui e la fel de minunat ca şi intenţia de perfecţiune pe care Dumnezeu o sădeşte în fiecare dintre noi la zămislire.

Cine a luat decizia finală?

Greu de spus. Cel puţin eu nu m-am grăbit. Am lăsat timpul să curgă, trasînd o linie clară de plutire sub care nu mi-am permis să cad,  fiind sigură că orice se face, se face spre bine. Dacă ştii să te încrezi în Forţa Divină, Ea te conduce prin labirintul încercărilor cu multă înţelepciune şi discernămînt. Pentru că fiecare dintre noi are de învăţat anumite lecţii în scurta perioadă de şedere în dimensiunea pămîntească. Probabil nici eu, nici el nu am fi învăţat acea lecţie existenţială predestinată fiecăruia, dacă nu ne-am fi despărţit. Nu pot să pun mîna în foc pentru el, dar eu sînt obişnuită să-mi fac temele fundamental. Aşa că nu-mi voi consuma în nici un caz viaţa ca o repetentă nesimţită.  

Pentru cine crezi că a fost mai greu?

Orice schimbare radicală în viaţă presupune un disconfort, mite un divorţ, după ani şi ani de convieţuire la bine şi la rău. Cred că ne-a fost greu şi mie, şi lui. Doar că din motive diferite. Le trec sub tăcere.

Cum au consumat copiii alegerea  voastră?

Nu pot să vorbesc despre trăirile copiilor mei, aş risca să greşesc sau să le provoc durere. Dacă vor considera oportun, vor povesti ei înşişi vreodată despre modul în care au depăşit situaţia creată. Fiecare a trecut prin momente grele şi şi-a asumat un anume model de comportament şi atitudine. Cert este că relaţia dintre noi este mai consolidată ca niciodată. Dacă nu voi reuşi, ceea ce e improbabil, să mai realizez ceva în viaţa asta, copiii mei vor rămîne fericita mea împlinire. Sînt exact aşa cum mi i-am dorit - plini de iubire şi compasiune, frumoşi şi inteligenţi. Întotdeauna le-am oferit libertatea de a alege şi le-am respectat deciziile. Pentru că,  indiferent de acţiunile noastre, adevărul iese la suprafaţă şi ne determină să apreciem lucrurile la justa lor valoare.

Tu eşti cea care a plecat de acasă. De ce tu?

Pentru că nu s-a hotărît el. Simplu. Casa aceea e opera supremă a vieţii lui, se pare. Nu ar fi părăsit-o pentru nimic în lume. Aud că acum, în sfîrşit e o curăţenie exemplară acolo, totul e pus la loc şi nici un fir de praf nu se încumetă să se aşeze pe mobilă, pentru că oricum n-are nici o şansă - e prins din zbor pe laveta mereu umedă şi gata de atac. Eu mai citeam din cînd în cînd, ba mai şi scriam, mergeam la serviciu. În consecinţă, se mai usca laveta, se mai îngrămădeau pe scaunul din dormitor haine, chiar se întîmpla uneori să nu spăl dimineaţa ceaşca de cafea. Aşa că am procedat ca “un bărbat adevărat”. Mi-am luat gentuţa şi am plecat, asumîndu-mi consecinţele. Adică faptul că o voi lua practic de la început. Înlocuitoarea mea, înarmată cu teuri, mături şi substanţe universale de combatere a microbilor, nu s-a lăsat mult aşteptată. Probabil, pîndea de după colţ. De fapt, trebuie să fiu sinceră, am plecat doar  în momentul în care am fost sigură că las casa-fetiş pe mîini bune, pe mîinile unei gospodine excelente.
            
Aţi iniţiat un proces de împărţire a bunurilor? Ai pretenţii la  ceva anume?

Am reuşit să ne înţelegem amiabil. Am cedat atît cît să pot merge mai departe, fără a mă împotmoli în procese judiciare interminabile. Mă voi descurca cu cît am obţinut. Mai ales că nu am de gînd să îmi intrerup activitatea, dimpotrivă, am planuri şi idei curioase. Unica mea pretenţie este într-atît de monstruoasă, încît nu ştiu dacă e bine s-o expun. Totuşi, o mărturisesc: vreau să fiu respectată. Atît.
    
Unde locuieşti acum? Fiica ta e cu tine?

După ce am plecat de acasă am schimbat mai multe “locaţii”. Acum sper să mă aşez în cel mai minunat loc din lume - cel care corespunde perfect preferinţelor mele şi felului meu de a fi. Cel pe care o să mi-l amenajez aşa cum îmi place şi îl voi  umple de viaţă cu pasiunea conştientizării semnificaţiei mele modeste pe acest pămînt. Fetiţa mea va avea o cameră separată şi asta mă bucură enorm - trebuie să-i ofer dreptul la intimitate. Ea mi-a fost mereu aproape şi uneori chiar şi-a asumat rolul de mamă, inoculîndu-mi încrederea în forţele proprii, dîndu-mi puterea de care aveam atîta nevoie. E o personalitate bine conturată, chiar dacă e la vîrsta de 12 ani neîmpliniţi.

Ţi-e dor de ceva mai special din casa ta?

Acum nu. Mi-am luat de acolo cărţile, lucrurile personale şi un tablou de Andrei Sîrbu. Casa noastră e în noi înşine.

Este adevărat că ex-soţul s-a şi recăsătorit? Crezi că a făcut-o din răzbunare?

A jucat nunta pe 08.08.08. Sper să nu o fi făcut din răzbunare (sau din disperare), pentru că acesta nu este tocmai sentimentul pe care îţi clădeşti o nouă familie.

Ce este cel mai greu de înghiţit în noua ta viaţă?

Înghiţi greu doar atunci cînd ai anghină sau faringită. Mă amuză faptul că lumea consideră că trebuie neapărat să-mi smulg părul din cap, pentru că nu mai sînt posesoarea unei vile luxoase, cu piscină în curte. Repet, am plecat eu. Pentru că nici un om de pe pămînt nu trebuie să accepte puţin, atunci cînd viaţa are a-i oferi mult. Şi nu mă refer aici la conturi bancare. Sînt omul care îşi făureşte viaţa. Am abordat experienţele din optica exploratorului spiritual şi le găsesc excepţionale. Trepte spre mine însămi. Trepte spre Dumnezeu.

Sus ↑

 Comentarii: CommentsTitleIcon

Bravo Angela.Mi-ai placut de cind te stiu.De la tv. Imi pare rau ca nu ma pot decide asa de usor sa divortez adoua oara!!!Ce sa fac.Mii rusine si mii jale de fiicele melela care levine f.greu sa-si aleaga cu cine sa ramina
maria   -  
09 Ianuarie 2011, 00:13
Sus ↑
Esti o femee de exeptie,dintotdeauna te-am admirat!!!
Tudor   -  
09 Februarie 2012, 15:30
Sus ↑
Numai o femeie desteapta si puternica poate proceda in felul acesta.Succese mari in continuare.
Tamara Nicolaescu   -  
10 August 2013, 23:27
Sus ↑
Numai o femeie desteapta si puternica poate proceda in felul acesta.Succese mari in continuare.
==AHA PRECIS
VaseA   -  
16 Octombrie 2015, 23:03
Sus ↑





* Nu sunt admise comentariile ce conţin cuvinte indecente şi atacuri la persoană.


code
Meteo
Curs valutar
Horoscop
Chişinău
+19°