VIP Magazin
Print
Print
Print
Print
Traian Băsescu. La cârma navei România
Martie 2005, Nr. 11

Traian Băsescu. La cârma navei România

Comentează   |   Cuprins

A fost în cursă şi nu s-a lăsat prins. A câştigat, pe aprigă furtună politică, dreptul de a conduce România în următorii cinci ani spre largi orizonturi. A arătat că politica se poate face cu pasiune şi că e loc pentru un altfel de preşedinte. Actualul şef al statului român s-a aflat în trecut la cârma celei mai mar nave a ţării, "Biruinţa". Fără a fi cel mai bun elev, a ajuns şef de clasă. Are o cicatrice pe faţă, ce-i aminteşte de o trăsnaie din tinereţe. Nu s-a sinchisit de Brigitte Bardot pentru a rezolva problema câinilor vagabonzi ai Bucureştilor şi a ieşit învingător din "buticariadă". Traian Băsescu nu are de ce să se teamă: marea l-a oţelit, l-a învăţat să fie puternic, să-şi asume responsabilităţi şi să ia rapid decizii. Vulcanic şi şarmant, acest matelot de căpetenie nu mai "cântă la proră", ci şi-a suflecat mânecile şi s-a apucat de treabă.

Noul Preşedinte al României, dl Traian Băsescu, a acceptat cu bunăvoinţă să acorde un interviu pentru "VIP magazin" de la Chişinău: despre dragostea lui faţă de Moldova de pe malul stâng al Prutului a aflat o lume întreagă.

...Parcăm la una dintre intrările în Cotroceni la indicaţia SPP-iştilor, care, amabili, ne roagă să tragem mai aproape de intrare. Urmează verificările de rigoare, cu domni şi doamne poliţiste politicoase. Este marţi, 2 februarie, ora 12.35. Peste 25 de minute, la ora stabilită în agenda prezidenţială, aveam să începem discuţia cu Preşedintele României. Durează câteva minute să obţinem legitimaţiile de vizitatori şi să trecem prin detectorul de explozibile. Iată-ne în curtea vechiului palat. Nu avem timp să zăbovim pentru a admira stilurile arhitecturale brâncovenesc şi moldovenesc vechi. Responsabili de la Serviciul de Pază şi Protecţie ne conduc către Salonul Albastru unde, împreună, încercăm să pregătim "scena" pentru interviu. Bodyguarzii ne întreabă despre durata discuţiei. Apoi, ne ajută să mutăm câteva scaune impozante, cineva aduce pahare cu apă. "Atenţiile" de la Chişinău pentru dl Preşedinte le punem pe o masă albă. Totul parcă e aranjat. Nu ai ce face doar cu emoţiile. Noroc că Traian Băsescu se lasă aşteptat vreo zece minute - avem timp să "scanăm" interiorul şi să "retuşăm" scenariul de protocol: cine dă primul mâna, ce spune, cum îi oferim cadourile. în sfârşit, oamenii din pază ne informează că "preşedintele a coborât, fiţi gata". Dl Băsescu îşi face apariţia însoţit de Adriana Săftoiu, consilier prezidenţial şi purtător de cuvânt al Preşedinţiei române. Şeful statului poartă un costum albastru-închis, ce se îmbină perfect cu ochii săi senini. Strângeri emoţionante de mâini. Cu un Preşedinte care zâmbeşte. Subsemnatei şi Cătălinei Stan, directoarea Agenţiei de comunicare BDR Associates, cea care a făcut ca lucrurile acestea să se întâmple. Ii reţinem atenţia asupra vinurilor de la "Mileştii Mici" şi a ţuicii "Destin" (oferite cu amabilitate de către directorii celor două întreprinderi). După care preşedintele ne spune să trecem la treabă, "ca să fim eficienţi". Găseşte, totuşi, câteva clipe pentru a răsfoi "VIP magazin". Surâde. De fapt, pe tot parcursul interviului a fost jovial. Recunosc: după interviu, m-au cam durut obrajii - de mult n-am mai râs cu atâta poftă.

Dle Preşedinte, cui i-a fost frică de Traian Băsescu ?

Nimănui.

Nici în cursa electorală?

Bine, în cursa electorală se ştia că nu pot fi bătut. N-aveam cum să pierd alegerile - nici la Bucureşti, nici la Preşedinţie.

Cine a fost prima persoană care v-a felicitat cu prilejul victoriei în cursa pentru Cotroceni?

O să fiu foarte sincer. Ion Iliescu a fost primul care a sunat. A telefonat înainte de anunţarea rezultatelor.

Ce v-a zis?

"Felicitări".

Şi Dvs.?

Că asta-i viaţa!

2004 a fost un an memorabil pentru Dvs. Care campanie vi s-a părut mai grea: cea pentru Primăria capitalei, turul întâi sau turul doi al prezidenţialelor?

Cea de la primărie, pe care o consider, de fapt, poate mai importantă decât victoria de la prezidenţiale. Dintr-un motiv simplu. Un politician care câştigă prima dată o cursă electorală rămâne să confirme acest lucru. La Primăria capitalei, după un mandat foarte greu, am intrat a doua oară în cursă şi am câştigat din primul tur, avându-1 ca adversar pe Mircea Geoană. Asta înseamnă că pentru cei 2,5 milioane de bucureşteni am "confirmat". Aş vrea să câştig un nou mandat la Preşedinţia României în maniera în care am învins la Primăria capitalei. Victoria de la Bucureşti din iunie 2004 a avut destulă greutate în confirmarea unui politician. Să vedem ce se va întâmpla în 2009 la Preşedinţia României.

Şi totuşi, care fotoliu e mai comod: cel de la Primărie sau cel de la Cotroceni ?

Nu pot alătura aceste fotolii, deoarece sunt complet diferite. La Primăria capitalei, dincolo de aspectele ce ţin de investiţii, modernizarea oraşului, aveai de-a face cu viaţa de zi cu zi a cetăţenilor: probleme legate de apă caldă, de drumuri, de transport, de încălzire pe timp de iarnă. La Preşedinţie, lucrurile sunt extrem de dificile, pentru că dacă faci erori de politică externă este foarte greu să le repari. Pentru un primar nu e mare problemă dacă greşeşte. Insă la un preşedinte de stat e extrem de mare impactul. Aici coordonezi activitatea serviciilor secrete, ai responsabilităţi enorme, îndeosebi în calitate de preşedinte al Consiliului Superior al Magistraturii. Scaunul unui preşedinte are tot timpul ţepi: nu stai comod niciodată. Acolo, la Primărie, dacă ai dat drumul la încălzire, te poţi relaxa. Aici, niciodată.

Nu putem evita această întrebare: aţi adus cu Dvs. o secretară nouă?

Două "lucruri" duc după mine tot timpul - secretara şi şoferul (râde).

Credeaţi în victorie?

Cred întotdeauna în ceea ce fac. N-am crezut niciodată c-o să pierd. Tot timpul am fost convins că voi câştiga.

După atâtea curse electorale, v-aţi compara cu un sprinter sau cu un maratonist?

Sunt un alergător de cursă lungă, care poate câştiga detaşat.

Ultimul sondaj de opinie din România arată că sunteţi în topul încrederii poporului român...

E o performanţă extraordinară. Nu a existat până acum om politic care să întrunească la 74% încrederea populaţiei.

Acest fapt nu-i interpretez ca pe un lucru de care să te bucuri, ci ca pe o răspundere enormă.

Sunteţi o persoană cu un acut simţ al umorului şi care nu caută mult timp replica. De la cine aţi moştenit aceste calităţi?

Mi le-a dat natura (râde). Suntem o familie de oameni optimişti, în general. Şi mama mea este un om optimist, şi tata, Dumnezeu să-1 ierte, a fost un om plin de vervă, i-a plăcut viaţa, dar a fost serios când era vorba de muncă. A fost militar.

Umorul şi verva au fost armele cu care i-aţi torpilat pe adversari?

Nu numai. Evident, politicienii au şansa pe care le-o dă propriul lor fel de a fi. Pentru mine este o şansă pe care mi-a dat-o Dumnezeu, chiar daca am păr puţin...

Regretaţi ceva din ceea ce nu aţi reuşit să faceţi în campanie?

Nu, până acum, tot ce mi-am propus, am făcut. Timpul e scurt, sunt doar două luni de când m-am instalat la Cotroceni. Am fixat două obiective majore pe care le voi urmări de-a lungul mandatului meu. Primul este legat de cea mai dureroasă problemă internă a României: corupţia la nivel înalt. Spun "dureroasă" nu doar pentru că e resimţită de populaţie, ci din motivul că este dificil de rezolvat. Aici e necesar ca toate verigile să-şi probeze eficienţa într-un efort unitar, iar necazul e că unele dintre instituţiile care trebuie să lupte cu corupţia, fie că vorbim de poliţie, de parchet sau de judecători, sunt ele însele afectate de acest flagel. Şi atunci, problema devine complicată. Cel de-al doilea obiectiv este legat de definirea bazinului Mării Negre drept zonă geostrategică de maximă importanţă şi pentru NATO, şi pentru Uniunea Europeană.

Adică, alternaţi vectorul politic Vest - Est?

Consolidarea poziţiei noastre în Alianţa Nord-Atlantică şi integrarea europeană sunt nişte obiective clasice, determinate şi preluate de toate puterile politice care s-au perindat la conducerea ţării în ultimii 15 ani. Totodată, dorim să dezvoltăm politica noastră externă legată de Marea Neagră şi de R. Moldova în mod deosebit. Asta are componente care duc până dincolo de Ocean, de aceea ne este necesar un parteneriat strategic cu Marea Britanie şi cu Statele Unite. în acelaşi timp, suntem conştienţi de ceea ce înseamnă Marea Neagră nu doar din punct de vedere politic. Discutăm despre o zonă de mari resurse economice, care vor trebui distribuite echitabil, şi e necesar ca România să fie parte la această distribuţie. Dar discutăm şi despre o zonă de mare instabilitate generată de conflictele îngheţate, fie că e vorba de Transnistria, de Osetia sau de Nagorno-Karabah. Nu în ultimul rând, Marea Neagră este un pod de trafic de droguri, de armament şi de carne vie către Uniunea Europeană. Toate sunt nişte elemente ilicit împotriva cărora atât NATO, cât şi Uniunea Europeană luptă şi vor să le pună sub control, pentru că ele afectează grav dezvoltarea şi, dacă vreţi, ordinea în statele democratice.

V-aţi referit la conflictele îngheţate. Ce soluţie ar exista pentru Transnistria?

Îmi vine greu să dau soluţii, public. Sigur că noi şi aliaţii noştri gândim soluţii pentru Transnistria. Neîndoielnic, Rusia este un actor-cheie nu numai în zonă, ci şi la nivelul politicii globale şi trebuie să ţii cont întotdeauna şi de interesele acestui stat, atunci când îţi doreşti să atingi nişte obiective de politică externă. Voi fi deschis în relaţiile cu Kremlinul şi apreciez Rusia ca fiind un stat care trebuie respectat şi tratat în corespundere cu dimensiunile şi forţa lui.

Ce notă aţi acorda vizitei dvs. la Chişinău?

Nu ştiu dacă lucrurilor de suflet li se pot acorda note. E ca şi cum ai vrea să dai notă soţiei sau soţului... Astea sunt bune în cazul elevilor şi al studenţilor. Pentru mine Chişinăul, Republica Moldova reprezintă o chestiune de care mă simt legat sufleteşte. în acelaşi timp, vreau să aşez deasupra sentimentelor raţiunea cu privire la ce este mai bine pentru Moldova şi pentru România.

Ce aţi discutat cu preşedintele Voronin la Chişinău?

Vă pot spune că am discutat amândoi foarte deschis. Conversaţia a fost esenţială în crearea unui climat de încredere între noi, care să ne permită o evoluţie comună către UE. Susţin ideea, care nu a fost contrazisă nici de preşedintele Voronin, că suntem două state independente - România şi R. Moldova -, dar un singur popor. Noi ne asumăm responsabilitatea să fim un avocat fervent al Moldovei pentru integrarea europeană.

Unii v-ar putea incrimina un interes exagerat faţă de Moldova...

Atribuţiile preşedintelui sunt deosebite în politica externă şi faptul că România încearcă să-şi extindă influenţa în zonă pe măsura potenţialului său este un lucru de natură să aducă servicii şi beneficii şi poporului român, şi aliaţilor noştri. Prin urmare, lucrez pentru noi toţi.

Redobândirea cetăţeniei române de către românii din RM rămâne o problemă, un adevărat labirint. Va putea fi simplificată cumva această procedură?

Cu siguranţă, da. Am discutat la acest subiect cu dl preşedinte Voronin şi cred că în perioada următoare vom identifica nişte modalităţi acceptabile. Noi avem, însă, restricţiile ce decurg din calitatea noastră de ţară care a încheiat negocierile de aderare la Uniunea Europeană. Vă asigur, însă, că vom găsi rezolvarea, cu acordul Comisiei Europene, ca să facilităm obţinerea cetăţeniei române de către moldoveni.

Este nevoie de a semna tratatul moldo-român ?

Da. Am certitudinea că va fi găsită o soluţie prietenească între cele două ţări.

Ce le puteţi spune celor care doresc să-şi facă studiile în România, dar şi celor care sunt bursieri ai statului român?

Cu acordul Guvernului R. Moldova, lucru pe care îl vom discuta în perioada imediat următoare, vom încerca să majorăm substanţial numărul de burse acordate studenţilor din RM şi să reînnodăm legăturile noastre culturale, în baza respectului reciproc şi, mai ales, a ideii că suntem acelaşi popor, chiar dacă trăim în două state independente.

Aţi mai fost la Chişinău?

Nu, a fost prima mea vizită la dvs., chiar dacă am străbătut lumea în lung şi în lat prin natura meseriei. Probabil, din această cauză nu am complexe să mă duc la Moscova, spre deosebire de foştii noştri conducători.

V-au plăcut vinurile de la Mileştii Mici?

Da (râde).

Cum v-aţi constituit echipa? Cu ce argumente convingeţi oamenii să împărtăşească ideile Dvs. ?

Echipa este una pe care o cunosc de mult. Cu această echipă am fost în opoziţie, cu această echipă am venit la putere şi tot cu ea am să plec de la Cotroceni atunci când poporul român va spune "stop!".

Sunteţi un şef exigent?

Sunt. Nu sunt un şef uşor de suportat.

Când aţi descoperit că vă place să conduceţi ?

Cred că plăcerea de a conduce o are orice om, din naştere. Eu, însă, am făcut exerciţiul conducerii de foarte tânăr. Am fost comandant de navă, ministru al Transporturilor în cinci guverne, primar general al capitalei. Exerciţiul puterii este parte din existenţa mea şi îl practic cu relaxare graţie experienţei. Bineînţeles, puterea trebuie exercitată pentru cei care te-au desemnat să fii şef, fie chiar şi preşedinte al României.

Care sunt relaţiile Dvs. cu cei care v-au precedat la Cotroceni?

Relaţii normale, de respect. In România, această funcţie este extrem de puternică, nu e una decorativă, întrucât este obţinută prin vot direct, nu prin cel al parlamentului.

Cine este personalitatea a cărui cuvânt cântăreşte greu pentru Dvs.?

Vocea poporului. Atât.

Ce este mai periculos: să fii comandant de navă sau preşedinte de ţară?

Poate fi periculos doar pentru poporul pe care îl conduci, dacă conduci prost (râde). Dacă conduci prost o navă, e periculos pentru tine.

Ce aţi învăţat de la mare?

Forţa de a înfrunta orice. Am altă dimensiune a pericolului. Marea îţi oferă toate categoriile de pericol - ori eşti în furtună, ori operezi în zonă de război, ori ai incendiu la bord. De aceea, riscurile pământeşti devin uneori nesemnificative în raport cu cele marine.

Povestiţi-ne despre părinţii Dvs.

Mama se trage dintr-o familie cu 11 copii din comuna Basarabi, jud. Constanţa. Tata e originar din comuna Podul Hagiului, dintre Iaşi şi Vaslui, foarte aproape de frontiera cu R. Moldova. A făcut Şcoala de Ofiţeri şi a fost repartizat la Brigada de tancuri din Basarabi în 1950, făcând parte din prima promoţie de ofiţeri de după război, când Armata Regală a fost înlocuită de armata noului regim, a "poporului". Părinţii s-au cunoscut la Basarabi. S-au luat şi au făcut doi băieţi. După care, uşor-uşor, ne-am luat zborul.

Ce amintiri din copilărie purtaţi in suflet?

Îmi amintesc bine de tancuri. Ne ducea tata pe la unitate şi ne arăta "minunăţia". Ţin minte că m-a impresionat o ieşire pe dedesubt, dintre şenile. Să tot fi avut patru-cinci ani...

Visaţi pe-atunci să vă faceţi tanchist?

Nu, visam la mare. Am locuit la Constanţa! Acesta mi-a fost visul: să cutreier lumea, navigând.

Familia e insula unde vă simţiţi cel mai în siguranţă ?

N-aş spune că e o insulă, căci nu e plăcut să stai pe o insulă, mai ales dacă e izolată (râde). E o oază de linişte într-o lume mereu agitată.

Ce credeţi că au moştenit copiii de la Dvs.?

Aş zice că, înainte de toate, corectitudinea. Am o fiică avocat, cealaltă este economist. Cea mai mare, Ioana, a studiat în România, iar cea mică, Elena, - în Statele Unite.

Şi soţia Dvs. ce face?

E casnică. Veghează la noi trei.

Când aţi fost ultima dată în larg?

În 1998. Am făcut un ware cu fosta mea navă.

Cum vedeţi România peste cinci ani?

Un stat puternic în NATO şi în Uniunea Europeană. Suntem a şaptea ţară ca mărime în Europa, o ţară de care toată lumea va trebui să ţină cont, atunci când vorbeşte despre interesul ei naţional.

Au mai rămas în România politicieni cu dragoste de ţară ?

Nil ştiu. Dar ştiu că nu-mi lipseşte această dragoste şi sper să o aibă cât mai mulţi politicieni. Poţi fi un om politic bun numai atunci când ţii la ţara ta şi o ai în suflet.

Vă mulţumim pentru interviul acordat!

Rodica Trofimov

2 februarie 2005, Bucureşti

Mulţumim Agenţiei de comunicare BDR Associates şi "Voiaj International" pentru contribuţia la realizarea acestui interviu.

PS: După ce impresiile se împărţiseră pe e-mail-uri şi sms-uri, finalul acestui articol îmi veni chiar în seara zilei de marţi. In taxi, privirea mi se oprise asupra unui cartonaş parfumat, agăţat de retrovizor. Era o publicitate electorală pentru Alianţa D.A. Cred că vă mai amintiţi ce era scris pe verso... De bună seamă, în România miroase a schimbare.

 
Sus ↑

 Comentarii: CommentsTitleIcon






* Nu sunt admise comentariile ce conţin cuvinte indecente şi atacuri la persoană.


code
Meteo
Curs valutar
Horoscop
Chişinău