VIP Magazin
Print
Print
Print
Print
Ruslan Uskov. Un bărbat carismatic, un jurist de succes
Octombrie 2004, Nr. 06

Ruslan Uskov. Un bărbat carismatic, un jurist de succes

Comentează   |   Cuprins

Reţeta succesului i-a fost, cu certitudine, „montată" în gene. în plus, e norocos al naibii. Iar carisma-i te provoacă la cochetărie de fiecare dată când dai ochii cu el. Fumându-şi ţigara cu nonşalanţă, Ruslan îşi derulează pelicula vieţii ca un regizor imun la patetism, însă cu o bună doză de ironie. Femeile au roit în juru-i încă din copilărie. Mama şi bunica, dar şi nenumăratele mătuşe, au avut grijă să-l alinte, motiv din care reuşeşte să se înţeleagă foarte uşor cu reprezentantele sexului frumos, recunoaşte el.

A început să povestească bancuri fără perdea de pe la cinci ani. "Eram acasă la o petrecere pe care o dădea mama pentru prietenele sale, şi eu, plin de importanţă, mă învârteam printre fuste. In ajun tocmai auzisem un banc (abia peste un noian de ani am înţeles cât de indecent este, încât nu aş îndrăzni să ţi-1 povestesc acum). Şi mi-am zis să impresionez publicul. Dar, spre marea mea dezamăgire, nu a râs nimeni: mai mult decât atât, s-au prefăcut că nu l-au înţeles". Spune bancuri piperate şi la cei 33 de ani împliniţi, dar acum, cu un deosebit succes la public. N-a fost un copil dintre cei mai cuminţi, dar, nu-i prea dădea mamei bătaie de cap. Adevărul e că avea doar nouă ani când mama 1-a prins fumând: "Când am văzut-o, de frică am stins ţigara arzândă în pumn. I-am promis că nu voi mai fuma. Şi m-am ţinut de cuvânt până la 24 de ani".

Ruslan mărturiseşte că nu a strălucit nici la învăţătură. Fără să reuşească vreodată să pătrundă în labirinturile obscure ale ştiinţelor exacte, era pasionat de istorie, astfel încât i-a fost încredinţată "funcţia" responsabilă de informator politic:" Aveam obligaţia să urmăresc cu mare atenţie ziarele şi să decupez din ele articole relevante şi, în fiecare luni, înainte de ore, să le fac colegilor „likbez"-uri despre luptele pentru independenţă ale poporului, iubitor de libertate, din Nicaragua, despre agresiunile capitalismului american, despre ostaşii care-şi făceau datoria internaţională în Afganistan".

Ruslan a devenit salariat la 14 ani, o vârstă fragedă pentru legile sovietice, care interziceau ca minorii să fie angajaţi în câmpul muncii. Lucra la un centru de calcul, dar angajatul oficial era un prieten de-al lui, al cărui tată era directorul acestei instituţii. Se pare că acest prieten nu avea mare chef de muncă, iar Ruslan făcea treabă în locul lui şi banii îi împărţeau pe din două. Mama lui Ruslan, filolog de profesie, şi bunica pensionară, aveau câştiguri foarte modeste. îşi aminteşte că în clasa a şaptea purta cizmele mamei, lucru care-1 făcea să se jeneze. Când a ridicat, fericit la culme, primul salariu, a mers la magazin şi din toţi banii a cumpărat zece kilograme de salam, din cel mai ieftin.

După ce a absolvit şcoala, a decis să meargă la Facultatea de Drept, şi aici a trebuit să-şi pună la încercare ingeniozitatea. în acel an, ministrul Apărării al URSS, mareşalul Yazov, a emis un ordin prin care absolvenţilor li se acorda dreptul de a amâna recrutarea. între timp, doritorilor de a merge la Facultatea de Drept li s-a permis să depună actele pentru admitere, fiind exclusă obligativitatea de a avea experienţă de muncă în organele de drept, cu condiţia că vor prezenta o recomandare din partea "unor structuri competente". "Nu aveam nici o rudă sus-pusă, care ar fi putut să-mi facă rost de o astfel de recomandare. Mama a bătut drumurile şi la procuratură, şi la miliţie, însă fără nici un rost. Disperat, am hotărât să-mi încerc ultima şansă. M-am gândit: de ce comsomolul nu ar putea fi un organ competent? Cred că astfel mi-am manifestat pentru prima dată abilităţile de avocat (râde). Aici trebuie să remarc că am fost primit în rândul comsomolului printre ultimii, cu încă 20 de codaşi din raion. Dar comsomoliştii, care pe la sfârşitul anilor optzeci, încetul cu încetul, se transformau în antreprenori, au fost drăguţi şi mi-au dat recomandarea mult râvnită. La universitate mi s-a spus că nu am nici o şansă să fiu admis, deoarece comsomolul nu este un organ competent. Dar am susţinut examenele de admitere cu succes. Mă ajutase pasiunea pentru istorie".

Avea 18 ani când devenise şeful secţiei juridice într-o companie mixtă. Pe atunci, procedurile de înregistrare a agenţilor economici se efectuau la Comitetul executiv raional, actuala Primărie, şi trebuiau depăşite o sumedenie de impedimente birocratice pentru a reuşi să-ţi înregistrezi o afacere, într-o zi, a căpătat o dischetă ce conţinea legile privind înregistrarea întreprinderilor, informaţie căutată cu lumânarea pe atunci. "A fost şansa mea. Atunci am făcut prima afacere. A venit la mine unul dintre angajaţii companiei la care lucram şi m-a întrebat dacă pot să-i înregistrez o firmă. Şi i-am zis că sunt de acord să-i fac acest serviciu contra opt mii de ruble, în contextul în care primeam un salariu de 500 de ruble. A mers. Pe atunci, decalajul de preţuri devenise enorm. Cu şase mii, ţin minte, mi-am cumpărat un pardesiu finlandez, iar cu două mii, am petrecut două săptămâni de vacanţă la mare, împreună cu viitoarea mea soţie".

Fetele au început să-1 preocupe cam târziu: "Cred că am fost în clasa a zecea când am avut curajul să curtez o domnişoară, care era prea frumoasă pentru mine ca s-o fi putut iubi şi, pentru că băieţii se maturizează mai târziu decât fetele, nu-mi revenise decât rolul de hamal fidel al acelei domnişoare. Abia în anul întâi de facultate am sărutat şi eu prima dată o fată".

Absolvise şcoala când a întâlnit-o pe viitoarea soţie. Deşi mamele lor erau vechi prietene, iar ei învăţau în aceeaşi şcoală, s-a întâmplat într-un fel ciudat să nu se cunoască până atunci. "Ne-am întâlnit um o cheamă şi i-am zis Paulina, ca să-mi spună ea, supărată, că o cheamă Alina Pavlenco".

În cele din urmă, Alina deveni soţia lui. Ea avea 18, iar el 20. Nunta o făcuseră din banii pe care începuse să-i câştige din propria afacere. "Eram în anul doi de facultate. Pe atunci, nu existau firme juridice care să se ocupe de înregistrarea agenţilor economici. Am dat un anunţ în ziar că ofer astfel de servicii. Apoi, m-am aşezat lângă telefon, aşteptând să mă sune cineva". La acea vreme nu avea nici birou, dar nici bani ca să şi-1 închirieze. "Fixam întâlnirile cu clienţii în holul Poştei Centrale. Le spuneam că biroul meu se află în reparaţie, astfel încât cabinetulaccidental în stradă, eram în care lucram cu clienţii era chiar pervazul de lângă intrarea în poştă".

Ideea curajoasă a lui Ruslan a luat foc: el deschisese una dintre primele firme din Chişinău care înregistrau agenţi economici. încetul cu încetul, afacerea se punea pe picioare. "Trebuia să inventez bicicleta ca afacerea să avanseze: deşi în Occident regulile de joc au fost stabilite cu mult timp în urmă, noi eram nevoiţi să luăm totul de la capăt: erau timpurile foarte incerte", îşi aminteşte el.

Mai târziu, a făcut cunoştinţă cu David Brodsky, cu care a fondat în mai 1997 Compania „Brodsky Uskov Looper Reed & Partners". "Acum afacerea merge excelent. Este adevărat că depindem mult de situaţia generală din economie. Când a avut loc criza din 1998, ne-a fost şi nouă foarte dificil". Printre clienţii fideli ai "Brodsky Uskov Looper Reed & Partners" figurează numeroase companii de succes atât din Republica Moldova, cât şi din străinătate, dar şi instituţii de stat. Ruslan recunoaşte că preferă să lucreze cu străinii: "ei ştiu exact ce vor, ei lucrează după strategii, iar majoritatea solicitanţilor locali apelează la consultaţiile unui jurist doar atunci când se ivesc problemele şi nu pentru a le anticipa şi a le evita, cum ar trebui să fie în mod firesc".

Recent, Ruslan s-a despărţit de partenerul său, David Brodsky, care şi-a înfiinţat propria afacere. "O astfel de afacere cum este "Brodsky Uskov Looper Reed & Partners" îţi impune o participare activă şi continuă la treburile companiei. în calitatea mea de administrator al acestei companii, care numără 25 de angajaţi, sunt obligat să îndeplinesc rolul de „motor" al afacerii care, pentru a-şi menţine poziţiile, trebuie să presteze servicii noi, de ultimă oră, şi să corespundă cerinţelor clienţilor care, cu timpul, devin tot mai exigenţi".

în pofida acestui regim auster, găseşte timp şi pentru pasiuni. Una dintre ele a fost Art-clubul "Black Elephant". "Noi l-am creat în momentul în care rockul îşi trăia ultimele zile de underground, când înceta să mai fie subcultură şi a atunci ideea a avut succes. Am reuşit să invit la Chişinău câteva dintre cele mai bune trupe din Rusia şi România. Oamenii aveau nevoie de un astfel de club, de atmosfera acestuia. Mai târziu, am încercat să reformez clubul, ţinteam acelaşi public, care între timp se schimbase, căci avea nevoie de condiţii mai bune, de o deservire mai calitativă, de mai mult confort şi asta i-am şi oferit. Dar pentru că afacerile în club nu au evoluat aşa cum mi-aş fi dorit, am renunţat la el, la această pasiune. Cred că într-un viitor apropiat voi avea un nou hobby".

Predilecţia pentru artă 1-a legat şi de filmul „Patul lui Procust", în regia lui Sergiu Prodan şi a Vioricăi Meşină, cei doi fiind de mulţi ani prietenii lui Ruslan. "Când filmările s-au blocat din cauza lipsei de bani, împreună cu David am decis să-1 ajutăm pe Sergiu în schimbul promisiunii că pelicula va fi demonstrată la Festivalul de la Cannes. De altfel, el aproape şi-a respectat promisiunea, pentru că filmul a fost prezentat la Festivalul de la Berlin. Acolo am şi văzut „Patul lui Procust" în premieră şi mi-a plăcut foarte mult. Apropo, îmi amintesc cum l-am cunoscut pe Oleg Iankovski. S-a întâmplat la Moscova, erau ultimele zile de filmări, se jucau primele scene din peliculă. In pauză, am discutat cu Iankovski, care era bine dispus - râdea, glumea. Dar după ce a fost pusă în funcţiune camera de luat vederi, am văzut cum acest actor "a murit". El are o capacitate genială de a se transfigura, de a-şi schimba stările în doar o clipă. Asta m-a fascinat cu adevărat".

Ruslan locuieşte în acelaşi apartament unde şi-a petrecut copilăria şi care i-a rămas în dar de la bunica. In pofida ţinutei sale ireproşabile, apartamentul lui seamănă mai curând cu locuinţa unui burlac. Este invadat de bibelouri şi suveniruri aduse de pe cele patru continente unde a călătorit, găvozdite peste tot unde se găseşte un loc liber. O muscă imensă din fier s-a dosit în spatele cd-playerului. O narghilea prinde praf în colţul mesei din bucătărie. O scrumieră de peste o sută de ani stă de strajă într-un ungher de pe balcon. Iar peste treizeci de căsuţe - din lut, lemn, plastic, fier - stau aranjate pe rafturile bibliotecii cu grija unui colecţionar pedant. "Oriunde plecam, aduceam înapoi o amintire: o căsuţă ce reprezenta mai mult sau mai puţin specificul arhitectural al ţării pe care o vizitasem. Prietenii, crezând că micile sălaşuri sunt pasiunea mea, au început să mi le ofere în dar cu diferite ocazii. Aşa a apărut acest hobby".

Cea mai fidelă prietenă a lui Ruslan îl aşteaptă seara de seară acasă. Tatusea, un labrador de toată frumuseţea, este irezistibilă când dă năstruşnic din coadă. "Ea mă obligă să nu mă lenevesc şi să mergem dimineaţa şi seara la plimbare. Cred că uneori se supără pe mine, când rămâne singură, dar nu mi-a spus-o niciodată. De aceea, îi apreciez mult înţelepciunea".

Acum, Ruslan trăieşte o mare minune, precum zice chiar el. De curând, a devenit pentru a doua oară tată. Are un băieţel. La 15 septembrie, el şi cea de-a doua consoartă, Nata Albot, au marcat doi ani de căsnicie. S-au cunoscut acum cinci ani, după ce a revenit din India. "Suntem foarte diferiţi, provenim din diferite culturi. Când au văzut-o alături, prietenii mei au rămas uimiţi, ca şi amicii ei de altfel, când a venit vremea să mă cunoască. Dar probabil această deosebire ne face să ne atragem atât de mult. Băiatul pe care mi 1-a dat Nata îmi va fi un adevărat prieten. De fete este mai greu să te apropii, ele sunt delicate şi au nevoie de multă gingăşie. Acest copil este de pe acum, pentru mine şi Nata, un membru al familiei: el doarme, mănâncă, îi povestim întâmplări ciudate, îl alintăm... O adevărată minune.

Iulia Kirniţki

Sus ↑

 Comentarii: CommentsTitleIcon






* Nu sunt admise comentariile ce conţin cuvinte indecente şi atacuri la persoană.


code
Meteo
Curs valutar
Horoscop
Chişinău