VIP Magazin
11 Decembrie 2019
Print
Print
Print
Print
Ceslav Ciobanu. Un intelectual la Washington
Mai 2004, Nr. 02

Ceslav Ciobanu. Un intelectual la Washington

Comentează   |   Cuprins

Consilierul lui Mihail Gorbaciov în relaţiile cu ţările din Europa Centrală şi de Est, inclusiv România; Consilier pe lângă primul preşedinte al Moldovei, Mircea Snegur;
Ministru al Privatizării şi Administrării Proprietăţii de Stat; Viceministru al Afacerilor Externe; Ambasador al R. Moldova în SUA; Colaborator ştiinţific superior la James Madison University


Intelectual de marcă. Stă cu chirie într-o suburbie a Washingtonului. Uşor nostalgic, cu un zâmbet amărui întipărit pe faţă, vine acasă ca într-o vizită oficială, deşi are aici nişte prieteni, întotdeauna bucuroşi să-1 vadă...

- Cu ce formulă de adresare avem mai multe şanse să vă flatăm - dl ministru, dl ambasador sau dl profesor?

- Nu mă supără nici una. Acum, mai des mi se spune dle profesor ori dle ambasador. Mai rar, dle ministru. La privatizare am fost ministru trei ani, trei luni şi trei zile.

- Întotdeauna număraţi zilele? Am observat asta şi în „Notiţele unui insider" - unul din ultimele articole pe care le-aţi semnat.


- Da, m-am aflat la „Staraya ploscheadi", în aparatul preşedintului Mihail Gorbaciov timp de patru ani, şapte luni şi 21 de zile. Precum spunea scriitorul american Wiliam Saroyan, zilele sunt timpul vieţii noastre. A fost şi aceasta o experienţă interesantă în viaţa mea.

- Sunteţi liniştit şi împăcat cu sine?


- Nu pot spune aşa ceva. America niciodată nu a acceptat oamenii împăcaţi şi liniştiţi. Are un ritm de viaţă teribil şi, dacă nu te afirmi, nu ai şanse. Societatea americană este foarte dură şi "nu crede în lacrimi". Este foarte greu să te integrezi în această societate şi aici contează nu atât meritele de altădată ale individului, cât ceea ce poate aduce el astăzi businessului, educaţiei sau altor domenii.

- Prin ce vă complexează America?

- Prin goana nebună şi absurdă după dolar, prin dominaţia absolută a acestuia asupra activităţii şi vieţii personale. Fiecare este într-un stres permanent: nu cumva saşi piardă serviciul, să nu-şi poată plăti conturile, creditul la bancă sau abonamentul pentru Internet. Evident, sunt şi din cei care se gândesc la alte valori, de exemplu, cum să facă o donaţie pentru susţinerea artelor... de o sută de milioane de dolari...

- Suferiţi de dor de casă?

- Nu prea am timp pentru asta, deşi uneori mă las dominat de nostalgii. Părinţii, prietenii, situaţia de odinioară... Sigur că mă doare. Dar să ştiţi că şi în America avem prieteni foarte inimoşi şi săritori la nevoie. Locuim într-o suburbie a Washingtonului, într-o comunitate tipic americană, unde fiecare te salută întâlnindu-te pe drum. Nimeni nu se îngrădeşte cu ziduri şi nici chiar cu gărduleţe. Este un spirit al comunităţii, care îmi aminteşte de copilăria mea de la ţară. Un sprijin foarte important îl avem de la bunii noştri prieteni Georgia şi Todd Stewart, fostul ambasador al Statelor Unite în Moldova, de la vecinii noştri Jean şi Edd Cope, care ne-au ajutat cu un sfat bun la timpul cuvenit, au mers cu noi la diferite oficii administrative americane, scutindu-ne de o mulţime de timp pierdut, de eforturi şi cheltuieli, fapt care ne-a uşurat cu mult existenţa.

- Cine sunt prietenii dvs. de la Chişinău?

- Nicolae Chirtoacă, bunăoară, fostul meu coleg de la Preşedinţie şi, cred, unul dintre cei mai versaţi analişti politici din Moldova. ÎI simpatizez pe Eugen Şlopac pentru ideile sale economice, multe dintre care deocamdată rămân nevalorificate. Dar cred că va veni şi timpul lor. Dumitru Diacov, rectorul Ion Ababii, profesorul Vladimir Hotineanu, doctorul în filozofie Ion Rusandu, juristul Anatol Ciobanu, Anatol Ghilaş şi Mihai Strugulea despre care am cele mai frumoase amintiri încă de pe timpul privatizării, businessmanul Alexandru Coman şi mulţi, mulţi alţii cărora le duc lipsa.

- Vi se pare inoportun să reveniţi acum acasă?

- Poate, mai târziu. Copiii îşi fac studiile. Cel mai mare, Radu, a terminat Universitatea "George Mason", vrea să facă acum masteratul. Cristian e student la Universitatea din Virginia, iar mezina are doar cinci ani. E o altă generaţie care s-a integrat fără dificultăţi în sistemul american.

- V-aţi resemnat fără strângere de inimă dacă e să ne referim la pauza în cariera de la Chişinău?

- Am fost decepţionat, dar mă conformez.

- V-aţi făcut cu proprietăţi la Chişinău pe când aţi deţinut funcţia de ministru al Privatizării?

- Of, Doamne, întrebarea tradiţională...

- Trebuia să o pun.

- Nu ştiu dacă e credibil, dar nu am nici măcar un garaj pentru maşină. Nu am nici vilă, doar un apartament cu trei camere. Nu mi-am construit casă.

- Aţi fost lipsit de pragmatism?

- Nu cred că e vorba de lipsă de pragmatism. Dimpotrivă. Mi-am făcut datoria cinstit şi niciodată nu am abuzat de postul pe care l-am ocupat.

- Cât v-aţi aflat în funcţia de ambasador, mulţi oameni de afaceri moldoveni şi-au croit drum peste Ocean? Au acolo afaceri prospere?


- Cred că da. Unor companii le merge destul de bine, inclusiv la Bursa de Valori din New York. Compatrioţii noştri au o prezenţă destul de bună în unele ramuri ale businessului american. L-am ajutat chiar şi pe fostul director al „Bucuriei", dl premier Tarlev. L-am prezentat la mai multe conferinţe internaţionale ca pe o persoană din noua generaţie, cu perspectivă...

- Dacă află că sunteţi la Chişinău, s-ar putea să vă invite la o cafea, în semn de veche amiciţie?

- Nu cred. Lumea se mai schimbă...

- Am să rostesc câteva nume şi aş vrea să ştiu ce asocieri vă trezesc. Mihail Gorbaciov.

- Personalitate care a pus un nou început nu doar în URSS, ci în toată lumea.

- Nicolae Ceauşescu.

- Dictator. Adept al stalinismului.

-Petru Lucinschi.

- Am avut cele mai bune relaţii încă de pe timpurile în care se văzuse în ipostaza de „gropar al comunismului", fiind împuternicit de către conducerea de atunci a partidului cu competenţe de lichidare. L-am ajutat s-o facă.

- Mircea Snegur.

- O pagină deosebită, deopotrivă pentru mine şi pentru istoria Moldovei. A pus bazele dezvoltării democratice a Moldovei, ne-a oferit o şansă pe care nu am ştiut s-o valorificăm.

- George Bush jr.

- Am fost la prima recepţie pe care a oferit-o în calitate de preşedinte al SUA. Mi-a făcut impresia unui „băiat de-al nostru", cum spun americanii. Nu-i va fi uşor să mai obţină un mandat, deşi e un tip simpatic.

- Ceslav Ciobanu.

- Fetita mea, Ionela, are o afecţiune deosebită pentru „tăticu", în special seara târziu, când mă întorc de la serviciu, şi nimeni nu vrea să practice cu ea „horsy-ride". Eu sunt „căluţul", ea mi se urcă în spate şi facem câteva curse prin casă. Este foarte dulce şi văd sensul luptei mele în a-i asigura Ionelei un viitor. Deşi vorbim acasă româneşte, ea construieşte frazele după modelul american. In loc de „Pentru ce este asta?", ea întreabă, cu accent american, cam aşa: „Ce este asta pentru?".

- Descrieţi-mi o zi petrecută de un intelectual "în regim american".

- Mă trezesc la 5.45. Plec la oficiu. De regulă, am nevoie de aproape o oră pentru a ajunge la serviciu şi a-mi începe ziua de muncă. Pe parcurs, am de ales între evenimentele ce ţin de interesele mele academice şi ştiinţifice, care se produc în diferite centre importante de cercetări, fie la Carnegie Endowment, fie Woodrow Wilson International Center sau la National Endowment for Democracy. La prânz - am un sandwich sau două luate de acasă sau merg la un business-lunch cu colegii şi prietenii mei. Lucrez mult în renumita bibliotecă a Congresului american, particip la diverse evenimente, prezentări, unele din ele iniţiindu-le personal. Revin acasă nu mai devreme de 8-9 seara. După cina tradiţională în familie, verific poşta electronică şi încep să scriu răspuns la mesaje. Mă străduiesc să găsesc câteva clipe ca să-i citesc ceva Ionelei în limba română şi pe la miezul nopţii merg la culcare. Este un ritm de viaţă pur şi simplu infernal, un maraton fără sfârşit, dar trebuie să rezist, gândindu-mă la copiii mei care-şi fac studiile aici, la posibilitatea de a mă realiza, nefiind mereu obsedat de ideea că ceea ce fac, scriu, i-ar putea displăcea cuiva.

Rodica Ciorănică

Sus ↑

 Comentarii: CommentsTitleIcon

De ce m-ati dus de langa Voi de ce m-ati dus de acasa, parafrazand o poezie cunoscuta. Totusi e un fenomen acest Ceslav Ciobanu. Sa fi ramas acasa ce parerea avea despre realitatea din 2012 de la inaltimea psturile lui detinute
Nicu Lae   -  
27 Septembrie 2012, 16:51
Sus ↑





* Nu sunt admise comentariile ce conţin cuvinte indecente şi atacuri la persoană.


code
Meteo
Curs valutar
Horoscop
Chişinău
+6°