VIP Magazin
Print
Print
Print
Print
Iunie 2011, Nr. 86

Rodica Cioranica„Ne plac, pentru că îi credem…”

Am înţeles un lucru foarte simplu – oamenii au succes din moment ce sunt ei înşişi în toate situaţiile. Atât timp cât imaginea din viaţa publică este aceeaşi cu cea din viaţa privată, din familie… Atât timp cât ceea ce au în minte e şi pe faţă, e şi în cuvinte. Din moment ce încalci regula şi îţi propui să fii cel care nu eşti, nu mai eşti credibil, te transformi într-un actor jalnic sau o copie şifonată a nu ştiu cui...

Câţiva oameni din această revistă continuă să mă impresioneze prin simplul fapt că rămân aceiaşi...

Crin Antonescu. La fel de simplu ca acum 15 ani, când, la Bucureşti, am avut ocazia, împreună cu alţi colegi din presa de la Chişinău, să-i ascultăm discursul de ministru al Tineretului şi Sportului. Îl redescopăr acum, într-un interviu pe care îl găsiţi în această revistă, şi mi se pare la fel de uluitor de simplu, la fel de sincer, la fel de vertical, deşi valoarea şi prestaţia sa politică este incomparabilă cu ce era atunci...

Andreea Marin Bănică. Cred că am cunoscut-o prima oară în cadrul aceleiaşi vizite la Bucureşti în care l-am văzut şi pe Crin Antonescu. Eram cu Aneta Grosu la TVR ( pe atunci, ambele lucram la „Flux”) şi ne-am intersectat cu Andreea pe culoare... Veselă, responsabilă şi plină de viaţă. Andreea urma să ne acorde, acum şase ani şi ceva, primul interviu în „VIP magazin”, tulburându-ne cu lucruri foarte intime şi triste din viaţa sa. Am redescoperit-o anul trecut la un eveniment la Chisinău. Iar săptămâna trecută mi-a oferit un interviu deosebit de cald pentru „Confidenţele” de pe Prime. Este la fel de impresionantă. Simplă şi valoroasă. Cel mai mult m-a uimit mereu discreţia ei în chestiunile foarte personale, relaţia ei cu Ştefan Bănică, despre care nu a zis niciodată atât de mult pe cât ne-am fi dorit noi, jurnaliştii de la Chişinău sau de la Bucureşti.

Pe Igor Dodon, politicianul de pe copertă, încă îl descopăr. Înainte de a-l cunoaşte, mi se părea un îngâmfat. Apoi, după două cafele, l-am văzut ca pe un tânăr cu picioarele bine înfipte în pământ, care are un singur neajuns, după mine, – că face parte dintr-o formaţiune pe care nu am votat-o niciodată. Dacă ajunge prima persoană din capul acestui partid, adică de la comunişti, Igor ar putea face vreo două revoluţii interne. De atitudine, cel puţin.

Nu vreau să spun că există un politician care îmi place tare. Mai ales că păstrez în minte un lucru foarte deştept spus de Andrei Gheorghe acum jumătate de an, tot pentru „VIP magazin”: „Să ştii că e grav să-ţi placă de ei... pentru că măsurile lor de onoare nu coincid cu ale noastre. Dar ştii de ce ne place de ei? Pentru că noi îi credem. Niciun politician nu are intenţii să facă rău ţării sale, doar că puterea este seducătoare, este dulce. Şi, exercitând puterea, ajungi să-ţi modifici caracterul şi să ţi-l şi argumentezi”. De fiecare dată  când dăm pe cineva în revistă, o facem încrezuţi că ei nu se vor schimba, că vor fi la fel de sinceri în intenţii ca şi până în momentul în care stau la masa puterii şi gustă din ea…  

Meteo
Curs valutar
Horoscop
Chişinău
+23°