VIP Magazin
Print
Print
Print
Print
VIP Magazin
Februarie 2011, Nr. 81-82

Rodica CiorănicăVis de iarnă
(sau cine şi ce visează la „VIP magazin”)


Rodica Ciorănică:
Mă trezesc într-o ţară albă şi pufoasă, ca un zâmbet rumen de femeie fericită care şi-a trimis copiii cu colindul, a pus masa şi stă cu omul în faţa unei căni vesele cu vin fiert discutând despre cât de bun a fost anul… În sfârşit, am timp să mă joc cu copilul meu… Şi la televizor e frumos şi bine. Ţara are în sfârşit un preşedinte ne-interimar şi un prim-ministru de poveste cu tot cabinetul în ordine. Ne e dor unii de ceilalţi. Libertatea individului şi gândului e condiţia supremă a cetăţeanului moldovean ne-turmentat…

Sergiu GavriliţăSergiu Gavriliţă: E altceva...Politicienii polemizează, se ceartă, chiar se bat în Parlament... Ce bună e lupta asta de idei... Ţara s-a trezit, în sfârşit... Unanimitatea mirosea a putred... Dar lupta e un semn că se trăieşte... Apar scenarii bune de film, „posmotrelii” găsesc bani să le realizeze. Apar, dupa o lungă pauză, vedete de cinema...Tractoriştii nu mai fumeaza „Astra”, oligarhii noştri, după exemplul miliardarilor americani, nu mai bagă bani în cluburi, ci îşi dau câte o treime de avere pentru ajutorarea claselor vulnerabile... Previziunile Vangăi pentru 2011 şi ale poporului maya pentru 2012 nu se împlinesc... Oamenii înţeleg că cei mai mari duşmani ai noştri nu sunt românii, ruşii, vecinii, subalternii, şefii, coreenii, hoţii, mafioţii, comuniştii, liberalii, ci propriile gânduri negative... Iertăm şi iubim! Frumuseţea (interioară) va salva lumea... Eu, relaxat, ascult o compunere nouă scrisă de fiică-mea... Sunt impresionat... şi aştept a 7-ea aniversare a revistei „VIP magazin”.

Elena Volcovschi:Elena Volcovschi: E dimineaţă… iarnă… şi eu iarăşi îndrăznesc să visez la cel mai mare vis al meu…

Rodica TrofimovRodica Trofimov: Pe copiii mici-mici nu-i mai doare burta. şi nu au colici: minţile luminate au inventat ceva mai bun decât „Espumizan” sau „Cuplaton”. Serviciile de taxi din Chişinău au maşini la orice oră şi pe orice anotimp. În fiecare instituţie, clădire şi casă la intrare este pusă faianţă ne-lunecoasă. Comunicăm mai mult cu părinţii, vecinii, colegii, cumetrii şi cei plecaţi peste hotare. Ne reîntoarcem la vechii prieteni. Cărţile sunt mai ieftine. şi toată lumea are timp de lectură. Lucrurile merg mai drept acolo unde sunt strâmbe. şi Crăciuneii înfloresc la vreme.

Marcel TomaMarcel Toma: Ne trezim în cea mai săracă ţară din Europa, dar asta nu îi prea deranjează pe locuitorii săi. Fiecare îşi vede de căsuţa lui (cel care nu o are tot o vede, în viitor), de maşina lui, de copiii lui (obligatoriu, cei mai frumoşi şi deştepţi) şi de zăpada lui (pe care cam uită să o cureţe din faţa oficiului că acasă e „luna lui Dumnezeu”, pe care lunecă regulat şi-şi rupe gâtul sau piciorul – să-i dea Dumnezeu sănătate lu’ domnu’ Sergiu -), de beciul său plin cu butoaie (şi dacă e la etajul tehnic al blocului, tot beci se cheamă). Fiecare, cu de-ale lui. Fiecare cu visele lui. Visuri plăcute!

Irina TribuseanIrina Tribusean: E prea frumos ca să fie adevărat. Şi ce bine ar fi să fie aşa tot anul – ne zâmbim unul altuia şi ne dăm „Bună ziua”, chiar dacă nu ne mai aducem aminte unde şi când ne-am cunoscut; gândim în culori mai vii şi avem mai multă încredere în propriile reuşite; nu ne întoarcem spatele şi ne ajutăm atunci când avem nevoie. Şi cadouri sunt multe-multe, primim daruri şi, mai ales, învăţăm să oferim, şi nu pentru că aşa trebuie, ci din tot sufletul şi cu inima deschisă!

Rodica BileţchiRodica Bileţchi: Mmmmmmm. Între două Crăciunuri – vine minunea. O minune pe care o aştept cu ochi visători şi mi se pare că pământul îşi concentrează energia asupra celei mai enigmatice legi a naturii. Şi sunt una dintre miile de alese care întâmpină un nou început alături de o nouă viaţă. Şi am aripi duble şi mult mai multe speranţe. Şi încrederea că această ţară cuminte e cel mai potrivit loc din univers pentru a începe un an blând (iepure/pisic) şi pentru a dărui atâta dragoste, încât să ne sufocăm în vibraţii fierbinţi de armonie.

Simion CiochinăSimion Ciochină: Visul mă duce în copilăria cu daruri, miros de portocale (cei născuţi în URSS ştiu de ce), săniuş, ţipete de porci, urături, vacanţă... pragul bunicii care mă aştepta de sf. Vasile ca să îi trag o urătură, miros de brad în toată casa… Visul mă duce... acolo unde nu mă voi întoarce niciodată. Acum, când nu mai sunt copil, încerc şi eu să „contribui” la visul altora. Încerc să fac oamenii mai buni. Fiţi mai buni pentru ca şi alţii să poată visa frumos!

Cătălina MudreaP.S. La mulţi ani tuturor, şi de la ceilalţi colegi ai noştri, în special din partea Cătălinei Mudrea, care nu are timp de scris urări pentru că trebuie să dea urgent ediţia în tipar... Vă iubim!

Meteo
Curs valutar
Horoscop
Chişinău
+33°