VIP Magazin
Print
Print
Print
Print
Decembrie 2010, Nr. 80

Rodica CiorănicăParlamentul ideal

Am început să aştept aceste alegeri parlamentare. Curiozitatea creşte în fiecare zi pentru că personajele antrenate în această luptă sunt pe cât de diferite ca format, pe atât de intrigante. Ne-am plictisit de mult de masele anoste de deputaţi care ridică mâna la comandă, se uită la ceas sau se joacă în telefonul mobil. Vrem să vedem acolo nişte oameni cărora chiar le pasă de ce va fi mâine cu noi, cu copiii noştri şi cu această ţară. Vrem să vedem dezbateri de oameni inteligenţi! Nervi! Şi show, de ce nu?!

Dacă nu aţi reuşit încă să uitaţi, în opt ani de guvernare a PCRM, opoziţia nu a înregistrat mari victorii faţă de cei trei de la conducere, care de fapt erau unul… Iar cei trei care erau unul nu se certau niciodată din cauza răspunsului la întrebarea cum e mai bine. Vot în unison. Decizii luate într-un singur birou, de un singur om. Acum, dacă o să fim deştepţi, avem şansa să fie altfel.

Poate că nu ne-ar strica un parlament mai numeros, dar în care să încapă mai multă lume. Unii, mă gândesc că ar accepta, în calitate de deputaţi, să lucreze şi fără salarii. Vă rog să nu-mi săriţi în cap, dar să ştiţi că nu ar fi rău să-l regăsim acolo, într-un fotoliu fără mari pretenţii, pe Iurie Roşca, care e foarte carismatic şi bun la show-uri publice, dar şi de culise. Pe Vitalia Pavlicenco, pe care o admir pentru consecvenţă, dar pe care nu o înţeleg cum poate să promită unirea cu România, care este demult o utopie. Mai ales că a fost şi mesajul dlui ambasador Marius Lazurca, foarte clar, să nu mai amestecăm România în campaniile noastre electorale. Chiar nu se vede că oamenii nu mai votează pentru un politician sau altul, ci, într-un mod absolut ridicol, pentru sau contra unirii? Pe dl Untilă? Poate. Deşi e ca un titirez care se învârte pe loc de mulţi, mulţi ani. Aş vrea să revină şi Nicolae Andronic, care nu va rata să ironizeze pe seama iniţiativelor populiste şi de prost gust. Victor Osipov, un exponent al noii generaţii de politicieni. Valeriu Pasat, un jucător chiar nou în politică, care vede altfel o mulţime de lucruri în care unii mai vechi s-au cam încâlcit. Da, mi-aş dori să-l văd în noul Parlament pe Gabriel Stati, care avea nevoie de o activitate publică, incitantă şi care ştie exact de ce au nevoie tinerii, dar şi afacerile din Moldova. ªi pe Leonid Volneanschi, un om de afaceri cu o mulţime de idei viabile pentru economia ţării, şi care până nu demult era sigur că nu-l interesează politica. Poate că a înţeles că ar putea s-o facă mai bine decât alţii şi să schimbe atitudinea puterii faţă de mediul de afaceri. Nu mai zic de jucătorii de primă mărime, pentru care nu-mi fac griji – ştiu sigur că vor trece pragul.

E adevărat că va fi greu să alegem între partide şi candidaţi independenţi. Dar imaginaţi-vă că altora le este şi mai dificil. Natalia Stati, de exemplu, pe cine va vota oare – pe tatăl ei, Dumitru Diacov, preşedintele de onoare al PD, sau pe tatăl copiilor ei, Gabriel Stati, care e la primul pas spre politică şi are nevoie de sprijin?

Aşa că nouă ne va fi mai simplu. Majoritatea dintre noi nu avem soţi sau taţi care candidează, dar, cum trăim într-o ţară plină de cumetri, fini şi naşi, ar trebui să ne hotărâm cine cu cine…

Meteo
Curs valutar
Horoscop
Chişinău
+28°