VIP Magazin
Print
Print
Print
Print
Octombrie 2010, Nr. 79

Rodica CiorănicăCine? Oare cine?

Iarăşi confuzie în ajun de alegeri. Se întâmplă atât de des, încât am ajuns să nu-mi imaginez cum ar fi patru ani fără ele. În mod anormal, copiii pot intra în polemici politice la cât de bine trag cu urechea la discuţiile de la masa de la bucătărie. Ei cunosc fiecare lider de partid şi pronunţă denumirea abreviată a formaţiunilor fără ca să li se încâlcească limba…

Mama şi tata mă întreabă iarăşi cu cine să voteze. Ce să le spun? De-atâtea ori simpatiile noastre au coincis, dar… ce s-a schimbat după asta? Viaţa mea e normală, pentru că munca mea e una solicitată. Dar viaţa lor?

Drumul în satul nostru e mai straşnic decât acum 20 de ani. Primarul e mai indiferent decât în cele mai proaste vise ale consătenilor săi. A mai fost Lenuţa, Lenuţa Burghilă, cu caravela, prin sate, şi i-a mai înveselit pe bieţii oameni. Noi râdem aici, ne enervăm, afirmăm că femeia a promovat incultura, că a dus încolo artişti neemeriţi… Dar noi ce treabă avem? Putem noi duce alţii, mai buni? Bine că măcar ceva s-a întâmplat la sate.

Copiii sunt mereu zgribuliţi, iar oamenii de acolo sunt atât de cenuşii, în haine şi în suflete, că pe ei nu-i afectează dezbaterile noastre cu pretenţii de mari intelectuali. Lor daţi-le soluţii. Nu vorbăraie. Ei nu au când să se uite la televizor. Ei nu au pe ce să aboneze un ziar. Singurul lor venit e pensia, dacă s-au pensionat, şi ce le mai aduc toamnele pe lot. Nişte legume, fructe, cât să-şi umple podurile şi beciurile. În rest, nimănui nu-i trebuie munca lor. Dar mulţi nu au nici un lot. Le-au dat ceva ani în urmă pe o uniformă şcolară şi nişte ghete la copii. Şi acum lucrează cu ziua. Sau beau. Că la muncile câmpului e greu. 

Probabil vă întrebaţi ce-i cu gândurile astea pline de glod de ţară într-o revistă pe care unii o numesc „de glamour”? Vedeţi, domnilor, că veşnicia s-a născut la sat şi nu putem face abstracţie de această parte din noi. Oamenii de care depind nişte lucruri, despre care scriem în această revistă şi care citesc această revistă, ar trebui uneori să renunţe cumva la manşetuţele albe şi să facă ceva pentru oamenii care nasc veşnicia. Acum mă pun eu în locul celor de la putere, puterea de azi, cea de mâine, nu contează, şi mă întreb: Ce anume putem schimba, realmente? Cum putem face drumurile la ţară, dacă Dorin abia de le schimbă pe cele din oraş, unde sunt concentrate majoritatea vărsămintelor din buget? De unde să aibă oamenii de lucru şi salarii, dacă nimeni nu deschide afaceri la ţară? Ferme de porci, de iepuri, fabrici mici de conserve...

Şi, în acest context, ne gândim cu cine să votăm.
Parcă toată lumea din politică ştie ce trebuie de făcut. Dar cine poate cu adevărat aduce schimbarea? Cine poate reuşi să ne împingă de pe locul celei mai sărace ţări din Europa măcar cu două trepte mai sus? Întrebări retorice… 

Meteo
Curs valutar
Horoscop
Chişinău
+26°