VIP Magazin
17 Octombrie 2017
Print
Print
Print
Print
Aprilie 2010, Nr. 72

Paştele necăjiţilor

Rodica CiorănicăDe Paşte l-am cunoscut pe Ion. Are 13 ani şi învaţă la un liceu din Chişinău. Este îndrăgostit de instrumentele de suflat şi de cele cu clape. Alături de colegii lui din fanfară, mai face un ban pe la nunţi, unde ia 50 de lei pe seară. Nu e mult, dar… tot mai bine decât nimic. Din acest motiv, aşteaptă cu nerăbdare să treacă sfintele sărbători ca să reînceapă nunţile… Cântă de la 4 ani şi muzica este singura lui şansă de a reuşi în viaţă. Un instrument cu clape l-ar face aproape fericit. Este visul lui. Deocamdată un vis cu şanse foarte puţine.

Mama lui Ion. Nu a ieşit din casă de Paşte. A suportat acum trei luni două operaţii şi ia nişte pastile care, zice ea, îi fac mai bine. Neoficial, este invalid. Dar oficial nu e, pentru că nu are bani să-i împingă medicului pentru semnătura prin care i s-ar recunoaşte gradul de invaliditate şi ar primi o pensie. Timp de câteva ore, cât am stat la masă, Ion a răsfoit o carte despre plantele medicinale. „Ce-ţi trebuie?”, l-am întrebat. „Eu caut un leac pentru boala mamei…”

Tolea este tatăl lui Ion. Lucrează la Staţia de epurare şi are un salariu de o mie de lei. Tolea vrea să ajungă la PRO TV. Are o plângere – vânzătoarea de la chioşc doseşte pâinea ieftină şi-i vinde de fiecare dată din cea mai scumpă. El o mai ajută uneori să descarce lăzile cu franzele, dar, cu toată prietenia lor, nu apucă să cumpere o pâine de 2 lei, şi cheltuie de fiecare dată cu 15 bănuţi mai mult pentru una albă…

…Sunt sigură că Ion o să ajungă un om mare. Pentru că e muncitor, sensibil şi îl doare situaţia familiei sale. I-am povestit micului artist despre maestrul Nicolae Botgros, cum de mic copil, cu vioara în spate, trecea dealurile cu nămeţi pentru ca să cânte alături de tatăl său, lăutarul Dumitru Botgros, la nunţile şi cumetriile din sudul Moldovei. Oamenii puneau paie la picioarele îngheţate ale micuţului lăutar şi nimeni nu ştia cât de departe o să ajungă… Numai cei care trec prin greutăţi îşi împlinesc visele. De regulă, cei fără greutăţi adevărate nici vise adevărate nu au.

Ştiu oameni care ţin posturile, care vorbesc frumos despre cum se sfinţeşte cozonacul, care aduc lumina sfântă de la biserică la patru dimineaţa, uneori ajung şi la Ierusalim, dar care nu simt milă faţă de cei care au nevoie de ei, de umărul lor sau de un cuvânt bun. În noaptea de Paşte, în zona Catedralei, mi-au ieşit în cale zeci de oameni cu lumânări aprinse. Am coborât parbrizul şi am primit lumină de la ei. Fiica mea a ţinut-o aprinsă până acasă. Am simţit că Dumnezeu e alături. Că ne întinde mâna şi ne iartă dacă ştim şi noi să întindem mâna celor care au nevoie de noi. Eu nu pot ţine posturile, dar o să caut o ionică pentru Ion şi o să merg cu mama lui la medic. Voi?

Meteo
Curs valutar
Horoscop
Chişinău
+22°