VIP Magazin
Print
Print
Print
Print
Noiembrie 2006, Nr. 31

Rodica CioranicaŢara pe care o vreau

Văd la televizor celebrităţi de o grandoare care te fac să intri în asfalt, de prea multă conştiinţă a valorii lor. Într-o vecinătate jenant de apropiată. Instituţii cu funcţionari care se respectă pentru ca să poată fi respectaţi. Ţări cu majoritate care între ipocrizie şi invidie, alege corectitudinea. Filme cu bărbaţi care pot păstra cu demnitate o iubire. Cu femei care o pot transforma în eternitate. Viaţă perfectă, perfecţiune însemnând toată gama de evenimente prin care trebuie să treci ca să simţi că trăieşti. Frumuseţe fără machiaj... Avem şi noi. Cam tot. Dar un tot raportat la alte dimensiuni, calitate, cantitate…Avem şi nu avem.  

Pentru diplome cu greutate, mergem în Anglia, SUA sau Franţa. După ciubote din piele, mergem la Iaşi. Pentru mare, la Mamaia. Pentru munte, la Braşov. Pentru haine de duzină, la Istanbul.  Pentru Doina Levintza şi Irina Shroder, la Bucureşti. După justiţie, la Strasbourg. După leibluri, la Berlin, Roma, Paris sau Madrid. După poveşti de dragoste vii, palpitante, mincinoase, în revistele de scandal ruseşti sau româneşti. Pentru emisiuni în care lumea are idei, priveşti televiziune care nu se face la noi (din fericire, avem câte o excepţie-două pe plan local, care confirmă regula). Pentru Huidu şi Găinuşă, ascult dimineţile Kiss-ul.

Ca să-l ascultăm pe Eugen Doga, mergem la Moscova. Sau privim “Pervîi canal“. Ca să vedem filmele lui Emil Loteanu, ne uităm la TVR. Pentru Svetlana Toma, caut în program filme ruseşti. Pentru Nicolae Sulac, îmi cumpăr discuri sau revin la articolul (din acest număr) despre oamenii mari care nu mor niciodată… Mi-e dor de Eminescul lui Zubcu-Codreanu. Şi de Vasile Zubcu Codreanu rătăcit undeva pe strada Eminescu.  

Pentru credite care să te lase să respiri aşteptăm Raiffeisen. Pentru apartamente în care să încăpem, aşteptăm să ne meargă mai bine afacerile. Pentru ca moldovenii să nu judece personajele care-şi deschid inima şi o fac cu adevărat, aştept să treacă anii. Mi-e dor de o societate care să nu invidieze, să nu bârfească, să nu urască, de oameni care vor să cunoască oameni, nu şabloane...

Pentru paradis, evadăm în minciună. Pentru a ne proteja, evadăm în noi. Pentru un kilogram de sentimentalism mergem la mama. Şi îl pierdem imediat ce revenim în oraşul nostru, care ne usucă cu răceală lacrimile ce ne curg ca în copilărie.

Rodica Ciorănică

Meteo
Curs valutar
Horoscop
Chişinău
+23°