VIP Magazin
Print
Print
Print
Print
Februarie 2006, Nr. 22

Despre dragoste şi câini
 
Întrebam prin redacţie ce e bine să se scrie într-un editorial de februarie. Visătoarele mele colege mi-au sugerat să scriu despre dragoste. Iar cinic de pragmaticii colegi mi-au reproşat că dragostea e un subiect care interesează doar femeile şi că îl abordăm abuziv. Mă rog, aş putea să scriu şi despre câini, că e anului Câinelui de Foc. Dar nu pot spune mai mult decât că mi-e milă de acest animal cu ochii trişti, animal luat la casă doar ca să umple singurătatea stăpânului. N-o să-mi iau niciodată un câine. Nu i-aş putea suporta privirea. Dar aflaţi cum se împacă cu patrupedele lor Mihai Severovan, Gheorghe Ţopa şi Dumitru Braghiş.
 
Să scriu despre automobile? Încă nu am ajuns obsedată de viteză şi motoare. Am doar un carnet temporar în buzunar cu o poză în care mi se pare că nu am ieşit bine. Găsiţi ceva la acest subiect în interviul cu Olga Serjant, tânăra care vinde automobile cu personalitate. Ce vor  bărbaţii şi ce vor femeile vă spun Ileana Rusu şi Ion Berlinschi. Ei au trecut prin mai multe. Sigur, mi-aş putea aminti cum scriam odată despre politică, dar avem un interviu cu dl Stepaniuc, “moldoveanul din partidul Comuniştilor”… Şi cum aproape toate subiectele bune de consumat  au fost abordate, mie mi-a rămas subiectul recomandat de fete.

Despre dragoste s-a scris atâta, că riscul de a nu vă surprinde este de 200 de procente… Şi totuşi mi-l asum. Adepţii ideii că dragostea nu există, sunt tot mai mulţi. Dar oare dragostea ni se întâmplă doar o dată în viaţă? Poate că atunci când afirmăm că nu există, înseamnă că cineva ne-a produs durere, înseamnă că un sentiment pe care l-am crezut veşnic nu avea de unde să fie veşnic. Nu am ştiut să-l alimentăm cu prospeţime, cu destulă uimire, cu destulă emoţie… Or, dacă pierdem o iubire, dacă suntem abandonaţi sau ştergem o pagină din viaţa noastră, nu înseamnă că ea, dragostea, nu există. S-ar putea să se întâmple de mai multe ori. Într-o altă formulă sau să revină în aceeaşi relaţie. Poate că asta e realitatea pe care nu vrem s-o acceptăm din cauza lui Shakespeare, din cauza lui Romeo şi a Julietei. Şi dacă lor li s-ar fi permis să se căsătorească, s-ar fi iubit oare până la adânci bătrâneţi? Îmi pare rău că nu au avut şansa să ne demonstreze acest lucru. …Aproape fiecare ar avea ceva de povestit la o cafea - romane care mai trăiesc, altele care au ajuns monotonie, altele care s-au stins ca o ţigară aprinsă de o femeie care nu ştie s-o fumeze…

Am putea scrie romane de dragoste  care ar putea deveni celebre, dacă am avea atâta talent. Am putea face filme de Oscar, dacă am avea bani. Cel puţin, am putea ţine un jurnal, dacă am avea garanţia că nu va nimeri pe mâini străine – un jurnal ar fi ca  o pastilă împotriva sclerozei. Indiferent că nu credem sau credem, trebuie să iubim. Fiecare în felul nostru. Nu contează că definim în mod diferit acest sentiment. Dacă ne umple ochii cu lumină, înseamnă că mai avem şansa să trăim fericirea. Eu vă doresc ca în această ultimă lună de iarnă să găsiţi în voi curiozitatea de a vă descoperi sau redescoperi; răbdarea  de a mai lăsa câte o întrebare fără răspuns - atunci când ştii de ce iubeşti pe cineva, înseamnă că nu iubeşti.

Rodica Ciorănică

Meteo
Curs valutar
Horoscop
Chişinău
+31°