VIP Magazin
Print
Print
Print
Print
Februarie 2013, Nr. 104-105

Dragostea, sensul vieţii în care ne-am blocat

Nu este ideea mea. Nu are vreo legătură nici cu ziua de Sf. Valentin, care se apropie. E o frază pe care am savurat-o aseară în tulburătoarea peliculă „Feast of Love”, cu Morgan Freeman. Toate filmele cu Freeman au idei din astea care ne reconfirmă, prin diferite feluri de a o spune, că sensul vieţii, „acest vis în care ne-am blocat” (indiferent dacă suntem prea romantici sau raţionali până la cinism), este dragostea.

Toate cărţile care, din întâmplare sau nu, mi-au zăbovit luna trecută pe noptieră, au fost despre asta… „Valentine” de Adriana Trigiani, o lectură cu aromă de cafea cu vanilie şi peisaje italiene, mi-a încălzit inima. E despre dragoste şi despre o afacere de familie care trebuia salvată de la faliment. Am luat de aici cateva soluţii mult mai bune decât toate sfaturile din „100 de idei de afaceri”, pe care aşa şi nu le pot citi. Ultimele capitole din „Ultima scrisoare de dragoste” de Jojo Moyes le-am savurat cu lacrimi în ochi pe la trei de noapte, exact ca în adolescenţă… O împletitură de poveşti trăite în timpuri diferite, cu o încărcătură emoţională care ne poate topi în acest secol al vitezei şi pragmatismului nemăsurat.

O bună prietenă mi-a dăruit de Crăciun „Cele 40 de legi ale iubirii” şi tot aştepta să o învăţ vreo lege nouă, după ce încep a citi… Nu ştia ce mi-a dăruit. Cartea conţine 40 de legi ale iubirii venite de la Dumnezeu printr-un derviş rătăcitor, o carte despre autocunoaştere, despre bine şi rău, păcat, ispită, despre lumină şi întuneric. Straniu, o citesc cu acelaşi entuziasm cu care am citit romanele de dragoste… Am impresia că nu eu aleg ce să citesc, ci cărţile mă aleg pe mine… ghicindu-mi starea şi pregătirea mea să le accept.

Lecturile de suflet sunt la fel ca muzica ce te duce în alte dimensiuni… Şi cel mai frumos lucru care mi s-a întâmplat este că am molipsit-o de citit şi pe fiică-mea, care e o fană a gadgeturilor. Pot să afirm cu toată încrederea că internetul, tehnologiile fără emoţii, nu vor lua niciodată locul cărţilor de pe noptieră. Cărţile te ajută să te reevaluezi, te învaţă să iubeşti frumos, cărţile îţi spun că cel mai decăzut om din societate poate fi plin de lumină pe dinăuntru şi că, uneori, Dumnezeu îl poate iubi mai mult decât pe alţii, care se văd curaţi.

Am început să gândesc mai des acest cuvânt, acest nume – Dumnezeu. Nu sunt o religioasă, merg uneori la biserică, singură, încă nu am citit Biblia, dar simt cum, cu anii, credinţa devine tot mai firească pentru noi, cei născuţi în ateism… De când numărătoarea anilor a trecut peste 30, credinţa ia locul unor preocupări cărora înainte le dădeam mai multă importanţă decât o meritau… Ştiu că e o stare pe care nu o trăiesc doar eu. O veţi regăsi în interviurile din acest număr cu mai multe personaje valoroase. În confesiunile Lorenei Bogza. La Savatie Baştovoi. În lecţii simple de viaţă, dragoste şi credinţă, despre care a scris în două mii de semne Rodica Trofimov.

…Nu ştiu dacă am spus ce am vrut să spun de fapt. Dacă mergeam în călătorii, probabil că aş fi scris despre locurile în care aş fi mers. Aşa însă, am scris despre dragoste şi cărţi. Cred că am vrut să reevaluăm dragostea. Dragostea faţă de cei care ne iubesc, faţă de ce facem, faţă de oamenii pe care nu-i cunoaştem, dar ne zâmbesc când trec pe alături, poate că am vrut să vă amintesc că dragostea înseamnă, de fapt, mult mai mult – toleranţă, şansă, încredere, lumină, căldură, vis…

Meteo
Curs valutar
Horoscop
Chişinău
+21°